e greu

Greutatea este o notiune nascuta de dorinta de a masura si cantari.
Insa ce semnificatie poate avea aceasta notiune in planul gandirii, in cunoasterea psihologica??.  Simtim evident o apasare, o presiune mentala  care pare a fi nascuta de o "greutate"  In mecanica orice greutate naste o forta opusa si de sens contrar cu ea pentru a se stabili un echilibru relativ, "o nemiscare"  Evident ca ceea ce ingurgitam are "greutate", corpul biologic are greutate insa nu la aceasta greutate ma refer.
Incerc sa stabilesc sursa si caracteristica "greutatii mentale sau psihologice" Gandurile au greutate, emotiile la fel? Gandurile par nimic desi ne pot scoate din orice echilibru  psihologic si anatomic relativ,  iar emotiile ne pot "incalzi" pana la a "exploda nervos" sau "racii"  pana la a avea "transpiratii reci" .

Spunem ca "e greu sa realizam" ceva; oare ce comunicam prin asta altceva decat conditionari, lipsuri? Oare conditionarile si lipsurile sunt "grele", au greutate? Greutatea este  definita in relatie cu masa si atractia gravitationala.  Oare conditionarile mentale, psihiologice,  au masa iar,... "lipsurile" sunt forta de atractie?
 Intotdeauna 'ne lipseste ceva" si aceste lipsuri ne atrag cu forta sa le umplem cu ceva si asta se vede in atitudinea tacuta a lui "trebuie sa fac ceva".Chiar si pauza  la "a face ceva" este umpluta cu "a face altceva".
Suntem oare constienti ca nu putem sta pe loc,  adica "sa nu facem ceva" din pct de vedere mental, psihologic, fizic, etc? Constienti ca 'statul pe loc", nemiscarea, consideram "moarte"? Daca da , atunci de ce ceea ce preponderent facem, consumandu-ne vitalitatea,  sunt lucruri "moarte" , "nemiscatoare", amorfe  si apoi le colectionam la nesfarsit inlocuindu-le mereu? Asta nu seamana cu a permanentiza prin inlocuire lucrurile nemiscatoare, moarte sau "moartea", lucruri grele?. Lucram la "greutate" si simtim greul?

 Ceea ce stim nu este in avantajul nostru si ma bazez tot mai mult pe ceea ce nu stiu. Desigur ca ma joc cu ideile si cuvintele ca si cu nisipul pe malul marii incercand sa construiesc cladirile efemerului sau sa crosetez invizibilele haine ale imparatului inconstient, irational.

Daca am atins "culmi' ale unei civilizatii tehnologice si culturi democratice a libertatii, ce determina pe cei mai inteligenti oameni ai planetei, dupa cum ii releva stiinta ratiunii si marele public de gura casca,   sa afirme din ce in ce mai apasat ca intreaga societate, cultura si civilizatie  TREBUIE RESETATA -schimbarea axiomelor si dogmelor -moarte prin nemiscarea lor milenara,  ce stau la baza relationarii interumane = "articulatiile" sursa a oricaror constructii sociale,  . Gandirea Axiomatica de tip euclidian si heghelian  pare a fi ' moartea" din viata. Trebuie eradicata ca intreaga planeta SA NU INTRE IN PUTREFACTIE.

Aceasta presiune dintre -1/ rutina milenara a mortii in viata  " fabricatie de nemiscatoare obiecte-edificii", conditionarii si handicaparii simultane ale existentei individuale (orice instrument suplineste un handicap la un anumit nivel , este o "carja") si   2/ aspiratia inteligentei umane spre altceva, ceva  complet nou ca relatie si structurare activitate umana pe planeta,   - poate fi cauza simtamantului greutatii ?.

E greu,..., e foarte greu sa invingi : 1/ rutina milenara a degradarii propriei fiinte pentru a justifica axioma consumismului pacatului si mortii originale , 2/ obisnuinta de a ascunde sub invelisul utopiilor zornaitoare, autoamagirilor incrancenate , sperantelor desartaciunilor de tot felul   - intr-un cuvant-  e foarte greu sa urci gogota individuala cu ochii plini de dragoste si inima curata .

E geru sa traiesti in fericirea de a fi asa cum esti , impreuna cu frumusetea si plenitudinea incomensurabila a planetei natale ,in locul nasterii tale caruia sa-i daruiesti intreaga ta atentie si gandul tau curat. E greu a-l reface ca ceea ce a fost dintotdeauna, spatiul iubirii tale. E usor sa demonizezi si condamni nationalii exacerband doar umbrele si intunecimile propriei orbiri.

E greu sa traiesti pe calea nobletei sufletesti a compasiunii si ratiunii , sa impartasesti, sa fii transparent. (din punct de vedere psihologic transparenta inseamna sa lasi sa treaca fara a face caz personal sau problema,  emanatiile intunericului urii;  inseamna sa nu te "agate sau sa agati"- sa lasi sa treaca teama prin tine si prinprejur fara sa lase urme; cu alte cuvinte "transparenta la intuneric" nu "la lumina"; retii lumina intelepciunii si nu ura intunecimii ).

E gru sa-ti accepti si exprimi integritatea cand doresti sa controlezi si domini aproapele, cand esti   aservit simtamantului incompletitudinii respectiv nedemnitatii. Integritatea implica aleatorul, ludicul si incepe prin relatia cu necunoscutul/nedenumitul  sau tacutul eu sunt -continatorul intregimii mele.  Cu alte cuvinte "integritatea" se exprima incepand cu , sau in urma unei meditatii ; nu este premeditarea obisnuita, este expresia unei meditatii , o spontaneitate;  Integritatea nu este expresia  obisnuintei promovorarii proprii imagini inchipuite merete comparativ prin diminuarea celorlalti.

E greu sa-ti scrii propria poveste cand ai pe piata oferete ademenitoare, alintatoare si mangaietoare pentru toate of.-urile, iar pretul nu conteaza -  gratis fiind  este nelimitat si invizibil iar cand il afli este prea greu sa nu-l platesti ca sa scapi cu viata.

Este greu... ce mai tura- vura! E usor sa esuam, sa murim !  Noi iubim usorul, distractia drept satisfactie a suferintei celorllti, sa planga mata nu mama, mie sa-mi fie bine, etc. OK, obiective nobile si rezonabile dar,... de ce nu se implinesc?  Modalitatea sau rutina obisnuintelor noastre nascute din axioma separarii si conflituluui contrariilor pentru evolutia si propasira individului ... ne conduc si duc in alta parte.

Axioma asta a separarii pare a fi un "soare" din lumina caruia se nasc mostruoziti de neimaginat, genocid, razboi, discriminare culturala, economica si fizica, exclusivism , sclavagism, polarizari inutile, etc  Daca este un "soare" atunci el este unul negru, "soarele negru" al neputintei noastre de a fi umani, de a iubi.. Rational , intunericul este lumina nerefelectata, intunericul este  ura,  psihologic privind si prostie  intelectual vorbind. Poate reflectandu-i "lumina negretsei sale" sa alungam umbrirea constiintelor? E greu  si totusi se " intampla"acum;  "intamplarea" este manifestarea unei legi necunoscute- misterul vietii in manifestare


PS. Am 10 ani de bloghereala (in martie) si cred ca-mi ajung . Despre tot ce am scris - nu pot afirma sau nega ca -mi apartine sau nu. Sfintii nesfintesc pe altii si ma feresc sa ajung hrana lor. In lumea aparentelor nimic din ce percepem nu este asa cum pare a fi. In schimb in lumea evenimentelor efemeritatea lor ne releva o curgere, un sens si o directie de urmat sau dimpotriva , de evitat. Evitam sensul dorit de repetitorii de evenimente de acelasi fel cu aceleasi sensuri-dinspre cei multi spre cei putini. Armonia se releva prin dinamica inoirilor sau insanatosirilor, regenarilor celulare accelerate care insanatosesc trupul , bunastarea psihosomatica a indivizilor, nu multimilor.  Spirit nu inseamna actiune/speculatie a gandirii, sau gandire abstracta ci, Asentiment, putere/ratiune, fapta/eveniment  Sunte-ti in asentiment cu a continua aceste balacareli ale balacarelilor obisnuinte? E greu! Da-ti un semn la comentarii, da sau nu. Daca da, nu ma bucur; daca nu , nu ma supar!