viziunea

Dupa cum putem constata singuri in urma consideratiilor anterioare, comunicarea ca domeniu separat al existentei, nu poate fi explorata fara a implica o degradare a ei, ci doar in contextul mai larg al relatiilor sale cu celelalte domenii ale cunoasterii si existentei.

Ca orice instrument (abordarea comunicarii ca domeniu separat al existentei o transforma in instrument) asa cum ne releva evidenta, se manifesta sub diferite forme: de la cele mai rudimentare si primitive-barfa, pana la cele mai sofisticate si rafinate-strategii, tehnici si mijloace in sferele manipularii si controlului puterii. Aceasta abordare transforma comunicarea intr-un instrument al confruntarii in toate planurile existentiale. Confirmarea acestui fapt o constituie confruntarea planetara generalizata evidenta. Putem alege justificarea ideologica a acestei evidente, o abordare negativa in planul cunoasterii menita sa confuzioneze intreaga intelegere (isi are izvorul intr-o falsa ratiune, aceea de a conserva maladia sociala existenta, razboiul.), sau putem sa privim comunicarea ca facand parte dintr-o totalitate curgatoare si in armonie cu miscarea sa neintrerupta, armonie care implica in mod necesar ca insasi viziunea noastra asupra lumii si rolului individualitatii in lume este un nesfarsit proces (dezvoltare-restrangere) si este parte integranta si integratoare a procesului fundamental universal numit viata precum si al procesului aspiratiilor firesti spre planitudine si dezvoltare individuala pe care-l numim existenta. Este o expresie curent folosita in domeniile armonicelor, "tonul face muzica". In comunicare ce ne da "tonul"? Daca aplecam atentia neselectiva asupra unui domeniu al existentei comune cotidiene, anume acela al viziunii noastre despre lume si a rolului individualitatii in acesta viziune, descoperim un fapt surprinzator, acela ca ceea ce numim comunicare nu este altceva decat o expresie, o descriere a acestei viziuni. Prin oglindirea reciproca a ceea ce numim sau consideram particular comunicare in ceea ce identificam ca viziunea noastra asupra lumii, putem avea o perceptie de tip nou si anume aceea a relatiei intrinseci dintre aceste  domenii ale cunoasterii (aparent separate si cercetate ca atare). Fara a intra in detalii de natura justificativa sau explicativa, putem recunoaste simplu ca ceea ce identificam ca si comunicare are o caracteristica evidenta pe care o putem denumi statica-fixa sau inertiala-repetitiva. Acest fapt ne releva ca insasi viziunea noastra despre lume si noi insine este una fixa, rigida, neschimbatoare, toate acestea, impofida vacarmului si vartejului manifestarilor repetitive-inertiale sau a diversitatii formelor si mijloacelor acestor manifestari. RELATIA este "tonul care face muzica" in cazul nostru "tonul" este viziunea sau relatia noastra cu lumea si cu noi insine, iar "muzica" este comunicarea. Un alt domeniu aparent separat al existentei este "rolul individualitatii" in viziunea proprie asupra lumii si relatia sa cu lumea. "Individualitatea" este un concept ce implica diferenta si astfel implicit este tratata ca "parte separata" iar acesta abordare conduce in mod necesar la tratarea ei ca instrument. Relatia instrumentului cu "proprietarul sau" in cazul nostru viziunea careia ii apartine, este folosirea. Utilizand procesul oglindirii reciproce a unei evidente, "perceptia individului de a fi folosit, exploatat, consumat", intr-un element abstract, "viziunea sa despre lume si rolul sau in lume", se releva foarte clar faptul ca in propria viziune "ne alocam implicit" un rol si o relatie care NU ne convine, ne nemultumeste, FARA a fi obligati sau constransi de altcineva in afara propriilor justificari. De asemenea ni se releva faptul ca acest "rol-relatie" este static, fix, inertial, nemiscat sau mort. Ne acordam rolul mortului in propria viziune despre lume si noi insine in lume, fara a premedita in vreun fel acesta revelatie. Partea pozitiva a acestei constatari a atentiei neselective este faptul ca ne eliberam de teama de cuvantul "mort" din moment ce ne dam seama ca este doar manifestarea unei abordari a noastre pentru noi insine si ca putem schimba liberi abordarea sau viziunea despre lume, existenta si rolul nostru in ea. Iata de ce va propun sa explorati propriile viziuni si sa vedeti prin oglindire in propria existenta cum se manifesta si ce impact de automat are. Schimbarea viziunii nu o poate face decat fiecare pentru el insusi, iar daca nu o faceti functionati in viziunea si rolul descoperit anteriror caz in care va impacati cu ea daca o acceptati constient ca atare si ca va reprezinta. Armonia este posibila si implica in mod necesar ca insasi viziunea noastra  asupra lumii este un nesfarsit porces de desfasurare-infasurare, dezvoltare-restrangere, parte integranta a procesului universal. "Aceste ceruri vor trece, vor veni altele si vor trece si ele". Viziunea nevoii va trece si va veni alta cand va hotara fiecare pentru sine. Omul ca unica individualitate integratoare si integrata universului este liber sa-si exprime esenta creativa si este dotat din inceput cu tot ce-i trebuie ca sa-si exprime libertatea si creativitratea spre binele sau si colectivitatilor sale, sau sa o foloseasca acordandu-si rolul de victima si cersator sau de talhar care ia de a gata de la ceilalti. Nici o solutie nu exista cand "solutia" a fost "aleAsa" din ofetele laudei de sine ale marimilor trecutului decadat. Astfel doar suferinta autoprodusa (masochism) se va exprima si crea suferinta dinainte stabilitilor vinovati. Abordarea comunicarii si implicit a gandirii prin care se exprima intrega cunoastere (si nu doar pareri si opinii sau credinte oarbe) ca un proces  din totalitatea existentei, neseparat de ea, conduce in mod necesar si obligatoriu la responsabilitatea propriilor exprimari, la exprimare creativa. A vedea ceea ce este fals, ca fals, (fara a mai justifica falsul), este mai folositor decat a cauta si astepta la nesfarsit adevarul sa vina. Sfarsitul vremurilor este sfarsitul timpului psihologic, este sfarsitul asteptarii, sfarsitul a ceea ce este fals si distrugator in propria noastra minte si constiinta, relatia de dusmanie, de ura, fata de fiinta noastra, care se oglindeste clar in relatia de ura si dusmanie, dominatie si control fata de celelalte manifestari ale fiintei noastre planetare si universale, care se justifica cu propriile efecte. Viziunea fericirii este primordiala, imanenta, dinaintea existentei pamantului ca planeta iar pamantul si bastinasii lui sunt intruparea ei. Cum pot crede naivii ca pot distruge ceea ce este dinaintea existentei lor efemere? Ma simt onorat si cinstit de faptul ca sunt nascut pe pamant din lutul materiei,  substanta universului, in gradina raiului Romania, pamantul Maicii Domnului, in plin proces de implinire si desavarsire a creatiei creatoare, la fel cum fiecare om este cinstit si onorat de locul in care s-a nascut, gradina raiului individual. Nu este nici un misticism sau imaginatie, este doar o recunoastere a mesajelor strabunilor, a cuvintelor vii, a evidentei a ceea ce ne daruieste ca sa daruim.