sau altfel spus, cunoasterea psihologica
Necunoscutul este "la vedere", secretele sunt minciuni, misterul nu este un secret.
Intinarea hipnotica a inocentei se refera la inductia hipnotica a unei identitati fixate, asociate eu-lui, sau, asa numita cunoastere psihologica despre "cum sunt eu". Aceasta cunoastere pare mult mai importanta decat orice cunoastere rationala stiintifica care pare a fi despre "ceea ce nu sunt eu". Mai mult chiar, cunoasterea rationala, stiintifica ne da " batai de cap" pentru a o retine si folosi "la munca" Ne supune la efort si la constrangerile conditionarilor care sa ne aduca "rasplata". Impune stapanirea unei rutine spre folosul altora care sa ne recunoasca efortul prin rasplata muncii. Recunoasterea si recunostinta nu sunt rutine ale celor ce folosesc munca altora ci, dimpotriva, nevoia de mai multul maximizarilor profiturilor personale impune exigente din ce in ce mai aspre si constrangatoare. Fiinta umana nu este destinata muncii ca rutina constrangatoare ci,... creatiei!!!
. Nu este de mirare faptul ca intre cele doua directii ale actinilor posibile, creatia si facerea, se naste un conflict care creste cu trecerea timpului. Rutina este domeniul unei mecanici infoenergetice specifica robotilor si astfel lucratorii sunt inlocuiti de roboti considerati "superiori" acestora.
Slava creatorului ca nu putem fi roboti si ca putem gresi ,fie nerespectand reguli, fie succesiuni tehnologice stricte iar, in posibilitatea de a gresi ne recunoastem libertatea fundamentala care ne ridica deasupra oricaror conditionari hipnotice identitare. Si a ne ridica deasupra conditionarilor nevoilor induse hipnotic prin repetitia istorica a acelorasi circumstante sociale si exigente potrivnice naturii de sine statatoare a fiintei umane,
In natura umana nevoia si exigenta nu-si gasesc domeniul existentei lor fara sa perturbe asemenea pietricicii din pantofi. Desigur, gandirea rationala este a inteligentei clarperceptiei. Care este ratiunea folosirii gandiri pentru a subjuga prin constrangere si conditionare existenta fiintei umane? Ceva miroase ingrozitor de urat si neplacut in abordarea inteligenta a expresiilor umane din rutina sociala existenta!! Unde este "calea nobletei" in existenta la care strabunii strabunilor faceau referire?
Spuneam la un moment dat ca "lumea "- vazuta ca suma cetatenilor planetari, - este gandita bolnava , o reflexie a marchetingului care invadeaza reclamele prin sugestiile actiunilor necesare fiecaruia. Care este ratiunea unei astfel de gandiri a lumii?
Raspunsul este simplu; fabricantii de medicamente, si aparatura medicala de cea mai inalta tehnologie isi impun viziunea circumstantelor in care ei prospera, le proiecteaza in gandire , le sugereaza repetitiv celorlalti, le manifesta si se justifica cu ele- cerc vicios sau bucla temporala a unei "realitati" complet deformate si ingustate linear la "interes".
Daca "lumea" poate fi gandita din libertatea gandirii in orice calitate si expresie, este cineva care gandeste lumea in cea mai inalta ideatica posibila a existentei sale? Desigur ca exista si sunt denumiti ori maestri, ori nebuni pentru ca viziunea si gandirea lor despre lume, despre fiinta uman nu este sustinuta de istoria si manifestarea lumii gandita de fabricanti sau negustori. Exista bioroboti sau, fiinte care de la nastere traiesc in aceasta bucla temporala, nu cunosc altceva si o apara cu viata lor pierzand-o in rutina care, implica "moartea" ca suprem argument al sustinerii ei.
Daca cunoasterea gandirii rationale ne releva motive invizibile (impulsuri ale actiunilor de o anumita formalistica expresiva) precum si efectele vizibile ale acestor motivatii , tot gandirea rationala poate elabora edificii gandite care sa le ascunda; asa numitele secrete, cunoastere ocultata celorlalti. Hipnotizatorul stie ca este usor sa faci sa dispara , ceva care de fapt nu exista decat ca sugestie hipnotica a existentei sale.
Pe aceasta stiinta a inexistentei bolii vindecatorii adevarului lucreaza si fac miracole..
O existenta hipnotica ascunde existenta asa cum este ea. Fara hipnoza bolii, pacatului (greselii), nedemnitatii, neputintei, inutilitatii existentei individuale, corporale, lipsei de importanta a individului in fata multimii, lumea se poate reeleva ca plenitudinea de o incomensurabila frumusete si sublim a sinelui planetar de sine statator a carui expresie corporala este templul corpului uman "nefacut", "negandit". Crestinii ar fi firesc sa patrunda intelesul raspunsului lui Ioan: "Cuvintele mele nu vor putea niciodatata sa spuna cine esti!" Budistii ar fi firesc sa patrunda semnificatiile "nimicului" cu care "bat lumea la cap " cum ca ar fi " Sursa".
Atat gandirea hipnotismului (manipulatoare) ca prelucrare inteligenta pentru a obtine un anumit scop, cat si gandirea ratiunii sau stiintifica, sunt cunoastere. Nu exista secrete in aceste tipuri de structuri gandite prin folosirea potentialului incomensurabil al gandului uman tacut, fie pentru, fie impotriva individului uman. Tot ce este este din substantialitatea gandului si se hraneste din ea spre perpetuare.
Viteza incomensurabila a gandului real ca si viteza lumnii reflexiilor sale conduce la simultaneitea perceptiei cu actiunile sale, sincronicitate si omogenitate intre gandire si perceptie. Ce gandeste fiecare despre el insusi se vede pe chipul si corpul sau. Reflexia corporala simultana a gandului este cunoscuta ca "limbajul corpului" Este considerat raspunsul "adevarului" asa cum il vede individul prin comparatie cu vorbirea lui care poate fi opusa actiunilor si scopurilor sale, adica " mincinoasa" . Corpul nu poate mintii insa "mintea' este mama minciunilor gandite sau reverberate, sediul urii fata de om. In minte este trecutul si viitorul fiecaruia , in minte este adevarul a cum se gandeste fiecare pe sine , chiar daca este adevarul unei minciuni fixate identitar, a unei identitati gandite si nu originale.
Dupa cum putem lesne recunoaste numai omul are potentialul gandului cababil de simultaneitate si omogenitate cu intreg universul adica, cu perceptia imensitatii si continutului sau obiectivat prin misterul a ceea ce denumim creatie. Fara acest mister universul ar fi plictisitor si neinteresant asa cum "nevastea mea" si "barbatul meu" prin rutina psihologica a denumirii ajung la un moment dat;
Misterul imesitatii si continutului sau, reflectat in om sau constiinta umana, este sursa inefabilului si sublimului care ne alimenteaza existenta Misterul se manifesta prin magie si miracole si nimic nu bucura sau intristeaza mai tare o fiinta umana decat manifestarea lui. Mintea ca reflexie inchipuita nu poate sa rada nici sa planga iar un om care nu are tot plansul si tot rasul cu sine este incomplet in constiinta sa de sine. Tot Rasul si Tot plansul sunt manifestari ale misterului, ale Celui Viu ca esenta. Probabil de aceea se straduiesc fabricantii sa ne duca in fluxul plansului de mila, facatura plansului, privandu-ne de tot rasul, de completitudinea perceptiei si reflectarea ei corporala.
Desi tema postarii este cunoasterea de sine sau psihologica, nu prea am reflectat manifestari personale exclusiviste pentru ca nu exista nici manifestari exclusiviste care sa individualizeze pe cineva , nici cunoasterea pshihologica.
Este o stare hipnotica a mintii care ne afecteaza grav sanatatea si corporalitatea ca indivizi umani.
Daca nu exista in AFARA NOASTRA, nu exista nici cu cine sau nici cu ce sa ne luptam sau sa stergem ,... sa resetam,... nu exista. IN PERCEPTIA PREZENTEI noastre individuale , nu exista cunoasterea psihologica, este doar in memorie ca o umbra, ecou reverberat istoric/ info repetitiv care este proiectata prin reactia opusului formal ca viitor fantomatic ce haladuieste prin minte . Ne dau senzatia unei fatalitati deasupra potentialului individual de actiune.
. Se spune si promoveaza ideea ca istoria se repeta, ca spectacolul ei trebuie sa continuie. Nu cred ca istoria cu I mare se repeta ci , doar istoria hipnoticii se repeta; Istoria intinarii hipnotice a inocentei copiilor de la nasterea lor rupti de contact direct prin simturi cu biologicul si mediul lor natural nepervertit prin artificialul conceptiilor despre realitate. Cum se face asta ? Priviti cat timp propriii copiii au contact senzorial cu natura si cat cu tehnologia virtualului, audiovizualului controlat de oricine numai de copii sau parinti nu. De unde isi iau copii infoenergiile ca modele? De la parinti si profesori sau de la tot felul de vedete de mucava , penibili "influenteri" ,etc?
Acum vedem ca mediul social este o perceptie artificiala prin conceptualizarea lui, artificializare care face imposibila sau greu accesibila dragostea intre fiintele umane. In dragoste... natura "face de ras " gandirea.
Gandirea despre eu in relationarea fiintelor umane alunga dragostea din perceptie. Renuntarea la "eu" sau "sacrificiu de sine" nu se refera la templul corpului uman ci la boicotul gandirii eu-lui omenesc . Eu-l este gandul in totalitatea formelor sale expresive, nu poti sacrifica esenta gandirii sau actiunile sale ci poti sa actionezi in prezenta ta neaservit vreunei modalitati gandite deja obiectivata ca circumstanta creata de altii pentru tine, poti sa initiezi, proiectezi si realizezi circumstantele pe care le doresti in existenta.
Am vazut intr-un documentar un tip care radia fericire. Dupa ce a trait in diferite circumstante constrangatoare a intereselor straine , in Paraguai, in Chile, a ales sa mearga impreuna cu familia sa in Patagonia argentiniana, in austeritatea climatica a imensitatii spatiului liber de constrangeri civilizatoare. Isi petrecea timpul, in mare parte dedicat sportului ciclism, explorand necunoscutul magiei Anzilor Cordilieri.- 'locul ales (de el) unde sa traiasca".
Amintindu-va "constiinta perceptiei creatoare" ( postare 2018/12feb ), este evident ca nou nascutii sunt vulnerabili in fata modului cum li se prezinta a fi realitatea , modalitatii a cum este gandita realitatea , lumea si originea lor si se naste in mintea lor o identitate infoenergetica complet falsa supusi tirului vizual si audio al norului istoric infoenergetic al deformarii realitatii asa cum este ea.
De ce sunt vanati copii, oamenii in general? Eu-l lor este unica energie a esentei creative de sine statatoare ( libera=iubire) in univers. Nu este o noua afirmatie descriptiva a unui orgoliu nelimitat de bun simt a ceea ce omul este in realitatea universului neconceptualizata dusmanos/invidios. Nu este o amintire nici o proiectie a dorintei. Nu este ceva ce ar putea face cineva chiar daca afirma- este ceea ce este , manifestarea misterului verbului a fi prin miracol si magie Fizica cuantica a rasturnat deja bazele euclidiene ale stiintei cauzelor si efectelor, a eliberat gandirea rationala de saboanele conditionarilor trecute Se ridica la orizont fizica semnificatiilor si ne amintim de ceea ce stiam dintotdeauna: "toate povestile sunt scrise de om", mincinoase sau nu Marele Anonim se redescopera in ele citind semnificatiile puse de el acolo. Insa paradoxul misterului face ca povestitorul sa nu starneasca nici o simpatie si atentie daca vorbeste despre el insusi sau promoveaza propria poveste. Oceanul cunoaste povestea nisipului sau prafului din ochii copiilor omului.
Necunoscutul este "la vedere", secretele sunt minciuni, misterul nu este un secret.
Intinarea hipnotica a inocentei se refera la inductia hipnotica a unei identitati fixate, asociate eu-lui, sau, asa numita cunoastere psihologica despre "cum sunt eu". Aceasta cunoastere pare mult mai importanta decat orice cunoastere rationala stiintifica care pare a fi despre "ceea ce nu sunt eu". Mai mult chiar, cunoasterea rationala, stiintifica ne da " batai de cap" pentru a o retine si folosi "la munca" Ne supune la efort si la constrangerile conditionarilor care sa ne aduca "rasplata". Impune stapanirea unei rutine spre folosul altora care sa ne recunoasca efortul prin rasplata muncii. Recunoasterea si recunostinta nu sunt rutine ale celor ce folosesc munca altora ci, dimpotriva, nevoia de mai multul maximizarilor profiturilor personale impune exigente din ce in ce mai aspre si constrangatoare. Fiinta umana nu este destinata muncii ca rutina constrangatoare ci,... creatiei!!!
. Nu este de mirare faptul ca intre cele doua directii ale actinilor posibile, creatia si facerea, se naste un conflict care creste cu trecerea timpului. Rutina este domeniul unei mecanici infoenergetice specifica robotilor si astfel lucratorii sunt inlocuiti de roboti considerati "superiori" acestora.
Slava creatorului ca nu putem fi roboti si ca putem gresi ,fie nerespectand reguli, fie succesiuni tehnologice stricte iar, in posibilitatea de a gresi ne recunoastem libertatea fundamentala care ne ridica deasupra oricaror conditionari hipnotice identitare. Si a ne ridica deasupra conditionarilor nevoilor induse hipnotic prin repetitia istorica a acelorasi circumstante sociale si exigente potrivnice naturii de sine statatoare a fiintei umane,
In natura umana nevoia si exigenta nu-si gasesc domeniul existentei lor fara sa perturbe asemenea pietricicii din pantofi. Desigur, gandirea rationala este a inteligentei clarperceptiei. Care este ratiunea folosirii gandiri pentru a subjuga prin constrangere si conditionare existenta fiintei umane? Ceva miroase ingrozitor de urat si neplacut in abordarea inteligenta a expresiilor umane din rutina sociala existenta!! Unde este "calea nobletei" in existenta la care strabunii strabunilor faceau referire?
Spuneam la un moment dat ca "lumea "- vazuta ca suma cetatenilor planetari, - este gandita bolnava , o reflexie a marchetingului care invadeaza reclamele prin sugestiile actiunilor necesare fiecaruia. Care este ratiunea unei astfel de gandiri a lumii?
Raspunsul este simplu; fabricantii de medicamente, si aparatura medicala de cea mai inalta tehnologie isi impun viziunea circumstantelor in care ei prospera, le proiecteaza in gandire , le sugereaza repetitiv celorlalti, le manifesta si se justifica cu ele- cerc vicios sau bucla temporala a unei "realitati" complet deformate si ingustate linear la "interes".
Daca "lumea" poate fi gandita din libertatea gandirii in orice calitate si expresie, este cineva care gandeste lumea in cea mai inalta ideatica posibila a existentei sale? Desigur ca exista si sunt denumiti ori maestri, ori nebuni pentru ca viziunea si gandirea lor despre lume, despre fiinta uman nu este sustinuta de istoria si manifestarea lumii gandita de fabricanti sau negustori. Exista bioroboti sau, fiinte care de la nastere traiesc in aceasta bucla temporala, nu cunosc altceva si o apara cu viata lor pierzand-o in rutina care, implica "moartea" ca suprem argument al sustinerii ei.
Daca cunoasterea gandirii rationale ne releva motive invizibile (impulsuri ale actiunilor de o anumita formalistica expresiva) precum si efectele vizibile ale acestor motivatii , tot gandirea rationala poate elabora edificii gandite care sa le ascunda; asa numitele secrete, cunoastere ocultata celorlalti. Hipnotizatorul stie ca este usor sa faci sa dispara , ceva care de fapt nu exista decat ca sugestie hipnotica a existentei sale.
Pe aceasta stiinta a inexistentei bolii vindecatorii adevarului lucreaza si fac miracole..
O existenta hipnotica ascunde existenta asa cum este ea. Fara hipnoza bolii, pacatului (greselii), nedemnitatii, neputintei, inutilitatii existentei individuale, corporale, lipsei de importanta a individului in fata multimii, lumea se poate reeleva ca plenitudinea de o incomensurabila frumusete si sublim a sinelui planetar de sine statator a carui expresie corporala este templul corpului uman "nefacut", "negandit". Crestinii ar fi firesc sa patrunda intelesul raspunsului lui Ioan: "Cuvintele mele nu vor putea niciodatata sa spuna cine esti!" Budistii ar fi firesc sa patrunda semnificatiile "nimicului" cu care "bat lumea la cap " cum ca ar fi " Sursa".
Atat gandirea hipnotismului (manipulatoare) ca prelucrare inteligenta pentru a obtine un anumit scop, cat si gandirea ratiunii sau stiintifica, sunt cunoastere. Nu exista secrete in aceste tipuri de structuri gandite prin folosirea potentialului incomensurabil al gandului uman tacut, fie pentru, fie impotriva individului uman. Tot ce este este din substantialitatea gandului si se hraneste din ea spre perpetuare.
Viteza incomensurabila a gandului real ca si viteza lumnii reflexiilor sale conduce la simultaneitea perceptiei cu actiunile sale, sincronicitate si omogenitate intre gandire si perceptie. Ce gandeste fiecare despre el insusi se vede pe chipul si corpul sau. Reflexia corporala simultana a gandului este cunoscuta ca "limbajul corpului" Este considerat raspunsul "adevarului" asa cum il vede individul prin comparatie cu vorbirea lui care poate fi opusa actiunilor si scopurilor sale, adica " mincinoasa" . Corpul nu poate mintii insa "mintea' este mama minciunilor gandite sau reverberate, sediul urii fata de om. In minte este trecutul si viitorul fiecaruia , in minte este adevarul a cum se gandeste fiecare pe sine , chiar daca este adevarul unei minciuni fixate identitar, a unei identitati gandite si nu originale.
Dupa cum putem lesne recunoaste numai omul are potentialul gandului cababil de simultaneitate si omogenitate cu intreg universul adica, cu perceptia imensitatii si continutului sau obiectivat prin misterul a ceea ce denumim creatie. Fara acest mister universul ar fi plictisitor si neinteresant asa cum "nevastea mea" si "barbatul meu" prin rutina psihologica a denumirii ajung la un moment dat;
Misterul imesitatii si continutului sau, reflectat in om sau constiinta umana, este sursa inefabilului si sublimului care ne alimenteaza existenta Misterul se manifesta prin magie si miracole si nimic nu bucura sau intristeaza mai tare o fiinta umana decat manifestarea lui. Mintea ca reflexie inchipuita nu poate sa rada nici sa planga iar un om care nu are tot plansul si tot rasul cu sine este incomplet in constiinta sa de sine. Tot Rasul si Tot plansul sunt manifestari ale misterului, ale Celui Viu ca esenta. Probabil de aceea se straduiesc fabricantii sa ne duca in fluxul plansului de mila, facatura plansului, privandu-ne de tot rasul, de completitudinea perceptiei si reflectarea ei corporala.
Desi tema postarii este cunoasterea de sine sau psihologica, nu prea am reflectat manifestari personale exclusiviste pentru ca nu exista nici manifestari exclusiviste care sa individualizeze pe cineva , nici cunoasterea pshihologica.
Este o stare hipnotica a mintii care ne afecteaza grav sanatatea si corporalitatea ca indivizi umani.
Daca nu exista in AFARA NOASTRA, nu exista nici cu cine sau nici cu ce sa ne luptam sau sa stergem ,... sa resetam,... nu exista. IN PERCEPTIA PREZENTEI noastre individuale , nu exista cunoasterea psihologica, este doar in memorie ca o umbra, ecou reverberat istoric/ info repetitiv care este proiectata prin reactia opusului formal ca viitor fantomatic ce haladuieste prin minte . Ne dau senzatia unei fatalitati deasupra potentialului individual de actiune.
Acest "nor infoenergetic", "umbra/ fantoma/ecou/ amintiri induse" cu cele doua componente virtuale trecut-vinovatie, viitor-teama se constituie asemenea unei 'bariere/ zid" al memoriei care ne obtureaza perceptia realitatii asa cum este ea- miraculoasa si neconditionala. Singurul tiran in propria existenta este individul uman aservit hipnozei istorice identitare gandite dusmanos- din ura = intuneric.
. Se spune si promoveaza ideea ca istoria se repeta, ca spectacolul ei trebuie sa continuie. Nu cred ca istoria cu I mare se repeta ci , doar istoria hipnoticii se repeta; Istoria intinarii hipnotice a inocentei copiilor de la nasterea lor rupti de contact direct prin simturi cu biologicul si mediul lor natural nepervertit prin artificialul conceptiilor despre realitate. Cum se face asta ? Priviti cat timp propriii copiii au contact senzorial cu natura si cat cu tehnologia virtualului, audiovizualului controlat de oricine numai de copii sau parinti nu. De unde isi iau copii infoenergiile ca modele? De la parinti si profesori sau de la tot felul de vedete de mucava , penibili "influenteri" ,etc?
Acum vedem ca mediul social este o perceptie artificiala prin conceptualizarea lui, artificializare care face imposibila sau greu accesibila dragostea intre fiintele umane. In dragoste... natura "face de ras " gandirea.
Gandirea despre eu in relationarea fiintelor umane alunga dragostea din perceptie. Renuntarea la "eu" sau "sacrificiu de sine" nu se refera la templul corpului uman ci la boicotul gandirii eu-lui omenesc . Eu-l este gandul in totalitatea formelor sale expresive, nu poti sacrifica esenta gandirii sau actiunile sale ci poti sa actionezi in prezenta ta neaservit vreunei modalitati gandite deja obiectivata ca circumstanta creata de altii pentru tine, poti sa initiezi, proiectezi si realizezi circumstantele pe care le doresti in existenta.
Am vazut intr-un documentar un tip care radia fericire. Dupa ce a trait in diferite circumstante constrangatoare a intereselor straine , in Paraguai, in Chile, a ales sa mearga impreuna cu familia sa in Patagonia argentiniana, in austeritatea climatica a imensitatii spatiului liber de constrangeri civilizatoare. Isi petrecea timpul, in mare parte dedicat sportului ciclism, explorand necunoscutul magiei Anzilor Cordilieri.- 'locul ales (de el) unde sa traiasca".
Amintindu-va "constiinta perceptiei creatoare" ( postare 2018/12feb ), este evident ca nou nascutii sunt vulnerabili in fata modului cum li se prezinta a fi realitatea , modalitatii a cum este gandita realitatea , lumea si originea lor si se naste in mintea lor o identitate infoenergetica complet falsa supusi tirului vizual si audio al norului istoric infoenergetic al deformarii realitatii asa cum este ea.
De ce sunt vanati copii, oamenii in general? Eu-l lor este unica energie a esentei creative de sine statatoare ( libera=iubire) in univers. Nu este o noua afirmatie descriptiva a unui orgoliu nelimitat de bun simt a ceea ce omul este in realitatea universului neconceptualizata dusmanos/invidios. Nu este o amintire nici o proiectie a dorintei. Nu este ceva ce ar putea face cineva chiar daca afirma- este ceea ce este , manifestarea misterului verbului a fi prin miracol si magie Fizica cuantica a rasturnat deja bazele euclidiene ale stiintei cauzelor si efectelor, a eliberat gandirea rationala de saboanele conditionarilor trecute Se ridica la orizont fizica semnificatiilor si ne amintim de ceea ce stiam dintotdeauna: "toate povestile sunt scrise de om", mincinoase sau nu Marele Anonim se redescopera in ele citind semnificatiile puse de el acolo. Insa paradoxul misterului face ca povestitorul sa nu starneasca nici o simpatie si atentie daca vorbeste despre el insusi sau promoveaza propria poveste. Oceanul cunoaste povestea nisipului sau prafului din ochii copiilor omului.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu