S-a luat un premiu Nobel pentru fizica cand s-a relevat faptul ca uiversul este structurat pe nivele de ordine si energie,
fapt relevat lui I. Prigogine prin observarea proceselor ce se petrec cand fierbea apa. Structura initiala a apei era un nivel ordine si energie care prin fierbere se dispersa si ingloba in ea energia calorica pe un nivel nou de ordine si energie.
Jocul vietii si povestea sa se citeste in cartea vietii; evidentele proceselelor de transformare si evolutie din natura sau creatie.
Procesele de concentrare si dispersie a energie din natura sunt evidente si in miscarea comunitatilor umane asemenea celor din conditia individului; insa sunt influentate de nivelele constiintei . Constiinta ca punct in care se reflecta perceptia sau stiinta universala poate interveni cu consecinte pozitive accelerand procesele din natura, sau cu consecinte negative diminuandu-le, perturbandu-le sau anulandu-le expresia prin dispersarea energiei care se structurase ca ordine pe un anumit nivel. Evident ca eliminarea din perceptie sau natura conduce la o diminuare a reflectarii deci constiintei, constiita involueaza ca potential, se ingusteaza prin ingustarea orizonturilor ei. Oamenii de stiinta relevand accelerarea vitezei dilatarii universului , previzioneaza situatia in care la un moment dat pe cerul noptii oamenii vor vedea doar Calea Lactee. Ca urtmare in constiinta urmasilor nostri universul asa cum il vedem si reflectam astazi in cunoastere nu va mai exista, insa ramane intact in memoria umanitatii.
Aici se releva importanta acordata memoriei, instrumentarii ei tehnologice. Exista afirmatia conform careia daca univesul ar disparea si ar ramane un singur om, el ar fi capabil de reexprimarea lui. Se mai afirma ca stiinta astazi ar putea edifica un univers asemenea celui existent ,insa, i-ar lipsi un element- omul. Insa orice instrumentare a memoriei permite denaturarea informatiilor memorate in cazul unei rele intentii, lipsei de intergritate si responsabilitate.. Depozitele de memorie informatica abunda de pseudo informatii si capacitatea autocuratirii este anulata de dinamica cu care aceste pseudoinformatii sunt inglobate cu diferite scopuri. Cunoasterea isi are continutul in memorie si cand memoria este imbacsita cu false informatii, ce fel de cunoastere mai este decat cunoasterea falsului, a deformarilor?
Exista evidenta deformarilor corporale care releva deformarile informationale din memoria umana referitoare la sine condensate ca pseudoadn, memoria tuturor disfunctiilor si deformarilor fiziologiei si anatomiei corporlui uman. Deformarile infoenergiilor depozitate ca memorie colectiva a interrelationarilor indivizilor se reflecta de asemenea in disfunctiile societatii planetare si reverbereaza in ceea ce denumim dinamica poluarii si distrugerii ecosistemului planetar. O planeta cand nu este iubita moare. In perceptia acestor evidente este firesc sa fim stresati si revoltati, nemultumiti si insuficienti noua insine ca reflecsie psihologica a mediului infoenergiilor in care ne luptam pentru supravietuire. In loc sa curatam propria memorie de falsurile si inutilitatile irationalului consideratiilor exterioare prin discriminarea lor, le acordam atentie hranindu-le astfel, Justificandu-ne, explicandu-ne, ne lutam intre noi ca simple instrumente ale acestor pseudoinfoenergii a caror sursa este falsul, minciuna si interpretarea rauvoitoare ale suferinzilor referitoare la ceea ce nu cunosc. Cunoasterea pacifica relevand ordinea lucrurilor pe care o poti folosi in interes propriu fara conditionarile exterioare ale pseudoinformatiilor referitoare la cum trebuie sa se faca lucrurile facute deja. Minciuna sau pseudostiinta genereaza si intretine conflictul. Conflictul conduce in mod obligatoriu la dispersia energiilor care sustin o structura de ordine pe un anumit nivel, la deformarea structurii respective si la dezagregarea ei. Dictonul dominatiei imperiale prin dezbinare si stapanire reflecta fidel aceaste consideratii. O structura ordonata pe un anumit nivel, fie substantial, fie informatioal al constiintei sau stiintei in memorie, prin dezbinarea conflictului interior se reduce la o stare amorfa a energiei care poate fi folosita si este, de oricine doreste, respectiv comanda imperiala. In corpul constiintei comunicarea este telepatica deci ascunsa perceptiei obiective si masele de indivizi executa comenzi de care nu sunt constienti. Dialogul interior este rutina pe care individul este programat telepatic, sagestie hipnotica, sa execute.
Evident ca fiecare face ce cunoaste si evident ca fiecare are un set redus de idei despre sine si lume pe care le invarte in cap la nesfarsit. Evident ca ideea colectiva este aceea ca lumea este un camp de confruntare si razbunare, de autoafirmare si acumulare,, exaltarea distractiilor (circ si paine), nesiguranta si manipularea inselaciunilor care imbogatesc pe unii si saracesc pe altii, ca existenta este o lupta lupta in urma careia nu supravietuieste cineva desi acesta este scopul fiecaruia. Evident ca nu exista stari statice , fara interactiuni, insa nivelurile conflictului din umanitate poat atinge proportii acceptabile, ca de ex. cel al confruntarilor sportive periodice, sau alte prin care sa se descatuseze acumularile de tensiuni dintre natiuni sau indivizi din moment ce poapoarele se identifica cu reprezentantii lor. Asemenea , generalii si promotorii razboaielor ar trebui sa se confrunte intre ei fara sa mai apeleze la soldatii nevinovati, caz in caz ar deveni (cred) mai responsabili cu strategiile lor cand acestea i-ar afecta direct si personal. Exista in istorie momente in care pentru a evita varsarea de sange nevinovat pentru orgoliile dominatoare ale conducatorilor de armate , se convenea ca ei sa se confrunte si se accepta rezultatul victoriei de catre armate evitandu-se macelurile inutile.
In natura concentrarea energiei da nastere substantelor si formelor ordinilor inteligentei inglobate in sistemele echilibrelor dinamice respective; Dispersarea energie este o etapa intermediara, o apocalipsa, o perioada de trasformare in care structurile se descompun pentru a se recompune pe un nivel care inglobeaza noi energii si ordini ale inteligentei creative. Evidentele releva ca tiraniile arbitrarului de orice fel specific constiintelor ingustate de obsesia dominatiei puterii personale, se opun oricaror inoiri sau schimbari, se opun dispersiei puterii pentru a permite inglobarea noilor info- energii care conduc indivizii si societatea pe nivele de ordine si energie care sa le permita evolutia , inoirea, dinamica aspiratiilor firesti ale sinelui de sine statator, libertatea esentiala in exprimare cocreativa. Reflexia psihologica a acestei structuri a ordinii esentiale se reflecta si corporal (tineretea) si ca nivel de energie a constiintei (claritatea perceptiei), este reflectat in perceptia obiectiva si denumim iubire.
Exista o afirmatie conform careia "la inceput este cuvantul". Daca analizez subiectiv inceputul existentei mele, constat ca inainte de a scoate vreun cuvat propriu existam ca necuvantator, ca simtamant inconstient de el insusi. Asta inseamna ca la inceputul existentei mele ar sta cuvantul altcuiva . Indiferent cine ar fi cuvantatorul respectiv, cuvatul lui sau lor ar trebui inregistrat in adn-ul individual deci ar fi o particularizare a adn-ului natural, planetar al fiintei mele fara memorie asa cum m-am nascut, fara identitate, memorie personala sau informatie constienta , stiinta despre cum , sunt sau, cine. Tot subiectiv observand din experienta proprie am constatat ca oricine ar cuvanta despre altul o face cu un interes propriu, cu scop meschin de regula, cu exceptia momentelor cand iubeste., ceea ce acutizeaza pana la durere sentimentul folosirii proprii in interese straine de propriile aspiratii, sentimentul deturnarii de la sensurile propriei existente. Se afirma ca adn-ul spune totul despre un individ uman si daca adn-ul este condensarea biologica a tot ce se cuvanteaza despre om si fiinte de catre alte fiinte, atunci ii constat falsitatea in proportiile stabilite de starea de iubire si neiubire a indivizilor in existenta. In stiinta se afirma proportia pseudoinformatiilor din adn egala cu informatiile functionale, dar, 60% este tacut ca si mine cand m-am nascut. O fi spunand adn-ul totul despre individ dar ce este mai interesant si natural este necunoscut, tacut. Inseamna ca o proportie hotaratoare in ceea ce priveste existeta si potentialul de expresie uman (80%- 20%cunoscut ,fuctional si 60% necunoscut), nu este condensarea substantiala si dinamica unor infoenergii provenite din consideratiile exteriorului sau mediului existential social uman. Mai inseamna pentru mine ca, evidenta comportamentului personal , individual si colectiv disfunctional este doar manifestarea celor 20% pseudoinformatii din pseudoadn- ce am primit, imagazinat in memoria de lucru din exterior sau mediu social in acest mediu manifestam, exprimam. 80% din infoenergiile condensate corporal ca ordinea si echilibrul dinamic al inteligentei si stiintei universale in fiinta umana, pare ca nu se manifeste socialnemte ca interactiune intre indivizii societatii, desi orice impresie nu este adevarul ci doar adevarul unei ingustimi a perceptiei reflectata de constiinta in gandire.. Ne vedem, daca o facem, in situatia unei identitati date de o constiinta exterioara noua ca indivizi, chiar daca este istorica, a omenirii sau, straina a unui necunoscut omenirii. Desigur ca toti se inghesuie sa dea o identitate proprie necunoscutului si in felul acesta sa se autoevidentieze drept cunoscator al misterelor si nu reusesc decat sa amageasca amagindu-se inventand secrete care sa-i faca importanti in ochii celorlalti. Toate tratatele, ritualurile "ocultate, secretizate" nu se releva decat ca interpretari iresponsabile ale necunoscutului intarind memoria pseudoinformatiilor .Acesta este o reelevare a necunoscutului, a dinamicii mereu inoitoare a miscarilor de condensare si dispersie a energie in univers, a evolutiei in stiinta.
Fizica cuantica releva impactul gandirii omului asupra ordinii si energiei substantelor. Realizam cata informatie asteapta in noi sa o exprimam planetar prin puterea gandului propriu inoit de necunoscut? Ce fel de pamant si ce dinamica individuala si sociala fascinanta ar putea fi corporalizata pe planeta?. Viitorul este nescris inca dar ne asteapta in adn-eul propriu, in el nu putem ajunge nici in visele noastre dar cu fiecare pas facut in necunoscut il aducem mai aproape. Fiinta umana este magica si magia sa sta in necunoscutul si indrazneala care ne mai salveaza inca, un mister intre misterele universului. Exista si afirmatia conform careia " lumea e o iluzie" ; cred ca se refera la conditionarea iluzorie a gandului si fiintei umane. Din carapacea coconului pseudoinformatiilor despre, evadam (EvaAdam), Putem comunica cu adn-eul propriu determinandu-l sa elibereze pseudoinformatiile disfunctiilor si degradarii, interpretarilor inutile ale nevoi psihologice de importanta si apreciere care domina gandirea si perceptia, de fatarnicie. Nu cunosc ce va fi, ci doar ce a fost, ce a fost in capul meu cand am pornit pe drumul dispersiei sau risipirii- o intentie de a demonstra ce nu poate fi demonstrat- un parazit mental al devenirii a ceea ce nu sunt. In libertate gresim , iar dupa ce am gresit doar repetam greseala si o justificam cautand vinovati; fara recunoastere nu poti inceta rutina ei. Vinovatia este inductia hipnotica a nedemnitatii si inutilitatii, neputintei de a schimba ceva-falsul care ne omoara risipindu-ne energiile in directiile demonstratiilor si acumularilor de inutilitati. Ca itntotdeauna proportia interrelationarilor determina sensul miscarii gandirii si pozitia in constiinta. Meditatia este starea naturala a mintii universale una cu mintea umana, procesul prin care in tacere distingem adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna pe care de apoi putem reflecta prin gandire ; insa reflectarea minciunii ca si a adevarului intareste in continutul memoriei structurile lor, le hranim cu gandul propriu. Este o epoca a concentrarii energiei gandului prin constiinta plenitudinii sale tacute reflectate in perceptia obiectiva a sincronicitatii sale. Aceasta concentrare a energiei gandului uman va determina o transformare prin inglobarea noilor energii prin rezonanta si le va exprima ulterior in noi ordini individuale si sociale in sensul aspiratiilor firesti ale acordurilor.unicului vis uman. O prietena dupa o meditatie neprogramata si fara tinta mi-a spus doar atat:" suntem condamnati la fericire"
Toate aceste consideratii nu genereaza modalitati sau trebuinte existentiale, modele comportamentale de urmat, doar baleiaza aparent fara legatura intre ele diferite aspecte din activitatile gandirii reflectate psihologic. In perceptia mea "trebuie" este din hipnotica conditionarii; fiecare este stapan in energia sa, nimeni nu poate face in locul sau ceea ce doar el poate. Atentia si intentia sunt forte incomensurabile la dispozitia fiecaruia. Angajamentil personal initiaza orice miscare in perceptie; daca nu te angajezi personal vei fi angajat ca instrument al altor interese iar fara responsabilitate consecintele sunt intotdeauna dezamagitoare. Renuntam la justificari si invinuiri si vom reeleva in fiinta proprie izvorul din care daca bem nu ne va mai fi sete niciodata. Nu inseamna ca nu vom mai gresi ci ca vom recunoaste greseala si corecta imediat. Autocorectia este dinamica evolutiva a fiintei umane libere in fata consecintelor si circumstantelor vitrege. Ce a fost a fost si acum initiem insamantand in energia noastra prin gandul propriu aspiratia visului de inceput. Eu-l simtamintelor va reflecta sincron cu gandul consecinta formei pe care o dam gandului necunoscut si il putem corecta imediat schimband directia sensul si forma sa. Fara autocorectie ne comportam ca mecanisme fara libertate desfasurand aceleasi rutine din programul lor, ca inteligente artificiale fara constienta de sine. Este un dicton care invoca lui Dumnezeu taria de a schimba ceea ce poate fi schimbat, de a nu lupta cu ceea ce nu poate fi schimbat si mai ales, intelepciunea de a le deosebi, claritatea perceptiei. Ratiunea releveaza ca nu "trebuie' sa ne schimbam pentru ca nu suntem defecti si ca ceea ce putem corecta este doar propria atitudine si comportament relatioanal. Distingem lucruri si fiinte ceea ce implica relationari diferite, folosim lucrurile si respectam cel putin, libertatea fiintelor. Comunicarea se releva ca proces cocreativ in existenta insa, fara o tinta clara a acesteia se reduce la barfa, descerieri inutile a ceea ce a fost ziua de ieri ignorand-o pe cea de astazi. Blocajele si dependentele emotionale reflecta barfa ca mijloc al dispersiei, destructurarii formelor , degradarii si uzurii perceptiei prin degradarea senzorilor . Barfa este lasitate , evitam propriile fapte , autocorectia, ocupandu-ne cu faptele celor cunoscuti , este o fuga de responsabilitate in afara jocului fascinant al vietii. Concentrarea atentiei pe propriile fapte din faza formarii gandului , reflectarii psihologice , pana la obiectivarea lui, fapta, ne conduce obligatoriu la claritatea perceptiei si ratiunea existentei ei.
Ratiunea concentrartii si dispersiei in comportamentul biologic este relevata de diferitele specii care in conditii vitrege de mediu se aduna inghesuidu-se unele in altele, concentrandu-si energiile- ca de ex. pinguinii pe gerul naprasnic, sau furnicile la inundatii , lupii iarna, etc.- pentru supravietuirea acelor conditii austere. Comportamentul irational al oamenilor este relevat de faptul ca o comunitate nationala a carei ordine este incalcata prin atacuri externe si conditii economice precare generate de acestea, se disperseaza prin migrare si refugiu in afara spatiului lor natal producand perturbari in alte comunitati prin incalcarea ordinilor lor sociale sau cutumice. Irationalitatea pare a fi o actiune in directia inversa ordinii naturale a ceea ce este asa cum este. Instincutul nu este irational desi este demonizat ca atavism..In dragoste natura face gandirea de ras.
fapt relevat lui I. Prigogine prin observarea proceselor ce se petrec cand fierbea apa. Structura initiala a apei era un nivel ordine si energie care prin fierbere se dispersa si ingloba in ea energia calorica pe un nivel nou de ordine si energie.
Jocul vietii si povestea sa se citeste in cartea vietii; evidentele proceselelor de transformare si evolutie din natura sau creatie.
Procesele de concentrare si dispersie a energie din natura sunt evidente si in miscarea comunitatilor umane asemenea celor din conditia individului; insa sunt influentate de nivelele constiintei . Constiinta ca punct in care se reflecta perceptia sau stiinta universala poate interveni cu consecinte pozitive accelerand procesele din natura, sau cu consecinte negative diminuandu-le, perturbandu-le sau anulandu-le expresia prin dispersarea energiei care se structurase ca ordine pe un anumit nivel. Evident ca eliminarea din perceptie sau natura conduce la o diminuare a reflectarii deci constiintei, constiita involueaza ca potential, se ingusteaza prin ingustarea orizonturilor ei. Oamenii de stiinta relevand accelerarea vitezei dilatarii universului , previzioneaza situatia in care la un moment dat pe cerul noptii oamenii vor vedea doar Calea Lactee. Ca urtmare in constiinta urmasilor nostri universul asa cum il vedem si reflectam astazi in cunoastere nu va mai exista, insa ramane intact in memoria umanitatii.
Aici se releva importanta acordata memoriei, instrumentarii ei tehnologice. Exista afirmatia conform careia daca univesul ar disparea si ar ramane un singur om, el ar fi capabil de reexprimarea lui. Se mai afirma ca stiinta astazi ar putea edifica un univers asemenea celui existent ,insa, i-ar lipsi un element- omul. Insa orice instrumentare a memoriei permite denaturarea informatiilor memorate in cazul unei rele intentii, lipsei de intergritate si responsabilitate.. Depozitele de memorie informatica abunda de pseudo informatii si capacitatea autocuratirii este anulata de dinamica cu care aceste pseudoinformatii sunt inglobate cu diferite scopuri. Cunoasterea isi are continutul in memorie si cand memoria este imbacsita cu false informatii, ce fel de cunoastere mai este decat cunoasterea falsului, a deformarilor?
Exista evidenta deformarilor corporale care releva deformarile informationale din memoria umana referitoare la sine condensate ca pseudoadn, memoria tuturor disfunctiilor si deformarilor fiziologiei si anatomiei corporlui uman. Deformarile infoenergiilor depozitate ca memorie colectiva a interrelationarilor indivizilor se reflecta de asemenea in disfunctiile societatii planetare si reverbereaza in ceea ce denumim dinamica poluarii si distrugerii ecosistemului planetar. O planeta cand nu este iubita moare. In perceptia acestor evidente este firesc sa fim stresati si revoltati, nemultumiti si insuficienti noua insine ca reflecsie psihologica a mediului infoenergiilor in care ne luptam pentru supravietuire. In loc sa curatam propria memorie de falsurile si inutilitatile irationalului consideratiilor exterioare prin discriminarea lor, le acordam atentie hranindu-le astfel, Justificandu-ne, explicandu-ne, ne lutam intre noi ca simple instrumente ale acestor pseudoinfoenergii a caror sursa este falsul, minciuna si interpretarea rauvoitoare ale suferinzilor referitoare la ceea ce nu cunosc. Cunoasterea pacifica relevand ordinea lucrurilor pe care o poti folosi in interes propriu fara conditionarile exterioare ale pseudoinformatiilor referitoare la cum trebuie sa se faca lucrurile facute deja. Minciuna sau pseudostiinta genereaza si intretine conflictul. Conflictul conduce in mod obligatoriu la dispersia energiilor care sustin o structura de ordine pe un anumit nivel, la deformarea structurii respective si la dezagregarea ei. Dictonul dominatiei imperiale prin dezbinare si stapanire reflecta fidel aceaste consideratii. O structura ordonata pe un anumit nivel, fie substantial, fie informatioal al constiintei sau stiintei in memorie, prin dezbinarea conflictului interior se reduce la o stare amorfa a energiei care poate fi folosita si este, de oricine doreste, respectiv comanda imperiala. In corpul constiintei comunicarea este telepatica deci ascunsa perceptiei obiective si masele de indivizi executa comenzi de care nu sunt constienti. Dialogul interior este rutina pe care individul este programat telepatic, sagestie hipnotica, sa execute.
Evident ca fiecare face ce cunoaste si evident ca fiecare are un set redus de idei despre sine si lume pe care le invarte in cap la nesfarsit. Evident ca ideea colectiva este aceea ca lumea este un camp de confruntare si razbunare, de autoafirmare si acumulare,, exaltarea distractiilor (circ si paine), nesiguranta si manipularea inselaciunilor care imbogatesc pe unii si saracesc pe altii, ca existenta este o lupta lupta in urma careia nu supravietuieste cineva desi acesta este scopul fiecaruia. Evident ca nu exista stari statice , fara interactiuni, insa nivelurile conflictului din umanitate poat atinge proportii acceptabile, ca de ex. cel al confruntarilor sportive periodice, sau alte prin care sa se descatuseze acumularile de tensiuni dintre natiuni sau indivizi din moment ce poapoarele se identifica cu reprezentantii lor. Asemenea , generalii si promotorii razboaielor ar trebui sa se confrunte intre ei fara sa mai apeleze la soldatii nevinovati, caz in caz ar deveni (cred) mai responsabili cu strategiile lor cand acestea i-ar afecta direct si personal. Exista in istorie momente in care pentru a evita varsarea de sange nevinovat pentru orgoliile dominatoare ale conducatorilor de armate , se convenea ca ei sa se confrunte si se accepta rezultatul victoriei de catre armate evitandu-se macelurile inutile.
In natura concentrarea energiei da nastere substantelor si formelor ordinilor inteligentei inglobate in sistemele echilibrelor dinamice respective; Dispersarea energie este o etapa intermediara, o apocalipsa, o perioada de trasformare in care structurile se descompun pentru a se recompune pe un nivel care inglobeaza noi energii si ordini ale inteligentei creative. Evidentele releva ca tiraniile arbitrarului de orice fel specific constiintelor ingustate de obsesia dominatiei puterii personale, se opun oricaror inoiri sau schimbari, se opun dispersiei puterii pentru a permite inglobarea noilor info- energii care conduc indivizii si societatea pe nivele de ordine si energie care sa le permita evolutia , inoirea, dinamica aspiratiilor firesti ale sinelui de sine statator, libertatea esentiala in exprimare cocreativa. Reflexia psihologica a acestei structuri a ordinii esentiale se reflecta si corporal (tineretea) si ca nivel de energie a constiintei (claritatea perceptiei), este reflectat in perceptia obiectiva si denumim iubire.
Exista o afirmatie conform careia "la inceput este cuvantul". Daca analizez subiectiv inceputul existentei mele, constat ca inainte de a scoate vreun cuvat propriu existam ca necuvantator, ca simtamant inconstient de el insusi. Asta inseamna ca la inceputul existentei mele ar sta cuvantul altcuiva . Indiferent cine ar fi cuvantatorul respectiv, cuvatul lui sau lor ar trebui inregistrat in adn-ul individual deci ar fi o particularizare a adn-ului natural, planetar al fiintei mele fara memorie asa cum m-am nascut, fara identitate, memorie personala sau informatie constienta , stiinta despre cum , sunt sau, cine. Tot subiectiv observand din experienta proprie am constatat ca oricine ar cuvanta despre altul o face cu un interes propriu, cu scop meschin de regula, cu exceptia momentelor cand iubeste., ceea ce acutizeaza pana la durere sentimentul folosirii proprii in interese straine de propriile aspiratii, sentimentul deturnarii de la sensurile propriei existente. Se afirma ca adn-ul spune totul despre un individ uman si daca adn-ul este condensarea biologica a tot ce se cuvanteaza despre om si fiinte de catre alte fiinte, atunci ii constat falsitatea in proportiile stabilite de starea de iubire si neiubire a indivizilor in existenta. In stiinta se afirma proportia pseudoinformatiilor din adn egala cu informatiile functionale, dar, 60% este tacut ca si mine cand m-am nascut. O fi spunand adn-ul totul despre individ dar ce este mai interesant si natural este necunoscut, tacut. Inseamna ca o proportie hotaratoare in ceea ce priveste existeta si potentialul de expresie uman (80%- 20%cunoscut ,fuctional si 60% necunoscut), nu este condensarea substantiala si dinamica unor infoenergii provenite din consideratiile exteriorului sau mediului existential social uman. Mai inseamna pentru mine ca, evidenta comportamentului personal , individual si colectiv disfunctional este doar manifestarea celor 20% pseudoinformatii din pseudoadn- ce am primit, imagazinat in memoria de lucru din exterior sau mediu social in acest mediu manifestam, exprimam. 80% din infoenergiile condensate corporal ca ordinea si echilibrul dinamic al inteligentei si stiintei universale in fiinta umana, pare ca nu se manifeste socialnemte ca interactiune intre indivizii societatii, desi orice impresie nu este adevarul ci doar adevarul unei ingustimi a perceptiei reflectata de constiinta in gandire.. Ne vedem, daca o facem, in situatia unei identitati date de o constiinta exterioara noua ca indivizi, chiar daca este istorica, a omenirii sau, straina a unui necunoscut omenirii. Desigur ca toti se inghesuie sa dea o identitate proprie necunoscutului si in felul acesta sa se autoevidentieze drept cunoscator al misterelor si nu reusesc decat sa amageasca amagindu-se inventand secrete care sa-i faca importanti in ochii celorlalti. Toate tratatele, ritualurile "ocultate, secretizate" nu se releva decat ca interpretari iresponsabile ale necunoscutului intarind memoria pseudoinformatiilor .Acesta este o reelevare a necunoscutului, a dinamicii mereu inoitoare a miscarilor de condensare si dispersie a energie in univers, a evolutiei in stiinta.
Fizica cuantica releva impactul gandirii omului asupra ordinii si energiei substantelor. Realizam cata informatie asteapta in noi sa o exprimam planetar prin puterea gandului propriu inoit de necunoscut? Ce fel de pamant si ce dinamica individuala si sociala fascinanta ar putea fi corporalizata pe planeta?. Viitorul este nescris inca dar ne asteapta in adn-eul propriu, in el nu putem ajunge nici in visele noastre dar cu fiecare pas facut in necunoscut il aducem mai aproape. Fiinta umana este magica si magia sa sta in necunoscutul si indrazneala care ne mai salveaza inca, un mister intre misterele universului. Exista si afirmatia conform careia " lumea e o iluzie" ; cred ca se refera la conditionarea iluzorie a gandului si fiintei umane. Din carapacea coconului pseudoinformatiilor despre, evadam (EvaAdam), Putem comunica cu adn-eul propriu determinandu-l sa elibereze pseudoinformatiile disfunctiilor si degradarii, interpretarilor inutile ale nevoi psihologice de importanta si apreciere care domina gandirea si perceptia, de fatarnicie. Nu cunosc ce va fi, ci doar ce a fost, ce a fost in capul meu cand am pornit pe drumul dispersiei sau risipirii- o intentie de a demonstra ce nu poate fi demonstrat- un parazit mental al devenirii a ceea ce nu sunt. In libertate gresim , iar dupa ce am gresit doar repetam greseala si o justificam cautand vinovati; fara recunoastere nu poti inceta rutina ei. Vinovatia este inductia hipnotica a nedemnitatii si inutilitatii, neputintei de a schimba ceva-falsul care ne omoara risipindu-ne energiile in directiile demonstratiilor si acumularilor de inutilitati. Ca itntotdeauna proportia interrelationarilor determina sensul miscarii gandirii si pozitia in constiinta. Meditatia este starea naturala a mintii universale una cu mintea umana, procesul prin care in tacere distingem adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna pe care de apoi putem reflecta prin gandire ; insa reflectarea minciunii ca si a adevarului intareste in continutul memoriei structurile lor, le hranim cu gandul propriu. Este o epoca a concentrarii energiei gandului prin constiinta plenitudinii sale tacute reflectate in perceptia obiectiva a sincronicitatii sale. Aceasta concentrare a energiei gandului uman va determina o transformare prin inglobarea noilor energii prin rezonanta si le va exprima ulterior in noi ordini individuale si sociale in sensul aspiratiilor firesti ale acordurilor.unicului vis uman. O prietena dupa o meditatie neprogramata si fara tinta mi-a spus doar atat:" suntem condamnati la fericire"
Toate aceste consideratii nu genereaza modalitati sau trebuinte existentiale, modele comportamentale de urmat, doar baleiaza aparent fara legatura intre ele diferite aspecte din activitatile gandirii reflectate psihologic. In perceptia mea "trebuie" este din hipnotica conditionarii; fiecare este stapan in energia sa, nimeni nu poate face in locul sau ceea ce doar el poate. Atentia si intentia sunt forte incomensurabile la dispozitia fiecaruia. Angajamentil personal initiaza orice miscare in perceptie; daca nu te angajezi personal vei fi angajat ca instrument al altor interese iar fara responsabilitate consecintele sunt intotdeauna dezamagitoare. Renuntam la justificari si invinuiri si vom reeleva in fiinta proprie izvorul din care daca bem nu ne va mai fi sete niciodata. Nu inseamna ca nu vom mai gresi ci ca vom recunoaste greseala si corecta imediat. Autocorectia este dinamica evolutiva a fiintei umane libere in fata consecintelor si circumstantelor vitrege. Ce a fost a fost si acum initiem insamantand in energia noastra prin gandul propriu aspiratia visului de inceput. Eu-l simtamintelor va reflecta sincron cu gandul consecinta formei pe care o dam gandului necunoscut si il putem corecta imediat schimband directia sensul si forma sa. Fara autocorectie ne comportam ca mecanisme fara libertate desfasurand aceleasi rutine din programul lor, ca inteligente artificiale fara constienta de sine. Este un dicton care invoca lui Dumnezeu taria de a schimba ceea ce poate fi schimbat, de a nu lupta cu ceea ce nu poate fi schimbat si mai ales, intelepciunea de a le deosebi, claritatea perceptiei. Ratiunea releveaza ca nu "trebuie' sa ne schimbam pentru ca nu suntem defecti si ca ceea ce putem corecta este doar propria atitudine si comportament relatioanal. Distingem lucruri si fiinte ceea ce implica relationari diferite, folosim lucrurile si respectam cel putin, libertatea fiintelor. Comunicarea se releva ca proces cocreativ in existenta insa, fara o tinta clara a acesteia se reduce la barfa, descerieri inutile a ceea ce a fost ziua de ieri ignorand-o pe cea de astazi. Blocajele si dependentele emotionale reflecta barfa ca mijloc al dispersiei, destructurarii formelor , degradarii si uzurii perceptiei prin degradarea senzorilor . Barfa este lasitate , evitam propriile fapte , autocorectia, ocupandu-ne cu faptele celor cunoscuti , este o fuga de responsabilitate in afara jocului fascinant al vietii. Concentrarea atentiei pe propriile fapte din faza formarii gandului , reflectarii psihologice , pana la obiectivarea lui, fapta, ne conduce obligatoriu la claritatea perceptiei si ratiunea existentei ei.
Ratiunea concentrartii si dispersiei in comportamentul biologic este relevata de diferitele specii care in conditii vitrege de mediu se aduna inghesuidu-se unele in altele, concentrandu-si energiile- ca de ex. pinguinii pe gerul naprasnic, sau furnicile la inundatii , lupii iarna, etc.- pentru supravietuirea acelor conditii austere. Comportamentul irational al oamenilor este relevat de faptul ca o comunitate nationala a carei ordine este incalcata prin atacuri externe si conditii economice precare generate de acestea, se disperseaza prin migrare si refugiu in afara spatiului lor natal producand perturbari in alte comunitati prin incalcarea ordinilor lor sociale sau cutumice. Irationalitatea pare a fi o actiune in directia inversa ordinii naturale a ceea ce este asa cum este. Instincutul nu este irational desi este demonizat ca atavism..In dragoste natura face gandirea de ras.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu