vălurile din temple

 Gandul se autoinseala ca sa invoce ignoranta.

laitmotivul blogului la final

 Ceea ce se spune aici nu genereaza o necesitate, ci o constienta; nu genereaza un model de urmat, ci o actiune individuala a lui a fi.

explorarea

 Schitarea posibilitatilor necunoscute ale existentei.

cristian albeanu- copacii cerului

“Copacii cerului” este o poarta deschisa de comunicarea cu natura. In paduri exista langa fiecare copac mare o sumedenie de puieti. Acestia, cel mai adesea, in padurile dese nu au posibilitatea sa se dezvolte. Din semintele unui copac mare apar mici finite care au potentialul de a deveni copaci, dar care lipsite de lumina Soarelui din cauza umbrei pe care o fac copacii mari, raman pitici sau cel mai adesea se usuca.

dragostea de sine

Este un subiect surpriză și pentru mine in această explorare. De ce ? E o pată alba relevată mie de afirmația cristică: ” iubeșteți aproapele ca pe tine insuți”. Observand comportamentul rutinei sociale mi se relevă ca aceasta este ”pe dos” – urășteți aproapele ca pe tine insuți, rutină pe care cunoastem foarte bine cu toții chiar dacă este bine disimulată  Ca urmare ce este iubirea, dragostea de sine? Un necunoscut ce se relevă a dori să vina in manifestarea umană?