16 mai 2011

ruina timpului.

Ideea este confirmata de experiente si experientele confirma ideea. Expresia ideii este definitia ei.
Noi definim ideea de timp sub o forma matematica in relatie cu spatiul si viteza si sub o forma psihologica asociativa, "timpul este bani". Definitia matematica conduce la expresii tehnologice ale ideii, cea psihologica asociativa conduce la sclavie mentala. Asocierea timpului cu banii, este asocierea a doua aspecte imagistice pentru a se sustine si confirma reciproc si pentru a capata  obiectivitate. Daca definitia matematica a relatiei dintr-o trida conceptuala descriptiva relativa, spatiu, timp, viteza, determina un plan unic si este lucrativa, (din care vizibil e doar spatiul si relatia interioara lui este definita prin doua elemente non-formale viteza si timpul) , asocierea psihologica a timpului cu banii creeaza doar confuzii. Semnul egalitate pus intre cele doua elemente imaginare confuzeaza mintea exploratoare punand-o in fata unei "realitati" neschimbatoare. Cum reactionam in fata unor astfel de "realitati"? O consideram aprioric obiectiva si o luam ca atare fara sa punem sub semnul intrebarii existenta ei; un dat care este asa cum este si la care trebuie sa ne adaptam. Adaptarea la minciuna nu este semnul intelepciunii. Aceasta adaptare este stimulata mereu de confirmarea ideii  de experimentarea sa. Cu alte cuvinte percepem ca realitate modelarea perceptiei de catre idee si ne conformam acestei modelari far' sa ne mai intrebam daca modelarea respectiva a fost instrumentata de cineva care cunoaste falsitatea modelarii motivata de propriile interese in defavoarea celorlalti. Secretele oficiale determina ca minciunile sa fie pe buzele tuturor. Ce sunt banii stiu doar cei care ii fac si acest secret este cel mai bine protejat de justificarile "realitatii" lor, asa zis obiective, care se constituie intr-o sofisticata si complicata structura de informatii exprimata intr-un limbaj ocult,( greu accesibil profanului majoritar si la descifrarea caruia accesul este controlat). Toti specialistii domeniului sunt sufocati de aceste informatii justificative si descriptive ale realitatii modelate de "secrete" sau ascunderea adevarului, si confundă cunoasterea cu acumularea cantitativă a informatiilor explicative si justificative ale instrumentarii ideii respective, fara sa aiba acces la sursa ideii. Cei care acceseza sursa ideii, fie sunt asasinati (ex. Lincoln), fie sunt rasplatiti sa lucreze in continuare la 'ascunderea sursei' sau pastrarea secretului. Cand instrumentarea informationala a ideii si prin acceptarea ei este inregistrata   ca dat obiectiv in constiintele a milioane de oameni, desconspirarea secretului nu mai pune minciuna in pericol. Milioane de oameni aserviti acestui fals îl vor apăra sau susţine in continuare, considerand că apară si sustin propria existenta prin confundarea existentei proprii cu existenta lor modelata de catre interesele celor ce au instrumentat modelul. Astfel scavia moderna, sclavia mentală este la apogeul expresiei sale sociale globale. Timpul in conştientul colectiv este confundat cu existenţa. Intrebările de genul "câţi ani ai?", "cât a trait", "când a trait?" confirmă acesta confuzie sau asocierea  existentei personale cu timpul. Psihologic timpul si existenţa sunt una, timpul limiteaza existenta, deci o controleaza, deci este existenta. Este o idee confirmată de experiente si experientele o confirma. Cine a instrumentat acestă idee? Astazi este acceptată ca obiectivă fară nici un fel de rezerve. Asocierea banilor cu timpul, ("die zeit ist geld", "time is money") este perfidie. Asocierea banilor cu timpul care este deja asociat cu existenţa, ţinteşte asocierea banilor cu existenţa. Cand acesta asociere este acceptata ca obiectivă, oamenii vor apăra banii considerand ca apăra propria existenta si isi dau sau iau  "viaţa" pentru ei. Când fiinţa umană asociaza vieţii orice idee, renunta la viata pentru idee. Acesta este idolatria pe care toti invăţătorii sau directorii de conştiinţă s-au straduit sa o releve ca activitatea unei minciuni, distructiva ca atare, inrobitoare. In limba romana cuvântul "Dumnezeu" este un cuvant compus din "Domnul" (cu semnificatia de stăpân) si "Zeu" (cu semnificatia de idee), Cu alte cuvinte, "Stăpânul ideilor", in contrast cu "idolatrul" care are semnificatia de "sclavul ideilor". Aprecierea de "robul lui Dumnezeu" este referirea in acest context la idei, nu la oameni, dar asocirea oamenilor cu robii este asocierea lor cu idolatri, cu robi ai ideilor , idei care la randul lor sunt robii sau slujitorii lui Dumnezeu. Ce poate fi mai tragic decat sa te descoperi rob al robilor?  Ce fel de "Dumnezeu" este acel domn al ideilor prin care se instrumenteaza sclavia oamenilor, psihologica, mentala si sociala? Acela nu poate fi un 'dumnezeu' din moment ce este robul lacomiei si obsesiei de control si dominatie! Este la randul sau o oaie, sclava psihologică a intereselor meschine si mediocre, a lacomie de putere si control, care vrea sa conduca celelalte oi spre izbăvirea iluzorie. Prin inrobire nu ajungi la libertate, la viata, la putere. Asta este vestea proasta pe care invaăţăorii o dau celor ce sunt inrobiti mental si emotional. Vestea buna este ca minciuna are picioare scurte chiar daca repetarea faptelor nascute din ea pare milenară. Timpul inca nu a inceput. Timpul fabricat si-a consumat bateria. Modelarea existentei de catre interes (dobandă) "si-a trait traiul si-a mancat mălaiul". Când constiinţa umană se eliberează din vraja interesului (dobanda, datoriei), din vraja scaviei si dependentei care tindea sa inlocuiasca comuniunea si plenitudinea, nimic nu mai poate salva societatea facuta prin aceste vraji. "Sfarsitul lumii" este sfarsitul sclaviei cand lumea este intrumentata si instrumentul acestei sclavii. Banii sunt facuti nu creati, sunt facuti prin indatorare si astfel sunt datorie.(zeitgeist adendum). Acumulare de bani este acumulare de datorie pe care o lasam mostenire urmasilor. Este un cerc fara sfarsit pentru ca este un cerc fals, inchipuit de cineva. Am ajuns cu totii datori fara a avea nici o datorie fata de cel ce "a făcut" datoria. "Datoria" este un concept la fel de fals ca banii, timpul si idolatria lor. Avem o singura "responsabilitate", cea in fata libertatii fundamentale a ceea ce suntem. Argumentul evidentei este acela ca nu am fi putut ajunge sclavi daca fundamental nu am fi liberi. Un sclav nici macar ideea de libertate nu are, iar daca ajunge sa  auda ideea si intreaba curios ce este aia, i se spune ca  slavia exitentei lui este libertatea. Goethe spunea ca este cu adevarat sclav cel care crede gresit ca este liber. Lantul sclaviei este lantul mizeriilor, indiferent de rafinarea lor sau de nivelele de rafinare inchipuite pentru a fi ascuns. Este lantul dependentelor, conditionarilor de orice fel, contractul pe care-l semnezi. Libertatea cuvantului este inlocuita cu constrangerile contractuale si minciunile sunt pe buzele massmediei planetare. Privesc "tineri" deformati mental de "educatie", de procesul educational fomativ (in ce, nu se intreba nimeni), care cu violenta specifica fanatismului tineretii prost canalizate, isi aroga solutii ale problemelor sociale si economice in care fiintele umane sunt tratate ca animalele de sacrificiu, ca numere obositoare prin multimea lor, incomode prin neputinta lor si inutile prin lipsa lor de obedienţă. Toate acestea in numele binelui colectiv si in slujba drepturilor omului. Cand preconcepem in acest mod fiintele umane cum este posibil ca societatea bazata pe aceste preconceptii sa fie umana? Desigur, preconceptiile nu se afirma, sunt fundalul (secretul) din care se nasc solutiile lor gălăgioase, toate spre binele cetăţeanului injurat pentru lipsa lui de obedieta in fata lor. Grecii s-au răsculat in fata sistemului considerand ca a depăşit orice măsură si nu mai vor sa plăteasca datoria facuta de cei care au gestionat sclavia. Drept consecinţă pugnitivă, Grecia este aprecită ca "ţară cu probleme". Consider ca problemele le fac orbii nu grecii. Ca să se obiectiveze "datoria premeditată" a fost transformată in marfă, se poate cumpara, numai să nu moară. Stăpănii datoriei si dobanzilor au probleme, nu grecii. Grecii nu mai vor sa aibă probleme care nu le aparţin. Desigur că răscoala nu are sorţi de izbandă cand grecii sunt "văzuti" ca cei care fac probleme cand in realitate ei le refuză. In istoria omenirii există experienţa eliberarii dintr-o forma de jug, cel colonial, fara violenţă, eliberarea Indiei de sub jugul colonial prin boicot. Crimele comise impotriva boicotanţilor au oripilat opinia publică datorită reporterilor americani liberi, si stăpanul a cedat. Dar fără aducerea la cunostinta opiniei publice a faptelor din teren acest lucru nu ar fi fost posibil. Din acest motiv massmedia este aservita astazi, dar avem la dispozitie internetul, comunicarea directa. Desigur ca si acest instrument de comunicare directa si necenzurata este virusat si va sfarsi prin a fi controlat. Dar avem comunicarea "wireles" cea telepatică pe care nu o poate nimeni controla. Telepatic am fost inrobiti mental si emotional pentru că ne era ascunsă această posibilitate, secretizată. Dar odată ce devenim constienti de ea si de accesul liber al fiecaruia dintre oameni, fara nici o taxa sau ritual, nu mai poate fi controlată. Dialogul interior este tocmai aceasta manipulare telepatică care ne face sa credem ca sunt propriile ganduri si idei si ne aservesc lor. De aceea sa nu credem "telepatic" decat ceea ce are sursa transparentă, fara grupuri de experti sau specialisti pe care nimeni nu ii cunoaste, sau din alte lumi, sau de la "dumnezeu". Tot ce scriu este in numle meu, imi asum toate responsabilitatile in fata oricaror consecinte. Starea naturala a creierului uman este starea "fara ganduri", fara premeditari, tăcută. In acesta stare fiecare om percepe clar ,este constient de sursa si natura precum si consecintele unei forme gand, si dă raspunsul optim din libertate situatiei. Stabileste relaţia lui cu situaţia şi acţiunea pacificatoare sau "efectul zero". Porneste in orice actiune din "pacea launtrică" si se intoarce in ea prin consecita pacificarii conflictelor circumstantiale. Boicotează orice formă de conflict sau riună a rutinei. Acest  comportament mental si emoţional si faptic implică o mare dinamică si intensitate a existentei sale, este mai viu ca niciodată. Nu este intensitatea exaltarii psihice sau satisfactiei senzoriale, este intensitatea a ceea ce este fiinţa umană.

4 comentarii:

  1. Am sa aduc si eu cateva argumente in legatura cu "timpul" ca si instrumnent de inrobire a constiintei.


    Calendarul este CENTRUL ABSOLUT al oricarei civilizatii..

    De CE ?
    Pentru ca ABSOLUT TOTUL din acea civilizatie se invarte in jurul calendarului sau. Zile scadente, zile de taxe, zile de servici, zile de absolvire, cati ani ai... Toate aceste aspecte sunt RELATIVE LA CALENDAR.

    Incluzand si evaluarea performantelor tale !
    - "Cate unelte poti produce pana Miercuri?"
    ATAT DE "VALOROS" ESTI!
    Totul se relationeaza la calendar.

    Calendarul este o intelegere (conventie) a unei societati sau civilizatii, asupra a ce zi este sau ce timp este. Iar aceasta reprezinta CENTRUL ABSOLUT al CONSTIINTEI ORICAREI CIVILIZATII ! Constiinta asupra a ceea ce a fost in trecut, sau a ceea ce va veni in viitor, se relationeaza la Calendar.

    Putem vedea cat de important este ?



    Au fost ucisi milioane de oameni din cauza ca nu au acceptat calendarul gregorian. Nu au putut sa faca "afaceri" cu ei. Nu au putut sa-i controleze. "Nu aveau un timp comun".

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este. Si totusi este doar un instrument util. Programul care-l foloseste este programul conditionarilor.Timpul exterior este o conventie utila. Timpul tratat psihologic este distructiv pentru ca in corp sunt 10 la puterea 17 procese simultane si conventia care genereaza varsta doar canalizeaza intr-o directie falsa imagistica procesele ca rezultat

    RăspundețiȘtergere
  3. Omul se gandeste la varsta ‘batranetii’, la moarte.
    Mintea, asociaza varsta inaintata cu asa zisa moarte(a istoriei de pana atunci). Exista in mintea umana sintagma “lasa ca mai am timp, sunt ‘tanar’ ”. Orice ‘tanar’ cand isi duce gandul catre ‘batranete’ brusc timpul dispare, suntem confruntati cu ceea ce facem in momentul prezent. Acest lucru se petrece din asocierea “mortii” cu un moment viitor (varsta inaintata in acest caz), o asociere care vine dintr-o confundare ‘adulta’ a greului cu responsabilitatea, si a usorului cu iresponsabilitatea.
    De multe ori in viata (abia inceputa) am avut sentimentul ca odata eliberat de istoria personala pana acel moment, fie ea chiar si « de cativa ani » (istorie incarcata doar cu insiruiri de intamplari si reactii la ele), pot sa fiu liber sa actionez in prezent, cel putin liber de propriile conditionari sau asteptari pana in acel moment.
    Cum ar fi sa avem o lume in care copii sunt indemnati sa actioneze mai mult si sa gandeasca mai putin ? Cel putin, daca gandesc, sa gandeasca actiunea si nu existenta ei ! Pana acum majoritatea copiilor mai mult au visat la existenta actiunii, lasand-o pentru ‘maturitate’, refugiindu-se in industria jocurilor video, 3d, etc. industrie careia ii multumesc ca mi-a aratat la timpul ei, ca imaginile virtuale oferite de ea sunt de fapt reprezentari ale imaginilor propriului univers, ce pot fi vazute/observate in lumea existenta déjà ( care serveste drept model pentru orice alta lume).
    Lumea in care o planta creste, cand este udata, o pasare se intoarce, cand firmituri exista, soarele rasare, dupa noapte, noaptea apune dupa soare, iar noaptea cea mai neagra e inainte de rasarit. (precum spune si un proverb chinez)

    RăspundețiȘtergere
  4. traim intr-o poveste fara sa stim care personaj suntem! astfel jucam rolul prostului! astfel numim faptele prostiei-existenta! astfel numim incetarea prostiei-moarte! astfel luptam pentru perpetuarea prostiei! astfel prostia ne elimina din planul actiunilor! astfel traim doar reactii! astfel viata este mereu pe banca rezervelor!

    RăspundețiȘtergere