21 septembrie 2019

paradoxul cunoasterii

Observam firesc in atentia neaservita intersului,  cunoasterea sau experitiza  este o proiectie a individului asupra celorlalti.
Medicul cunoaste bolile, vindecatorul disfunctiile psihologice , inginerul factorii de rezistenta oponenti proiectului, agricultorul daunatorii si  bolile plantelor, etc si toti se straduiesc sa gaseasca solutii de contracarare a cunoasterii lor prin inovare si efort care devine alta cunoastere ca si cum ar putea fi separata in campul cunoasterii ca totalitate.  Mai putin evidenta este peceptia faptului ca fiecare isi proiecteaza propria cunoastere asupra mediului  natural, social, sau individual  separandu-se cumva de ea, cautand solutii. Cunoastera este fundamental conflictuala, contestatara, ne luptam cu virusii, cu bolile, cu comportamentele deviante, cu natura si adversitatile de orice fel, fara a fi constienti ca adversitatea este propria proiectie mentala asupra mediului individual si colectiv si o denumim cunoastere. Orice fruct ar da aceasta cunoastere a adversitatilor este tot adversitate

"Pesimistul este un tip foarte bine informat" Cand aflam sau cunoastem o disfunctie de orice natura, imediat este proiectata si vazuta la ceilalti. Orice negativitate  descoperim o vedem la ceilalti, nu la noi insine ; apoi jubilam sau criticam, aratam celuilalt gereselile ignorand ca greseala respectiva este propria cunoastere, ca fiecare face ce stie si ca urmare greseala celuilalt este fapta noastra.  Cu cat mai multe greseli gasim cu atat cunoasterea PSIHOLOGICA INDIVIDUALA  este mai vasta. Ne afirmam prin puterea contestarii si negarii., slagarul la moda generalizat la scara planetara.

 Proiectia individuala a propriei cunoasteri aupra mediului ne da impresia unei "linistiri psihologice" prin faptul ca stim unde ne aflam  si ce trebuie sa facem si ne sta in putinta de a o face.  Negarea, discriminarea, semintele atitudinii denumite "barbarie"  par a fi o forta psihologica redutabila la indemana tuturor. Cunoasterea ne spune ce nu este bine sa facem, ce nu este functional sau profitabil, ce nu este " normal', etc. Este o negare a orice  fara a se releva intotdeauna alternative si solutia rezultanta a acestei negari va fi negata la randul ei  Obisnuintele sunt rezultatul cunosterii a ceea ce este bine cu care am fost invatati in copilarie prin exemplul propriu al parintilor fiecaruia;  ceea ce doreau sa ne invete se bucura de complexul "marului interzis". Acest complex este rezultatul si oglinda naturii cunoasterii ca negare. O sa spuneti ca "invatam multe lucruri bune" ignorand  CA ACESTE INVATATURI SUNT REZULTATUL negarii ALTOR LUCRURI CARE AU FOST BUNE SI NU MAI SUNT VAZUTE ASA si ca la randul lor nu vor mai fi bune la un moment dat.Aceasta curgere a cunoasterii o dilueaza pana la afirmarea altei cunoasteri care o contesta. Se spune 'cunoasterea este rezultatul evolutiei si mijlocul ei" si asa si este daca vedem evolutia ca si conflict, contestarare a orice este diferit , discriminare ,barbarie. Evidenta releva ca orice descoperire stiintifica este o noua arma psihologica sau tehnologica. Tehnologia ca expresie a evolutiei cunoasterii este o arma. A cui impotriva cui?

Necunoscutul sperie pe toata lumea; este negat "totul e sub control', este ignorat " magia, complot, etc, nu exista", este inchipuit sub forma scenariilor iad-rai , noroc-ghinion si alte utopii la moda precum mai binele si mai frumosul. Cand ne intalnim cu el ne intalnim cu noi insine asa cum suntem-goi de orice cunoastere. Rusinea de a nu cunoste (inductie hipnotica a notelor si evaluarilor scolare) ne inchide in cercul vicios al unei cunoasteri psihologice inexistente in afara credintelor noastre in ea. Universalul si universul este cunoastere manifesta in configuratia si miscarea sa complet necunoscuta si ca urmare am modelat o cunoastere dupa chipul si asemenea noua-cunoasterea handicapatului care-si construieste carje si arme ca sa-si impuna maretia handicapului celorlalti spectatori prezentandu-l model evolutionist sau cale a vietii care duce la cimitir?  Cunoasterea nu are obiect sau subiect in afara individului ;ca urmare nu avem o problema cu cunosterea falsa sau nu , universala sau neuniversala, ci problema cunosterii se releva doar ca relatie si abordare a individului in campul ei. Relatia dintre cunoastere si individ este fundamental gresita cand cunoasterea este transformata in arma ,in distrugere, in manipularea constiintelor prin programare meschina indiferent de justificari. Individul ,cetatean onorabil sau  trumentat este constrans in copilarie sa se supuna cunoasterii, aservit acesteia fara a fi constient carei tipologii a cunoasterii si in serviciul cui este aceasta. Titanii cunoasterii sunt umili, nu urmati fatarnicii guralivi si autoafirmati experti ai  unei cunoasteri necunoscute voua. Cunoasterea de care are fiecare necesar il slujeste deja pe fiecare, cunoasterea este slujitor nu tiran. Recunoasteti cunoasterea care va slujeste, apreciati-o . Suntem cazuti   in rutina recunoasterii valorii dupa pierderea ei. Sentimentele de nedemnitate si inutilitate care ne consuma energiile creatoare  in demonstratii si deveniri sunt efectele acestei caderi din incredere si apreciere a ceea ce suntem si avem indiferent la ce nivel si unde ne aflam..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu