12 iunie 2019

teama de consecinte

"Totul se plateste" este o credinta generalizata. "Plata" are semnificatia consecintei propriilor fapte.
Aceasta credinta functioneaza-"faca-se dupa credinta voastra".  Insa o astfel de conceptualizare a gandirii nu conduce la responsabilizarea  faptelor proprii. "Plata" a ajuns un scop in sine; se urmareste a obtine plata si toti se aservesc exigentelor obtinerii diferitelor plati. Nu se misca ceva pana nu se stabileste anticipat plata si astfel se negociaza platile. Insa este un aspect  ignorat sau pe care majoritatea il ignora- Plata nu precede actiunea si este mereu amanata si intarziata cat mai mult in timp ce pedepsele neonorarii propriilor angajamente sunt imediate. Plata cat mai tarzie si imediatitatea pedepsei este un mijloc care permanentizeaza o stare de fapt- vream sa stim dinainte ce obtinem ca sa intreprindem ceva si aceasta stare este specifica "dependentilor". "Intreprinzatorii" isi proiecteaza sau accepta proiectele  unor mijloace care conduc la a obtine rasplata faptelor lor; in fapt tot 'plata ii misca " sau determina actiunile insa si-o  stabilesc singuri.

O astfel de conceptualizare si gandire este evidenta unei incapacitati de a actiona fara un scop/obiectiv. Cei care vorbesc despre altruismul lor, slujirea apropaelui sau omenirii au scopul de a obtine indulgenta, iertarea sau aprecierea unui dumnezeu care-si conditioneaza iubirea fata de oameni functie de faptele lor. Tot "plata', chiar daca de alta natura (psihologhica) este urmarita.  Oare de ce se ierarhizeaza si discrimineaza intre ei oamenii cand in fapt urmaresc acelasi scop/obiectiv-obtinerea unei plati  "materiale  sau  spirituale" individuale?.  In trecutul indepartat cei care urmareau o plata sau interes individual erau considerati "inferiori", trepadusi sau  negustori si nu aveau acces la conducerea regatelor.  Numai cei care aveau ca tel inflorirea comunitatilor in ansablul lor ca totalitati, erau considerati "nobili" -ei nu traiau pentru sinele lor, pentru comoditatea propriilor existente, ci pentru protejarea si propasirea intregii comunitati ,  urmareau ca scop un ideal si nu o plata. Si astazi se defileaza cu aceste idealuri ale "binelui colectiv" care nu poate fi obtinut de cei care urmaresc plata propriilor eforturi in slujba celorlalti.  :"Negustorii" au acaparat societatea, totul se negociaza, doar interesul individual sau de cardasie conteaza.

Numai ca aceasta structura gandita a intereselor - plati dinainte cunoscute, anticipate care modeleaza viitorul (care se releva trecutul sub alte forme sau cu alti actori in aceeasi piesa) dupa cum vedem nu conduce la evolutia societatii umane ci la o implozie lenta dar sigura in cunoscutul scenariu al "picaturii chinezesti" al torturii. Insa tortul ne place si acceptam dulcea tortura. Daca ne place, de ce ne plangem  de parca am trai in 'valea plangerii"? Paradoxul victimei care-si cauta tortionarul ?! . Numai ca tortionarul nu este o persoana ci un sistem gandit, un flux de ganduri  ale unui concept si imagistici perfide ale unei importante personale inexistente. Fiecare credem ca suntem foarte importanti si ne straduim sa demonstram propria importanta si abilitate, expertiza, etc.  Ne cultivam abilitati si expertize din copilarie ca sa "razbim' in existenta. Este o contradictie in termeni ,o 'noapte a mintii" din moment ce suntem in existenta dinainte de a cultiva vreo abilitate alta decat aceea de a exista. Cum sa razbim in existenta cand am razbit deja existand?! Manipuland rutinier expertizele cultivate in final parasim existenta ! Evident aici este o modelare perfida a conceptul de a exista care neaga insasi existenta individului desi ii proclama importanta- "esti important, Vip, daca"- insemna ca nu ai nici o importanta! Demonstratia importamtei este negarea ei -negarea este samnata demonstratiei. Negarea este samnata "devenirii" La scara societatii sursa existentei ei este negarea existentei umane. Cand esti copil, esti intrebat pe intreg mapamondul "ce te faci?", "ce vrei sa devii?"
Dupa cum evidentele releva facerea sau devenirea are drept plata pierderea calitatii de a exista. Nu puten face viata sau a exista, iubirea sau fericire, inteligenta sau intelepciune, fiinta- "a face" este umbra verbului cratiei universale a fi.  In miscarea verbului a fi nu se regaseste "plata " sau"interesul" Plata sau consecinta este insasi miscarea lui a fi-afiul sau monada dimanica a functionarii (functiei) intregimii de nefragmenta om-dumnezeu. Ratiunea divina releva fara nevoia vreunei demonstratii ca scopul este una cu mijlocul- mijlocul folosit  este insasi scopul sau plata- existenta este insasi scopul sau. Separaea mijlocului de scop ( ca sa avem justificarile medicoritatii), a omului de dumnezeu, (pentru justificarea bigotismului), a mintii de corp, a gandirii/ vorbirii de credinta, a aspiratiilor de simtaminte , a senzatiilor de consecinte sau plata, a vointei de fapte, etc releva un intermediar al existei noastre! Ceva ne intermediaza existenta sau se "pune intre si intre" noi si existenta! Un parazit care functioneaza ca negustorul care vamuieste  si producatorul si consumatorul spre maximizarea propriului profit? O falsa identitate sau credinta falsa despre noi insine pe care o slujim? Ce am fi fara vreo credinta despre? Credinta se confunda cu exigenta, a crede inseamna a avea exgente fara de noi insine? Insa exigenta este instrumentul psihologic al tortionarilor, lupilor moralisti, al dependetilor de efortul celorlatilti, al nemultumilor perpetui ai autosatisfactiei (masturbare psihologica sau narcisism). Se simte cineva reprezentat de categoriile enumerate? Simtamintele nu mint1 Asa este, nu suntem reprezentati, nu ne reflecta! Problema este, de ce in gandire si fapte le manipulam rutinele? Asta denumesc concret 'stare hipnotica a gandirii" Hipnotizatul nu stie ce face- daca nu stie, crede ca face bine si la bine nu ajunge.

Teama de consecinte este sursa tuturor consecintelor neplacute la nivel individual si social, sursa bolii inoculata gandirii. Tot ce se "face" este o rutina care ne transforma in fantome/ spectatori in existenta cand ii dam curs,  fara a decide s-o facem constienti de unitatea faptei cu consecinta sau palta.Cu alte cuvinte , cand ne asumam plata si nu asteptam sa fim platiti. Tot ce este din gandul si fapta noastra se hraneste- Una este sa fii hrana si alta sa hranesti, sa fii mancat sau sa hranesti. Rodia are filosofia conceptului alimentar promovat in cartile ei conform caruia   manci produsul (ce ti se daruieste in natura fara alte prelucrari) si nu producatorul, ex. bei laptele si nu mananci vaca, manaci oul  si nu gaina .etc -Desigur cand obisnuinta mancarii/ mestecatului este atat de puternica si omul atat de slab in fata ei; cand credinta mancatului "ca sa' traiesti sau conditionarea existentei este atat de generalizata, colectivizata. In acelasi timp ne dam viata pentru libertate! De ce cand ne place condtionarea ? Ne dam viata pentru inlocuirea unei conditionari cu alta ?!  Sacrificiul sinelui oricum este barbarie, indiferent de justificari.  Interconectarea in fiinta nu este conditionare, nu este o conditie obligatorie sau exigenta cuiva anume fata de ceilalti semeni! Desigur ca implantarea conditionarii existentiale in constiinta umana a fost "facuta" prin interpretarea perversa a interconectarii in unitatea fiintei cu conditonarea expresiei fiintiale individuale. Tot ce vedem astazi contesta prin evidente aceasta interpetare si hipnoza a sclaviei mentale sau psihologice.

 Geniul uman creator a declarat fara sa demonstreze ceea ce este evident; "Indrazneala poarta in sine geniu putere si magie" (s-a recunoscut in indrazneala)

 Am indraznit sa luam in piept neuniversalul in ciuda consecintelor distrugerilor echilibrelor armoniei si frumusetii incomensurabile a diversitatii ecosistemului planetar. Nu ne-am temut de consecinte sa o facem si o facem in continuare! Ce conteaza bolile si suferintele noastre cand justificarea cu uzura temporala exista? Cand prospera industria medicamentelor! Ce conteaza cand mineralizam planeta distrugandu-i biosfera cand industria jucariilor tehnologice si dominatiei psihologice prospera? Nu ne temem nu este asa? Ne temem ca nu ne primim plata , ca este nedrapta , ca nu este indestulatoare? Eu zic ca este cu varf si indesat asa cum trebuie sa fie insa nu o vedem decat "cand este prea tarziu' cum ne spun si medicii interesati de bani clientilor nu de eradicarea bolilor.

Cum afirmam ades, informatia nu naste constiinta sau miscare/schimbare/transformare. Informatia este o rutina, energie amorfa , miscare reverberata, ecou, fantoma. Stim,  dar nu facem, nu putem schimba ceva -nici nu trebuie sa schimbam ce am facut, este inutil si nefolositor ,  este suficient ce facem acum sa decidem in constiinta noastra E prea mare provocarea ? Nu suntem sisifi! Ne avem doar pe noi fiecare! Suntem impreuna cu toti ceilalti  doar cand ne aveam fiecare .

 Indrazneste si cunoaste misterul existentei tale! Ce vrea sa spuna asta? Daca indraznim fara teama de evidentele consecinte  sincrone cu faptele sa manipulam neuniversalul , rutina denumita 'raire" , viata netraita, barbarie, etc, de ce nu am indrazni sa manipulam universalul acord fiintial al vietii? . Si rutina aceasta o cunoastem (recunoastere, iertare, iubuire, harul responsabilitatii, integritatii, transparentei , euritmiei, etc, etc) -dar ceea ce nu cunoastem sunt consecintele acestei rutine doar pentru ca nu o manipulam in relatiile sociale -parca ne rusinam unii de altii! S-au,.., de teama sa nu patim ce a patit si Cristos? Sigur ca vom pati la fel , dar nu vad de ce ne-am teme! Ne urcam fiecare propria golgota ca vrem ca nu vrem! Exaltarea de factura mistica nu foloseste nimanui.

Evident ca sunt si au fost prezente in omenire ambele atitudini si manipulari a cunoasterii dar mai ales vizionarii necunoasterii. Fiecare daca indrazneste sa gandeasca si exprime cunoasterea universalului se va trezi impreuna prin rezonanta cu toti cei care o fac deja- nu mai este singur. Ceilalti se vor complace in fatada unui impreuna inexistent  al carui  fals li se reva doar cand este prea tarziu, socandu-i ca sa mai poata face ceva obositi (batranetea este oboseala)  de manipularea  rutinei fatadei. Am vazut fatadele ipocrite ale politicienilor  in frunte cu presedintele si efortul lor in fata papei de a se arata in acord cu spusele lui - nici nu era bine in avion urcat ca la tribuna parlamentului isi aratau adevarata fata  sau continutul goliciunii lor de responsabilitate si integritate. Injurii si demonizari aplaudate de diaspora romana.(de la distanta daca esti miop sau imbrobodit de vrajeala superioritatii occidentale nu vezi mare lucru).  Da, este evident ca universalul este fapta, creatie, viata,  nu vorbe sau idei despre.  Fericit cel ce este in pace nu cel care vorbeste de pace.! Fericit cel ce iubeste, nu cel care vorbeste despre sau doreste!, Etc. Cand dorinta ta este fapta ta,...., descoperiti ce se intampla cu fiinta voastra sau corpul uman al existentei, templu desavarsit in spiritul Unicului.


3 comentarii: