călătoria fără deplasare

Pentru a nu știu câta oară, astăzi m-am indrăgostit!

Este o miscare fără deplasare; Pur și simplu, fără sa am senzația depasării de la A la B, din starea psiholgică a nevoii, incompletitudinii, m-am trezit in starea psihologica a implinirii, completitudinii. Gândirea nu are nici o explicație, nu găsește nici o motivare. S-a intâmplat; fără efort sau vreo cunoaștere a cum se face așa ceva, faptul complex si inexplicabil s-a produs. Cu atât mai paradoxală este intamplarea cu cât nimic altceva in perceptia  mea nu s-a produs; tot eu sunt asa cum sunt dintotdeauna, insa mediul psihologic si senzorial este altul fara să fie necesara vreo ” deplasare”. Totusi o mișcare s-a produs, o călătorie se desfașpară, o călătorie fara timp si fără spatiu; fără gandire! Dacă gandirea nu este motorul acestei deplasari care este forta impulsului ei? Pentru că nu m-am indrăgostit de cineva sau de ceva din perceptia mea, impulsul nu poate fi exterior mie. Evident este o mișcare, o deplasare strict individuală, nu este colectivă; insă are impact in colectivitatea sau perceptia mea ingustată a circumstantelor individuale, prin transformarea completă a atitudinii și comportamentului propriu.

In acelși timp realizez că nu este un potențial strict individual din moment ce se intamplă tuturor semenilor mei. Ceea ce diferă este momentul punctual al intâmplării si explicațiile,respectiv speculațiile personale pe tema ”de ce-ului” sau a motivului - justificarea faptului care ascunde misterul si minunăția lui. ”Pentru că” este o fugă de necunoscut, teama de explorarea lui.

Evident că experientele sunt subiectivate , captate/vânate și acumulate și realizăm astfel un ”Cumul de cum sunt eu”. Acest cumul/proprietate psihologică formează ceea ce denumim EU - o adunatură istorică de urme/ecouri a experiențelor trăite; asta relevă ca eu-l facut astfel este o umbra a sirului de evenimente si circumstanțe prin care trecem in existentă, De altfel ceea ce denumim adn este memorie, amintire, istoria universului, pamantului si omului. Primele doua istorii enumerate formeaza circumstante existentiale iar ultima, ceea ce denumim eu=cumulul de senzatii, urmele trecerii noastre individuale prin circumstante, așa numitele reacții la reacții, fapt care ne poziționează in constiința istoriei ca umbre ale umbrelor, ce a rămas după ce ceva a fost. Lipsa actiunilor este evidentă, confundăm actiunea cu reactia noastră si orice reglementare este după ce ceva a fost sau s-a intâmplat=binecunoscuta minte de apoi, de după când nu mai ai nevoie de ea din moment ce este lipsită de sincronicitattea ratiunii ei de a fi-raspuns activ/comunicare punctuală-stabilire de asentimente si acorduri. A dori cu orice preț să fii altfel decât ceilalți este acelși lucru cu a dori să fi la fel- o masă biologică  manevrată din necunoscut.”Impreune-le” căutat a ne salva de durerea izolarii nu este formal ci calitativ, subspatial. A copia pe ceilalți este o diminuare a propriului potential de expresie si refuzul ”impreune-lui”. Ca urmare fiecare este constrans de propria suferință să exploreze potentialul sau , relevându-si prin sine calitatile si posibilitățile intotdeauna misterioase și miraculoase inepuizabile . Insă exprimarea lor implică si responsabilitate si decentă fată de circumstanțe pentru a nu perturba evolutia lor fireasca prin sinele lor.

Tot căutând provocat de intâmplare si impartășirea ei călătorii fără deplasare imi amintesc acele vise in care ”se făcea ca eram undeva ” și brusc ” se făcea ca eram in alt undeva”- adica era o călătorie fără deplasare dintr-un spatiu/perceptie de un anumit fel in altul de alt fel. Cred că fiecare are astfel de amintiri din starea de vis. Astfel de deplasare instantanee repetată din starile de visare ne face să consideram visarea si percepțiile acestei stari ca iluzorii, nereale desi nu avem alt argument decât incapacitatea gandirii in ale le explica, teama de necunoscut. Dacă evidenta faptului ca visele sunt circumstanțe percepute strict individual , este foarte dificil sa se gasească doi in acelasi vis ceea ce ar insemna incălcare suveranității fiintei proprii fără acordul asentimentului, acele evenimente si călătorii fără deplasare ne reprezintă mai abitir decat calatoriile turistice. Această ințelegere ne releva pe de o parte capacitatea misterioasa, magica a spiritului propriu de a crea/proiecta imagini in circumsțantele propriului sine ca mijoc de comunicare cu sine ca sursă, adică autoreflectarea comportamentului si posibilităților activate  pentru corectie si decizie , cât și posibilitatea intruziunii in intimitatea spatiului vital libe și suveran al minții, a unui străin sau virus informational - binecunoscuta manipulare telepatică prin sugestii sau vorbire/ afirmare repetitivă a unei idei/imagini, adica manipulare vizuală-P.I.R.=tehnică de inoculare idei=imagini. De ex cea mai cunoscută și plăcută este tehnica cinematografică de comunizare/inoculare colectivă de dorinte si nevoi, de modele /șablone de gandire și comportament cu care este hrănit sau colectivizat spiritul, cu toate ca evidențele releva că  Spiritul nu este o corporatie ci calitatea unicității neasemanatoare oricarei reglementări corporatiste.

Aceste călătorii fara deplasare care din punct de vedere individual sunt actiunile reale ale spiritului propriu fiecăruia (necolectiv), Eu-Sunt-ul personal, le putem releva fiecare in experiențele proprii, altfel sunt irelevante sinelui. Orice revelatie inoitoare este nascută prin sine , in nici un caz din afara sa. In ordinea evidentei, mai intâi conștiina-străfulgerarea, iluminarea (reflectarea/revelatia posibilului sau existentului), de apoi manifestarea in perceptia senzorială , corporalizarea starfulgerarii. Dupa corporalizarea respectiva in evenimente si lucruri-circumstanțe- putem medita sau dacă nu,  avem barfa,  a judeca/interpreta/specula/explica/teoretiza, pe tema evenimentelor din circumstanțe. Unii considera fiintele ca autocreate, altii ca facute de circumstanțe, cei mai mulți ca și creații sau creaturi a unei surse exterioare lor ca urmare victimile jocurilor divinitatii. Astazi ”noua energie”/constiinta relevă că toate variantele s-au consumat ca experiențe, ca modalitati si modele din gandirea interpretativă atunci cand este inconstientă sau se ignora pe sine=irațională. Gandirea face ganditorul, nu ganditorul face gandirea-NU?! Dacă se schimbă ordinea aceasta evidenta trăim ”cu susul in jos”, pe dos sau pe jos. O gandire irațională nu poate produce un ganditor rațional. Nici un ganditor autoconsiderat nu poate accepta perceptia iraționalității sale. Aparența este incomensurabilă nepasare fata de propriul spirit si fiintă. De dragul aparențelor ne parasim exitența- este asta o actiune a ratiunii? Cine se lupta să se evidențieze isi justifică propria inexistentă/inactiune.  Pentru ”minte” totul este apariții si aparențe, imagini in mișcare sau fixate. Pentru intelectul psihologic fluxul gândirii iraționale , este incontrolabil, inexplicabil, inspăimântător, distrugator, adică se vede in oglinda gandirii ca reactie la aceasta. Insa eliberând imaginea victimei din oglindă si iertându-ți asocierea si identificarea cu aceasta imagine colectivă-colectivizantă, parasești buturuga din ochiul propriu si te inminunezi cu perceptia plenitudinii si frumuseții indescriptibile a pamantului ca planeta si a ta ca si constiinta sa. 

Orice faci, -fie reactionezi emotional prin teamă sau prin exaltarea plăcerii, fie actionezi(comunicare, atenție), prin impărtășirea tacută a indrăgostiților si meditatia prezentă (gand tăcut), - pentru s-au impotriva ta faci. Asta este alegerea; Alegerea sănătoasă este: alege ce este mai bine pentru tine insuți-abandonarea sinelui planetar este barbaria  unei ideații criminale prin comportament. Fiți dragilor egoiști pentru că a fi egoist are semnificatia reală de ”Cel care nu-și face rău singur- nu este autodistructiv sau inselat de aparente si sugestii, cel care traieste sau corp vietuitor al unui spatiu vital individual sau extins. Pulsul universal al comprimării si extenderii simultane ,o călătorie fără deplasare (”semnul tatalui- o miscare si un repaos in acelasi timp). Denumirea de Ego este semnificatia desfasurarii unei epoci de modelare relatională si comportamentala sau a unei vârste/epoci. Campul desfasurarii ego-ului este cvadrivibrational, are 4 vârste, copilaria- vârsta/epoca de aur,  , tinerețea-vârsta/epoca de argint, maturitatea-varsta/epoca de cupru si batranetea-vârsta de fier. Aceasta platforma a experientelor unui egou modelat conceptual si gandit a fi ignorant pentru naivi,  pentru a putea modela energia vitală  prin mamnipularea telepatica  sugestivă și vizuală impresivă din exteriorul fiintelor, incetează astazi. Este vestea buna! 

Noua paradigma, Esența noii energii Vitale, a unui nou corp al constiintei si fiintei se naste prin părăsirea vechiului dogmatic,  al importantei si controlului puterii,  care prin experienta s-a relevat ca inutilitate; "si-a trait traiul, si-a mancat malaiul' Insa nu ignorati indicatia "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" bineinteles referindu-ma la atitudini, comportamente si toate manifestarile inutilitatii

Această călătorie din inutilitate/irationalitate in noua energie vitală este fără deplasare, se intâmplă pur si simplu să stralucesti in propria perceptie. Nu vă speriati că ramaneți fără umbre, nici nu vă dați seama de asta și de multe altele. ”Recunoasteți-vă ca să fiți recunoscuți ” asa cum sunteți parăsind umbra intunecatelor istorii. Nu este usor și dacă nu o faceți, nu disperati, nu regretati ca regretele sunt corozive, nu cautati ca nu veti gasi ceea ce a fost, fiti prezenti cu voi insivă adica rămâneți in forma tineretii voastre, nu o abandonati, nu vă abandonați. Nu intamplător se spune cand un sportiv realizează mari performanțe ca ”este in formă” Fiți in forma proprie si minunați-va de performantele propriei magii-maya. Când descoperiți ca o folosiți chiar impotriva propriilor aspirații, nu vă răzbunați invinovățindu-va inutil si nemeritat, nu vă pedepsiți la cazne si munci absurde, nu erați acolo, acolo in forma voastră corporalizată sau nu. Maxima realizare este ”fiți in formă” si evidentele o releva fiecaruia ca obiectivată sau inchipuită doar. A fi in forma/imaginea mentală cu care esti in asentiment este tot ce merită efortul de nu vă lăsați furati din ea de nici o promosiune absurdă

 Singurele promisiuni responsabile sunt cele pe care vi le puteți indeplini singuri- călătoriile fară deplasare.

 Puteți specula oricât pro sau contra , dar la ce vă folosește? Gandirea este abstractă/speculativă, insa gandul celui viu este punctual, atemporal si subspatial, cuantic, călătorie fără deplasare . Cand gândim cu adevărat nu mai trăim in vreo poveste ci suntem scriitorul poveștii pe care o trăim in momentul in care o scriem -povestitorul si povestea unul este si atunci intrelegem de ce ne plac numai povestile cu hapy end-fiecare are una, povestea propriei Iluminari , povestea corporalizării luminii...! - ce romantic , ce frumos!

Pentru mine tot ce am scris sunt amintiri, deci s-au intamplat deja si  le-am retrăit in momentul in care le-am scris improspătându-mă, călatorii fără deplasare,  trăiri- retrăiri misterioase, nasteri-renasteri, pulsul strălucirilor launtrice. Nu este ceva de reparat sau vindecat, strălucirile exista, suntem existența lor, lumină care se naste din ea insăsi, misterul acestei renasteri evolutive a creației una cu sursa, poemul si poezia frumuseții sale.