31 august 2010

steaua de miez


Este cunoscut fiecaruia ca in natura toata manifestarea ei incepe cu un sambure. Deasemenea este cunoscut ca fiecare sambure are un miez, ca miezul este continutul pretios al samburelui, protejat de sambure.
Sunt si samburi fara miez si acest aspect il face pe sambure inutil, nefecund. Samburii fara miez au deasemenea existenta lor neschimbatoare, in timp ce samburii cu miez se desfac la un moment dat, pentru a elibera continutul si activitatea sa, incheindu-si astfel existenta si ratiunea ei de sambure, devine o coaja si intra intr-un proces de descompunere si imbogatire a patului de substante si hrana necesar biologicului natural din care miezul eliberat se hraneste si dezvolta pana va produce un alt sambure, iar procesul reincepe. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Putem spune, transformarea e castigul, dinamica ei , miscarea. (fara a avea nevoie de argumente si demonstratii a acestei evidente). Trasnsformarea in natutra este conditionata si nimic nu se poate opune ei, nu o poate impiedica. (chiar daca , “la extrema” ar parea ca se poate). Natura este vulnerabila, dar de neoprit. Sunt cunoscuti samburi care au asteptat mii de ani momentul propice eliberarii continutului lor, care a rodit imediat. Se pare ca “mii de ani” pentru samburi si miezul lor, nu are nici o semnificatie, nici o importanta. Este evident la o privire atenta nepremeditata sau preconceputa, ca in afara acestui aspect comun tuturor samburilor si miezurilor lor, fiecare sambure si miez este unic, neasemanator formal unul altuia, sunt individualitati formale. Asta inseamna ca sursa tuturor samburilor si miezurilor lor, este unica si nu poate copia samburii intre ei. Inteligenta creativa a samburilor si miezurilor este aceeasi si este chiar ratiunea lor de a fi. Unicitatea sursei se reflecta in unicitatea ratiunii si unicitatea formei lor. Acest aspect este evidenta tuturor existentelor naturale. Nu exista doua frunze sau firicele de nisip la fel, chiar daca ratiunea existentei lor este aceeasi. Ratiunea existentei lor este chiar functia (munca lor) in ansablul cuprinzator al naturii sau fizicii universului. La fel de evident este faptul ca aceste functii (existente formale si active) se sustin si genereaza reciproc prin procesul necesitatii lor in totalitatea cuprinzatoare in care, daca una lipseste este generata de toate celelalte. Mai relevam o evidenta si anume aceea ca, daca functia este nechimbatoare, forma functiei evolueaza, se transforma continuu in forme din ce in ce mai frumoase, mai intense si rezistente, sau din ce in ce mai debile in cazul unei opozitii a exprimarii functiei respective. Functia in exprimare susutine si intareste forma. Impiedicata sa se exprime, forma exprimarii dispare. Am putea spune si s-a spus: functia creeaza organul exprimarii ei, nu invers. Multi cred ca daca au un organ, el ii stabileste functia si functionarea dupa forma sa. Astfel nu inteleg si rateaza intelegerea adevaratei functii care dezvolta organul, iar folosirea organului dupa mintea lor, duce la distrugerea functiei si formei sale. Functia intotdeauna este invizibila ochiului doar forma este perceputa. A porni de la forma pentru a intelege functia inseamna a porni de la cunoascut pentru a intelege necunoscutul. Acest fapt genereaza o imposibiliate: daca cred ca stiu, necunoscutul nu exista si daca nu exista nu am cum sa-i percep functia, ceea ce ma intereseaza. Pot cunoaste si diseca la maximum forma, dar functia nu se releva devin specialist in forme (stilist) dar miracolul existentei ei imi ramane necunoscut si toate eforturile mele de a infrumuseta sau vindeca o forma raman fara rezultat in final, pot doar cosmetiza sau maslui o forma. Putem intelege ca degradarea unei forme este consecinta opozitiei noastre la existenta ratiunii- functie creatoare a formei respective. Spuneti ca este greu sa intelegeti, dar ce este greu in a recunoaste ca nu stim, in loc sa ne mintim-amagim singuri, in locul grotescului si costisitorului spectacol al autoafirmarii propriei cunoasteri in care nici noi nu credem constienti de falsitatea ei? Ganditi ca ce am spus aici, am spus pentru a va sugestiona sa veniti la mine dupa raspunsuri contra cost! Sunteti liberi sa ganditi, dar neliberi sa infaptuiti! Nu este interesul meu sa dau raspunsuri pe care recunosc fata de mine ca nu le stiu nici eu. Dar ceea ce stiu sigur este faptul evident, ca nu raspunsurile mele sunt pretioase ci intrebarile mele si raspunsul inteligentei creatoare. Dar cum sa pun si punem intrebari cand suntem convinsi ca stim tot, ca suntem lamuriti, ca suntem inteligenti, iluminati, inaltati, etc.? Evidentele sunt raspunsurile nevazutei inteligente creative, pentru ca sunt pentru toti, nediscriminator sau favorizant, neexclusiviste. Ceea ce intentionez este sa demolez false credinte, pentru ca sa va puneti intrebari si sa gasiti singuri raspunsurile evidentei fara prêt sau nepretuite, pentru ca nu se poate face comert cu ele; desi unii au resusit si asta amplificand la maxim opozitia fata de propriile functii si forme, procesul imbatranirii personale si collective care are drept consecinta “moartea” civilizatiei. (pe care o traim astazi) “Civilizatia” sambure se desface si elibereaza miezul creativ, functia omului in univers, steaua de miez.

6 comentarii:

  1. Exista o unicitate a evolutiei si un singur "cod genetic" care se dezvolta constient in sinea lui, ceea ce leaga totul la un loc o reprezinta simbolurile ce le-au fost atribuite.

    A.

    RăspundețiȘtergere
  2. La poll-ul: "Stiti cine sunteti?" eu as bifa varianta "Stiu cine am fost"(care nu este)...dar nu pot sa stiu cine sunt acum pentru ca, in prezent, inca ma formez, inca descopar...si DA, i nconcluzie cred ca as putea sa raspund ca "Nu Stiu"

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt in acord cu comentariul dl Artemple in ceea ce priveste "poll-ul stiti cine sunteti?",si cu concluzia.
    In ceea ce priveste comentariul prim, as remarca faptul evident, ca "simbolurile" atribuite au fost "dupa"' iar totul era omogen si coeziv, "la un loc" de la inceput, "inaitea" atribuirii simbolurilor. Simbolurile reprezinta fara a fi automat si faptul, la fel ca in politica de azi.

    RăspundețiȘtergere
  4. P.S. Mai cred ca simbolurile au creat o legatura stramba a "totului" intr-un "alt loc" in raport cu legatura si locul original. Mai mult chiar, au ascuns locul si legamantul original al "totului", exteriorizandu-i sursa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am o cugetare si as vrea sa-ti "aud" gandurile.
    Daca noi suntem copii ale altor copii atunci ce se mai poate numi creatie autentica ?

    sau te invit pe blog-ul meu ptr a dezbate subiectul.

    ms.

    A.

    RăspundețiȘtergere
  6. Creatia autentica inca nu s-a manifestat. Motiv pentru care nu exista "autentic" in perceptia noastra, doar autism.

    RăspundețiȘtergere