17 septembrie 2010

infricosatoarea indiferenta

Dincolo de interes este indiferenta infricosatoare. Interesul ne face afabili, amabili si politicosi, fermecatori chiar.
Cand interesul este atins, ramane doar infricosatoarea indiferenta fata de tot ce ne inconjoara, incepand cu cei pe seama sau cu sprijinul carora ne-am atins interesul. Cruzimea si indolenta se dezvaluie in toata stralucirea satisfactiei: eu m-am scos, naivitatea celor din jur ma ajutat sa-mi ascund perfect interesul; destaptaciunea si lipsa de scrupule sunt arme ucigatoare, sunt cel mai tare! Fermecator si puternic promit orice fiind hotarat dinainte sa nu onorez nici o promisiune dupa ce mi-am atins interesul. Idealurile celorlalti sunt slabiciunile lor, in numele lor obtin orice vor muschii mei. Prostul pentru idealul sau isi da si viata, de bani ce sa mai vorbim! Hm! Daca le stabilesc eu si idealurile pe care sa le urmeze, am castigat tot ce se poate castiga, toti oamenii drept servitori ai intereselor mele. Ce conteaza mijloacele daca rezultatul este in favoarea mea! Mie imi este bine, ceilalti,…, cu karma lor, suferinta. Eu nu am nici o legatura cu suferinta lor. Ce sa fac eu daca sunt naivi si prosti? Eu nu pot sa-I ajut! Eu nu le-am luat, ei mi-au dat! Eu doar i-am pacalit!
Ipocitul spune ca el nu gandeste asa. Dar acestea sunt faptele lui. V-a spune: am fost inconstient, nu am stiut ce fac! Nu mi-am dat seama! Da vina pe subconstient, inconstient si ce o mai fi, pana il ierti, dupa care jubileaza, “i-am tras-o iar!” Se face ca nu stie ca sub-constient este la propriu, la comanda constientului. Dorinta subconstienta=fapta, este comanda constientului. Nu exista subconstient, inconstient sau nu am stiut ce fac, exista sistemul infailibil de concretizare (procesare si materializare cu viteza luminii) a comenzilor-dorinte constiente. Nu stim “cum se face”, dar intotdeauna “stim ce”. Facatorii banilor stiu ca nu au facut bani si pentru plata dobanzilor si ca acest fapt le asigura controlul asupra activitatii intregii omeniri, mereu datoare cu dobanda, deci sclava lor. Dar ipocritul spune, “uite, mie mi-a ramas in plus!”, se face ca nu vede “minusul celorlalti” care este “plusul lui”. V-a spune ca el a muncit si i-a castigat cinstit, ca ceilalti sunt lenesi si prosti, dar plusul lui tot minusul celorlalti este. Facatorii banilor nu au facut bani si pentru profit. Profitul lor este intotdeauna minusul altuia. Astfel sistemul sclaviei informationale se perpetueaza hranit de iluzia profitului personal, satisfactia superioritatii personale, spre hazul si jubilatia facatorilor de bani, care din cand in cand le arata ei cine sunt stapanii, cine sunt cei al caror profit este minusul si plusul tuturor din moment ce nu au dat nimic dar revendica totul. Dinamica ciclica a minusurilor si plusurilor provocate, dau iluzia unei functionari dezvoltatoare sau de criza, dar in fapt doar “munca oamenilor” este cea care dezvolta cand li se da voie (aproba creditul) si “plasa criză" a  facatorilor de bani ce strang recolta muncii oamenilor. Se da de mancare pestilor (credite), iar dupa ce cresc sunt pescuiti. Dar “mancarea pestilor” este doar iluzia lor. Pot munci si fara credite, dar sistemul nu le da voie pentru ca nu ar mai putea fura munca lor. Unica credinta a ajuns in sfarsit sa se realizeze: banul. Cum fiecare nu face nimic fara bani, toti sunt in acelasi cazan la fiert, justificandu-se cu ceilalti. Schimbul natural al valorilor nu mai exista. Se schimba valori concrete pe iluzia valorii hartiei pe care scrie o cifra. Numerologie magica. Dar cifrele insele nu au valoare decat daca sunt scrise pe hartiea vrajitoriilor si care poarta insemnul proprietatii lor asupra ei, pentru ca “doar ei au dreptul” (!?) sa tipareasca astfel de hartii. Cine le acorda acest drept acum? Noi, eu, de cate ori folosim hartia respectiva. De ce o folosim? Pentru ca nu putem obtine nimic fara ea, pentru ca noi, eu, asa cred. Iata credinta unica. Este sub-constienta, ( nu stim cum se face) pentru ca decidem-comandam mereu aceasta rutina, (stim doar ce se face). In aceasta situatie “cum” este “noi toti”, iar "ce" este “eu”. Toti facem si toti stim ce facem, iar daca toti suferim, ce mai conteaza suferinta pe care ne-o provocam toti, daca din cand in cand am cate o satisfactie: "m-am scos!", "i-am tras-o!", "am castigat iar ceilalti au pierdut!". Ceilalti (!?) eu-ri, bineinteles. Infricosatoare indiferenta, amagire, lasitate.

4 comentarii:

  1. Ipocrizia laitatea si minciunea sunt motoarele societatii asteia in care suntem toti morti dar pretindem ca traim..cum sa traim daca nu stim sau nu vrem sa stim cine este viata?

    RăspundețiȘtergere
  2. o.k. este o lume moarta. provocarea proiectului este sa creem o lume vie din vii,in care lumina lui Eu Sunt sa straluceasca in ea. Actiunea este cea care transforma. Lamentarea fara a concretiza in fapt (intruparea), nu duce decat la rutina lamentarii si la strigstul disperarii: "cineva trebuie sa faca ceva...!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Inconstient = In Constient, deci in interiorul constientului.
    Una din provocari cred ca este sa vedem CE anume vorbim atunci cand vorbim, inainte de a da curs unui cuvant care nu stim ce inseamna cu adevarat..
    Cati nu am folosit pretextul "inconstientei" in momente dificile, nefacand de fapt altceva decat sa ne inseram Constient IN CONSTIENT acel pretext.
    Amuzant... si atat de real.
    Dar daca lumea este vie si doar crede ca este moarta? Sau mai concret spus... isi graieste propria moarte, in fiecare zi? Daca da, prin ce?
    Imi placea uneori sa ma uit la ce vorbesc doi oameni online sau in programele de chat, mai ales doi oameni care « arata vii »... Mie imi place asta, tie ti-ar place aia, eu as face asta tu ai face aia, iar acum hai sa bem o bere, daca tot avem motivatii comune… si… poate uitam de ele ! Ca deh, sa avem si maine ce vorbi !
    Unde e moartea?
    Nu e.
    Folosirea Limbajului este moarta. Vorbim fara sa ne uitam la ce vorbim.
    Media, stirile, reclamele, discutiile despre vremea de maine, toate sunt un limbaj prost folosit, fie el verbal, vizual, muzical - indreptat inspre moarte, consum. Atat.
    Am depistat sursa mortii.
    Consider asta un pas important in « provocarea proiectului ».
    Continui explorarea IN CONSTIENT.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu lumea este vie ci finta umana, individul uman.Circumstantele existentei sale sunt ceea ce numim lumea.Ce face fiecare in circumstantele existentei sale (sau a lumii sale )este ceea ce face fiecare in casa sa. Nu am vazut pe nimeni sa arunce deseuri si mizerii in propria casa, dar arunca mizerii in lume ca si sum nu ar fi acelasi lucru si tot fapta sa.Acesta este rezultatul hipnozei si justificarii cu "inconstientul" care de fapt nu exista: ascunderea cum ai spus Cristi a propriilor fapte intr-un loc inventat pentru asta ca sa avem la o adica scuze.

    RăspundețiȘtergere