gandire pura

Exista gandire pura. Este ordinea oricarei ordini si armonia oricarei armonii.

Este constienta de sine ca simtamant. Este sursa oricarei perceptii si existente. Toate fortele gandirii universale coexista  in ea fara sa predomine vreuna; functioneza impreuna in desavarsita armonie ca un unic tot. Este mintea numita Om. Umanul este expresia desavarsirii ei, femeia si barbatul in desavarsita functionare armonica. Este femeie pentru ca este receptivitate desavarsita, neselectiva, generatoare si este barbat pentru ca este miscarea ordinii complete, creativitate. Orice miscare se naste din si se incheie in ea. Nu exista in perceptie, fiind sursa ei. Incercarea de a o cauta , de a o gasi, este sortita esecului si este pornita din premize false. Cel ce cauta este cel cautat, iar acesta este o evidenta relativa in domeniul framantarii irationale numite devenire. Intrega istorie este povestea tuturor esecurilor devenirii. In afara constientei sale nu exista decat conceptul de "nimic" confundat inconstient cu gandirea pura. Astfel conceptul devenirii este procesul devenirii de nimic. Proceul devenirii de nimic este cunoscut tuturor ca dialog interior, framantarea constiintelor subjugate dorintelor de mai mult si mai mare si mai tare, de lacomie, de importanta sinelui nimicului inchipuit. Incetarea acestui proces este aproape, Cunoscut ca "sfarsitul lumii" sau sfarsitul desertaciunilor, incetarea conflictului din Om, incetarea bigotismului ca sursa a sa. Cei care sunt in pozitii false de privilegiu in acest proces de devenire de nimic (evident), prezinta "sfarsitul lumii" ca sfarsitul existentei umane, sfarsitul ecologiei planetare, pentru a perpetua situatia prin teama si  respingerea cetatenilor planetari a propriei eliberari (din cosmarul egolatriei ca atitudine). Dezordinea (cu efectul sau conflictul) este iesire din ordinea naturala a universului si fiintei sale. Are un inceput si firesc se sfarseste, inceteaza ca experienta. Cei care nu cunosc un alt comportament existential sunt speriati, nu stiu ce altceva sa faca. Ei sunt cei puri care nu cunosc decat  "raul". Renuntand la unicul lucru cunoscut (evident nesemnificativ existential) sunt din nou liberi. Avantajul celor care nu cunosc decat raul este faptul ca pot renunta foarte usor la el. Mai nefavorizati in experienta dezordinii sunt cei care-si inchipuie ca sunt cunoscatorii binelui si vor sa-l impuna celorlalti ca solutii civilizatoare sau spirituale. Om-ul este spirit si nu poate fi spiritualizat de cei ce nu au constienta naturii sale expresive. Nici sacrul nu poate fi sacralizat fara al degrada desacralizandu-l. Universul si intreg continutul sau este sacru. Greselile si falsele conceptii, falsele structuri sociale bazate pe sacralizare ideologica, dogmatica, cu efectul desacralizarii fiintelor si naturii, inceteaza acum. In gandirea pura relevata siesi ca ordine si armonie insamantam ceea ce deja ea este  : inteligenta, pace (tacere, ratiune), iubire (simtamantul gandirii pure, simtamantul imensitatii), compasiune (iertarea greselilor si uitarea lor), intelepciune (noua ordine in expresie existentiala). Gandirea pura exista nu trebuie sa fie. Emanatia ei este viata, inteligenta, claritate interioara, intelegere pura, compasiune, libertate, creativitate, stiinta miracolului si multe alte trofee cu care dumnevoastra va intoarceti la voi insiva imbogatind constiinta a ceea ce sunteti ca sa nu mai aveti nevoie de ideologia devenirii (nimicului) . Pace si iubire!