ue versus eu

EU fata in fata cu UE

Eu este o rutina, o modalitate a gandirii, o rutina - gandirea vazuta ca proces in materie, material. Fara inceput, fara sfarsit gandirea cauta, asteapta, selecteaza, se automodeleaza, isi edifica un centru diferit de natura sa fluida, curgatoare si in continua schimbare, un centru stabil si etern, fixat ideatic, utopic: Eu.   Eu-l gandit este asemenea si complet diferit sinelui inteligent, creativ al viului. Intentia individualizarii universalitatii gandirii genereaza prin selectie- discriminare un cocon de idei despre sine, o umbra a sinelui celui viu,  din  care se hraneste  prin reactii sau prin furtul actiunilor sale

 Metoda sa de individualizare este negarea , reprimarea a tot ce este diferit sau ura; aceasta discriminare a diferitului si atitudine comportamentala este denumita  barbarie. Prin ea gandirea isi cladeste un edificiu, edifiul barbariei in materie, circumstantele existentei sale. Gandirea in sine traieste, in sine moare si este o pulsatie universala, este si nu este in acelasi timp. Suma emanatiilor sale asociate sinelui sau ca centru, alcatuiesc un invelis al sinelui inteligent al celui viu. Aceasta suprapunere de haine gandite peste hainele viului formeaza un ecran al refelectarilor dar si un nor infoenergetic despre, denumit cunoastere psihologica , cunoastere condensata ca pseudomemorie, pseudoadn .

 Metafora pasarea Phoenix  se refera la natura gandirii al carui edificiu se naruie si apoi renaste din substantialitatea sa dupa care se naruie din nou, O miscare circulara tip bucla.. Aceasta manifestare pulsatorie si instabila/virtuala/fantomatica  a edificiilor sale, incepand cu edificiul de sine sau eul gandit sau cunoscut-credinta istorica si sfarsind cu cel al societatii eu-lui , este reflectata in substantialitatea inconjuratorului , pamantului, sub diferite forme si miscari, drept "lumea evenimentelor"  Este caracterizata prin evidenta faptului ca, un eveniment tine o fractiune de timp dupa care dispare inlocuit de altul. Inutila agatarea de eveniment prin judecarea lui, prin interpretarea  lui, prin rememorarea lui, prin cladirea de statui sau monumente funerare ale acestuia, evenimentul respectiv nu ramane decat o urma, un ecou a ceea ce a fost odata, o fantasma.. 

 Obsesia eternizarii edificiilor gandirii formale, fie ca statui sau monumente si ritualuri releva inconstanta si efemeritatea formelor gandite , adica natura pulsatorie a fenomenelor gandirii.

 Daca in schimb, in loc sa ne agatam de evenimente prin lamentari, sau prin exaltarile satisfactiilor meschine, am urmari propagarea lor din spatii in spatii precum undele unei ape in care am aruncat o piatra, vom intelege acea idee a "centrului fluid al transformarilor " care separa spatii calitativ diferite, vom intelege cum "totul este miscare inoitoare", vom intelege conceptul de "nexus" universal al modalitatilor gandite si al "sferosferei" creatiei.

Gandirea este un instrument in creatie si nu un scop in sine sau etern. Aceasta evidenta este reflectata emotional de cei care se identifica cu eu-l gandit prin sentimentul exploatarii si folosii sale ca instrument. Faptul ca a fost gandita ideea ca "in tacere sta puterea" (si care lucreaza in campul gandirii acum), determina gandirea sa caute tacerea , sa fie tacuta sau nemiscata -adica moarta. Pai voi transmite gandirii ca statuile si edificiile de orice fel sunt gandire moarta, minte facuta tacuta sau minte moarta; nu trebuie sa mai moara inca odata si stradania ei este inutila prin risipa potentialului sau.

 Nu poti fi altfel decat propria natura si impacarea cu natura proprie a existentei - este pacea, tacerea, echilibrul dinamicii tale existentiale in ratiunea lui a fi.  Separarea de 'natura" si "intoarcerea la natura" in aceasta cheie are ratiune. Eu-l gandit este denumit si intelect care nu poate fi de alta natura decat a gandirii care-i da nastere. Evident ca nu un instrument omoara ci doar cel care-l foloseste gresit sau dusmanos, cu cruzimea barbariei 

In planul ideilor gandite,  emotiile si sentimentele sunt irelevante desi sunt reflectarile celui viu. Actiunile, evenimentele gandite deja se releva   un reper autocorectiv  daruit  intelectului.  Astfel intelectul este de natura luminoasa ca pulsatie dar cu centrul gol, vid de potential. Acest "centru gol" (relevat istoric) este speculat de gandirea irationala- neimpacata cu natura sa, si-l umple cu orice identitate, falsa in raport cu natura sa contestata; identitatea se releva o achizitie, o idee despre..

 Fara succes insa ; avem senzatia ca putem fi orice vor muschii nostri asumanadu-ne de dragul a orice efemeritatea ca sine; efemeritatea releva   tot o facatura gandita   Raim in procesul entropiei/uzurii in natura, desi nu este specific viului ci este linearitatea miscarii unei obsesii a nemuririi.. 

Orice modelitate gandita genereaza timp iluzoriu, o perioda in care se succed ca si cand am desfasura un ghem, toate evenimentele continute in acea modalitate gandita. Acest timp iluzoriu este o modelare a eternului prin care ar vrea gandirea sa-l inlocuiasca convingand pe cel viu ca este singura posibila. Nu de putine ori constatam, ca tinta existentiala personala  a ramas, sa nu duc in etern prostia, suficienta si arbitrarul conceptelor ignorantei meschine. Acum constat ca nici nu este posibil. Acele manifestari din gandire sunt specifice efemerului si avand alta natura  decat eternul nu se pot intersecta ca si curentii din adanc cu cei de la suprafata oceanelor.

Dupa cum evidenta releva constiintei, -"despre ce nu este " putem vorbi la nesfarsit, iar despre ce este viu si cum este nu putem spune ceva, cuvintele noastre nu ne lasa,  misterul ramane mister iar noi insine  mistere printre mistere, ramanem neganditi..

Nu cunosc sursa convingerii mele ca,  EU etimologic vine de la EV- modalitate temporala desfasurata intr-o epoca sau bucla/camp  temporal. Aceasta posibilitate ne-ar releva ca Eu nu este un centru ci golul central sau centrul fluid care separa spatii/timp de spatii/timp prin care vin in existenta evenimentele - in limbaj modern- un portal prin care fluiditatea nemodelarilor premeditate curge in existenta capatand forme si dinamici existentiale in acord cu ratiunea exitentei lor si care se oglidesc reciproc prin diferente calitative si functionale, formale cu misiunea de a genera discernamat observatorilor.

Gandirea ca proces mereu inoitor, reinoindu-se pe sine prin meditatie, are un oponent teribil- teama de necunoscut, ura fata de noutatea diferita de grosietatea cunoscuta prin rigidizare repetitiva a disperarii dupa constant, dupa acelasi, dupa la fel, dupa etern, dupa nemiscarea conservarii formale.

Centrul fluid care separa "apele de sus de cele de jos" este ignorat; este centrul transformarilor nu al schimbarilor palariilor aceleiasi marii sau aceluiasi ion din bancurile romanesti. Schimbarea orizontala, formala si iluzorie este o imitatie groteasca a transformarilor din centrul fluid al acestora,  o copiere nereusita a originalelor din existenta, o miscare lieara care nu contureaza un plan ci cel mult toroane.

Mie , relevarea inexistentei eu-lui ca centru al nemuririi mele garantate  nu-mi provoaca nici tristete, nici spaima din simplul motiv ca ma plictisisem de rutina gandirii lui, de incercarea nereusita de a-mi demonstra cat de maret si important este, de falsitatea promisiunilor iresponsabile si mereu neonorate, etc Insa  nu pot sa nu recunosc ca lenea mentala m-a facut sa ma complac in inchipuitul cu ochii deschisi sau "micile placeri ale vietii" care nu aveau legatura cu viata, cu adevarul a ceea ce este. Complacere asemenatoare unui drogat multumit cu virtualitatea efemerei sale importante sau placeri, neimportant decat pentru el insusi, cersind recunoasterea unei inexistente importante.
 Oameni providentiali se nasc rar in omenire (se pare intr-un ciclu de 2000 de ani) si cand se nasc sunt repede crucificati sau izolati, considerati pericole- insa ganditori sunt cu duiumul dar nu folosesc gandirea rationala , critica- curatitoare de fantasme si hipnotice stari, care sa deviruseze propriul camp al cunoasterii inoidu-l. Afirm necesitatea de a gandi si cand cele 10 la puterea 17 celule ganditoare o vor face , un acord universal se naste, o noua directie si un nou spatiu/timp va curge si veni in existenta prin golul din jurul icului fiecaruia - lumea cea "precum in ceruri asa si pre pamant" , ca de lumea precum pe pamant asa si in ceruri ne-am plictisit.  Fiecare fiinta este extrem de importanta nu pentru sine ci pentru univers, lipsa uneia este o pierdere universala si ca atare niciuna nu poate lipsi si mortii vor iesi din mormintele importantei lor inchipuite. Nu poate "nimeni sau eu" sa devina nemuritor daca pentru asta trebuie sa moara un singur  uman- ori toti, ori niciunul, pare a fi in legea/ ordinea vietii. Alesii nu por parasi pe care-i aleg ,fara sa-si piarda statutul de alesi- mare drama pentru ei; bogatii raman saraci fara saraci, etc, nu se pot desparti prin fuga unii de ceilalti.

Gandirea nu-si edifica doar un eu ci si o lume, o societate a miliardelor de eu-ri posibil gandite. Dupa cum observ acea societate se bazeaza pe aceleasi naravuri ale eu-lui ca centru., naravul exclusivismului arbitrar, discriminarea diferitului adica ura sau intunericul golului din centrul eurilor/ hainelor gandirii pe taote palierele inchipuirilor mincinoase, a  lipsei de transparenta invocata celuilalt. Se oculteaza activitatea eu-rilor  conducatoare ale ganirii gandite prin propagarea de promisiuni iresponsabile in sursa lor, concepute de neonorat, diferite de scopurile lor- Un fel de invelis sau ambalaj ideatic stralucitor cu continut gol de actiune sau inert/ amorf. In situatia asta, doar cel viu, prin credulitate sau respingere, genereaza dinamica societatii respective, este energia ei (ca-n matrix). In paralel  si opozitie se nasc doua societati gandite: societatea conformistilor sau legala; asemenea robotilor raspund prin acceptare  a ceea ce este regularizat si legiferat- gandit, de teama pedepsei sau izolarii, lipsa  rasplatei aservirii lor active in diferite corporatii artificiale, iluzorii . "fara suflet",etc  Se naste  si  societatea  apatrizilor, necredinciosilor, celor din afara sistemelor sociale -gandite si implementate pentru altii , a revoltatilor sau teroristilor , a celor care se opun rutinei  modalitatii timpului sau epocii -adica evului eu. Este firesc sa fie asa in evidente, centrul fluid le separa si isi oglindesc reciproc natura si sensurile, semnificatiile miscarii lor.

Ca urmare este firesc sa percepem un conflict intre Eu si UE  sau UE si Eu prin natura asemenea a existentei lor ca oglindire antisimetrica. ( plus cu plus se resping).  Eu este gandit liber si suprem judecator, arbitru,  iar UE este gandita corporatie, structura ierarhica netransparenta a catorva centre de putere si interes financiar. EU -lui i se impune transparenta, predictibilitate, fidelitate si supunere iar corporatia UE isi desfasoara activitatile  decizionale cu usile inchise. Eu-l este gandit individual, personal,
 UE este gandita ca dominanta asupra eu-rilor asemenea unui tiran al tiraniilor personale si nationale, ca suprastructura ierarhica a ierarhiilor locale. Ue devine marele tiran al tiranutilor eu national sai individuali. Nici nu poate supravietui altfel decat ca suprastructura, sau ierarhie tiranica si se va intari asemenea unui tiran local in lupta cu altii de acelasi fel.
Cel viu nu este o corporatie, reglementat si rigidizat asemenea unui mecanism metalic sau ierarhic constituit temporal
 Nu este constransa de regului sau nevoi existenta sa .

Fiecare structura gandita evolueaza pana la limita incompetentei discriminarii sale, iar samanta/ natura ei se releva ca ceea ce este, o stare hipnotica trecatoare a mintiilor incremenite in proiectele barbariei lor .

Cand vorbim de barbarie ca atitudine si comportament al urii sau " intunericului ", discriminarii pe criterii de superioritate/ importnata personala versus inferiorul si neimportantul sacrificat pe altarul maretiei si puterii proprii , ne referim si la edificiile ei ca monumente si cladiri contruite din fructele acestei atitudini, edificii care asigura prin mostenire ca proprietate sau semnificatie perpetuarea barbariei