despre asociere

Atitudinea personala este o modalitate comportamentala. A lua totul la "modul personal" , fara detasare de situatia in sine, asumarea vinei sau a cauzalitatii in fata a tot ce se intampla, petrece
si spune ca si cum se refera la eu, este singura caracteristica a acestei atitudini.

 Cum putem denumi, pentru a distinge, acesta situatie altfel decat orgoliu nemasurat, substituitrea persoanei sursei a tot ceea ce este, substituirea lui Dumnezeu cu propria persoana sau imagine de sine infasurata in amintirile propriilor fapte ale autoevidentierii prin demonstratii si victorii repurtate impotriva celorlalti, denumite realizari (sau esecuri) personale? Va rog daca aveti alt punct de vedere combateti-ma! Nu fac afirmatii arbitrare; din moment ce nu am nimic de aparat putem purta conversatii nu razboaie! Este Evident ca o minte personala nu poate percepe decat propriile productii plasmatice sau plasmuiri. De aceea este evident ca nu exista comunicare in acesta situatie, doar conferentieri intrerupte de alte conferentieri, si care se lupta pentru a nu fi intrerupte. (Ex. cel mai elocvent sunt "dezbaterile televizate ale politicienilor) Ceea ce descriu si ma straduiesc sa relev constiintei este extrem de dificil de a fi urmarit si auzit ca sa fie si inteles pentru atitudinea personala a mintilor persoanelor (identificate, substituite centrului universului). Ma intreb de multe ori de ce scriu daca sunt constient ca nu poate fi auzit? Exista doar mirarea mea in fata surzeniei: se arata in filme, se scriu povestile orgoliului sau mai bine spus a efectelor dezastruoase a acestei abordari (ex. accidentul Huidu), se fac seriale ale faptelor serviciilor secrete si se desconspira smecheria "datotiilor inventate ca instrument social sclavagist", internetul abunda de desconspirarile complotului impotriva omenirii planetare, intentiile decimarii ei cu justificarea numarului si ascunderea realitatii dezastruoase a lacomiei ca boala sociala si ca obezitate individuala, etc,  si totusi... nu se  schimba atitudinea sau abordarea defectuoasa in fata consecintelor faptelor si teoriilor justificative. Revolta "indignatilor" pare sa ma contrazica, dar cand observ cat de bagatelizata si ironizata este, plus  incapacitatea  de a-si exprima foarte clar viziunea indignarii lor, am sentimentul lui "ar fi fost frumos".Dupa cum percepeti prieteni  ceea ce exprim este nepremeditat, spontan si asta se manifesta in lungi paranteze si mari introduceri a ceea ce era in intentie sa comunicToate acestea  datorita tendintei acaparatoare de atentie a imaginilor mentale spre a fi descrise si a incapacitatii limbajului comercial de a descrie. Acum sa ma reintorc la asociere ca atitudine personala. Exemplul este mai usor de perceput; astfel, nici nu am aparut in acesta lume ca si suntem asociati (legati de) nationalitatii, naivitatii, neputintei, proprietatii parintesti, religioase,etc. Daca luam o singura asociere, asocierea noastra cu un atribut familial, frate, sora, verisor, nepoata, cumnat, copila, bunic, matusa, etc, este lesne de perceput ca aceste asocieri atributive nu ne atribue decat obligatii, iar drepturile noastre sunt in fapt obligatiile celorlalti membrii ai familiei. In concret asocierea implica psihologic posesiune asupra unei fiinte individuale. Posesiunea psihologica este obligatie, constrangere si limitare: ex. , asocierea unei fiinte cu "sotia" insemna obligatie a sotiei fata de sot si a sotului fata de sotie ca proprietati reciproce; drepturile fiecaruia sunt obligatiile celuilalt, nu exista astfel decat obligatii reciproce. Daca nu vedeti asta intrebativa de ce este atat conflict in familii, conflictul parinti-copii si toate celelalte. Este familia o sursa de conflict in societate? Evident ca da, atata timp cat ea este rezultatul asocierii in domeniul minti si a consecintelor ei, posedarea psihologica. O fiinta nu poate trai posedat psihologic sau de alta natura; doar libertatea este garantul existentei individuale; daca va intrebati de ce mor oamenii dupa lunga agonie a starii personale, intrebati-va cat de liberi sunt? Cat de liberi suntem? Cat de liberi ne simtim in familia noastra, intre colegii nostri, in propria tara, etc? Nu ma refer aici la constrangerile fiziologice sau la functionarea bio-logosului natural. Ma refer clar la cat de liberi suntem in relatiile noastre sociale, in legaturile care formeaza societatea asa cum este ea. Orice asociere a ceva, fiinta sau lucru, este o legatura, ceva legat de ceva, conditionare. Ajungem la a asocia fiinta atributelor sociale sau mai concret, a conditionarii sociale, numai din teama de singuratate. De teama de a nu fi singuri, ne inrobim fiinta prin  asocieri si acceptarea lor psihologica. Noi suntem singuri ca ceea ce suntem; suntem singuri nefacuti de asocieri atributive si inrobiri ideologice dogmatice, iar ceea ce este neasociat este adunat laolalta, este intreg, complet. Mintea care se elibereaza de asociere este unica iar constiinta ei, "singura". O minte care este unica (conceptual) si singura (emotional) este intreaga, iar ceea ce este complet este evident imens! Oare in acest caz, mai poate fi denumita minte? Oare denumirea "spirit unic" nu este mai potrivita? Oare acesta denumire de spirit unic nu aceasta  distinge? Face distinctia intre mintea egocentrata (eu=buricul si centru universului ca atitudine, orgoliul) si mintea complet dezvoltata si intoarsa la expresia sa naturala, smerenia? Atitudinea spiritului in fata mintilor meschine poate fi alta decat compasiunea? Constiinta este lumina mintii si unde nu este, este bezna. In acesta bezna este ascuns producatorul ei, sursa intunericului, tiranul. Cand vei indrazni sa cauti sursa intunericului nu o cauta in afara ta ci in propria minte ideatica, emotionala, comparativa, asociativa! Cand vei gasi izvorul intunericului te vei gasi pe tine si intunericul este spulberat Cautand iubire si alte idei, nu va veti gasi pe voi insiva, nu veti gasi decat propria lacomie de placere, suprematie si nemurire. Cand "vezi" cine esti nu mai esti, iar acesta "vedere"este impiedicata de continuitatea aparenta a intunericului  "nimicului". Asocierea libertatii cu "nimicul" si cu "nimeni" tot o simpla asociere si substituire ca rezultat este.