reluare monolog

O explorare “cu mintea” a domeniul numit existenta, nu este o teorie, nici o munca conceptuala, nu presupune a concepe, sau a intelege concepte.
 Presupune “a vedea” situatii care ne implica direct, zi de zi si care actioneaza asupra noastra, la care noi raspundem, sau reactionam zi de zi, fara sa fim constienti la ce raspundem,  la ce reactionam. Am specificat ca orice cercetare este in domeniul a “ceea ce este”, nu in domeniul a “cum ar trebui sa fie”, nici cum ar fi bine, sau mi-ar place sa fie, care este  domeniul imaginarului, al visarii cu ochii deschisi, al dormitului pe strada existentei proprii, in care cel mai iubit vis este acela, ca suntem treji! De cele mai multe ori, cand un prieten ma roaga sa-l trezesc la o anumita ora si refuza s-o faca, mai intai il scutur, apoi il arunc din pat, apoi torn o galeata de apa pe el. (promisiunea este respectata, nu dorinta mea, ci rugamintea lui). In cazul nostru, galeata cu apa este, provocarea orgoliului si importantei de sine care inlocuieste sinele. Acestea ne fura atentia si comunicarea. Nu va vorbesc din cunoastere, adica, nu propovaduiesc vreo cunoastere pe care voi nu o aveti ca sa o invatati, nu. Explorez ceea ce cunoastem si facem, pentru a da constienta a ceea ce cunoastem si facem. Sigur, nu convine acest fapt, importantei de sine, nici orgoliului cunoasterii, nici existentei sau manifestarilor lor, nici structurii lor numita lume. De ca nu le convine? Simplu , nu vor sa-si asume propriile fapte, asa cum sunt ele si nici sa suporte consecintele lor. Nu sunt in stare sa inteleaga (daca voi nu intelegeti), ca suportarea consecintelor este existenta lor,( numita “viata mea”), ca nu pot evita orice ar face aceste consecinte ale propriilor fapte, pentru a-si schimba, cel putin, faptele, schimband cunoasterea falsa despre om si lume, cu care se lauda si identifica. A te imagina atotputernic si atotcunoscator, sau vierme pacatos, netrebnic, victima neputincioasa a lui dracu, fara sa stii ca esti victima propriilor fapte, nascute din propria cunoastere, (caz in care ele sunt dracu), si a trai in aceste imaginatii, inseamna “non existenta”. “Asa” ii spunem noi, fara a fi constienti la ce ii spunem “asa”, pentru ca ne imaginam nonexistenta, in loc sa o “Vedem”,asa cum este ea. Materia este reactie, la reactie, generata de un impuls (actiune) al inteligentei, in cazul in care exista. In cazul in care nu exista, exista reactie la reactie, “pe post” de actiune, materialism psihologic, fantome ale ceva care a fost odata si care nu mai este . (vezi, La Steaua lui Eminescu). Acestor “fantome” psihologice, le spun “umbre, sau amprente, in memoria inconjuratoare subiectului, generate de impactul său asupra mediului sensibil si subtil al lumii. Subiectul, este inteligenta si expresia sa concreta, “in si a”  lumii respective. Daca ceea ce scriu este in contradictie cu voi insiva, opriti-va din citit; dar daca stiti ca asa este, ca voi sunteti, ca voi concretizati inteligenta universului in forma si dati prin aceasta simultan cu prezenta voastra formă lumii ca fiintă intregă, atunci veti intelege de ce am spus sa “abandonati o falsa cunoastere” si nu pe voi, asa cum sunteti; abandonati pe voi asa cum nu sunteti, sau fantomele, umbrele voastre, pe care le numiti cunoasterea de sine si ceilalti. Nu am premeditat in vreun fel acest monolog si sunt surprins de natura intereselor sincere ale inimilor, cunoasterea de sine. Nu exista o astfel de cunoastere, cunoasterea sunt faptele sinelui. Fara cunosterea cunoasterii care este eu-l, nu este scapare din capcana lui, mai ales cand va dati viata ca sa-l aparati. Cunoasterea care este Eu-l (centrul), este “facerea lui Tu”(memoria, cunoasterea, inconjuratorul), este un centru imaginat si efemer, greu de sustinut, un consummator, un parazit, o fantoma, tiranul. Memoria este campul cunoasterii care este exprimata prin gandire, este materia. Gandirea este un proces al materiei, sau, din si in materie. Inteligenta apartine perceptiei, (nu mie sau tie ca sa ne batem care suntem mai inteligenti). Perceptia nu este aservita materiei, sau cunoasterii, sau gandirii, sau timpului;  este actiunea. La aceasta actiune , reactioneaza continuu memoria, cunoasterea, gandirea. Perceptiei clare I se opune cunoasterea, eu-l. Apropo eu-le, stiai ca perceptia a ceea ce este, nu iti este dusman? Inteligenta nu are oponenti sau dusmani , iubirea de asemenea.