27 ianuarie 2017

salvatorii

Mi-a venit ideea titlului respectiv inaintea aparitiei partitudului salvatorilor care si-au afirmat responsabilitatea asumata a salvarii Bucurestiului si dupa aceea a intregii Romanii. Succesul acestei stratageme manipulatoare in alegerile bucurestene   i-au facut sa uite de salvarea orasului pe care inca nu au realizat-o si sa treaca la salvarea intregii tari?  Dupa salvarea asta ce ar urma: salvarea Europei?
Fiecare om nu poate fi salvat decat de faptele sale, iar o comunitate doar de faptele comune, dar fapte comune, care implicit inseamna coroborarea eforturilor pe o singura directie,  cum sa se realizeze asta cand insasi salvatorii sunt impotriva tuturor celorlalti, fac opozitie. Credeam ca vor face proiecte si lobi acestor proiecte care ar avea prin calitatea lor asentimentul tuturor cetatenilor sau macar al unei majoritati confortabile in vederea realizarii lor.  Vedem ca “majoritarii” sunt singurii care vor sa faca ceva, gresit sau nu, dar opozitia salvatorilor nu-I lasa nici sa greseasca nici sa o nimeresca, se opun la orice- mai ales persoanelor. “Salvatorii” ar trebui, rational vorbind, sa vina cu proiecte si sa le sustina pentru a obtine asentimentul celorlalti prin calitatea si eficienta lor, dar noi asistam la sarada cunoasterii salvatorilor si anume a cunoasterii cum nu este bine si cum nu se face, cunoasterea negarii specifica oricarui spectator frustat din tribuna meciurilor de fotbal; cunoasterea lui “HUUUOOO!”Globalizarea este totalitarism la nivel global. Comunism globalizat ascuns sub denumirea de democraţie. Proprietatea este conceptul în jurul căruia sau clădit sistemele sociale în civilizaţiile preumane sau subcivilizaţiile umane În comunism proprietatea era teoretic a tuturor dar în fapt era gestionata de foarte puţini, la extrema unul singur stabilea ce şi cum se va face în final. Orice încălcare a hotărârilor lui avea consecinţe dure. Sigur că exista un instrumentar al acestei unice conduceri şi o luptă surdă a populaţiei cu instrumentele sistemului, furau ce puteau, pe unde se putea, din proprietatea tuturor. Exista doar un angajament moral, etică şi echitate, calitate şi cantitate şi după nevoi distribuţia. Un angajament care nu putea din start să fie respectat din moment ce doar unul stabilea ce e una, ce e alta , care e nevoia şi când este sau nu respectat angajamentul de fiecare. Aceasta evidentă genera teroarea: toţi erau conştienţi că nu respectau angajamentul iar când nu stăteau în banca lor începea procesul moral care se prelungea în unul juridic, după caz, dacă nu-ţi făceai autocritica şi-ţi reafirmai angajamentul, sau obedienta faţă de sistem. Astăzi proprietatea s-a virtualizat, nu mai are o fată obiectivă reprezentată de bunuri şi mijloace ci una simplă virtuală şi uşor de controlat: banul, cifra, simbolul. Se poate spune că ştiinţa ocultă a numerologiei a cucerit lumea. Proprietatea acestor simboluri cifrice tipărite sau nu pe hârtie aparţine ca si în comunism tuturor: dar tot ca în comunism doar câţiva tipăresc hârtii cu aceste simboluri şi mai puţini stabilesc câte se tipăresc şi câte rămân doar la nivel virtual total, pure cifre în calculatoare. Toţi banii tipăriţi sau virtuali in conturi sunt daţi cu împrumut şi dobândă; având grijă să nu se tipărească cumva şi banii pentru dobânzi. Acestea se recuperează prin luarea în proprietate a mijloacelor şi activităţilor produse prin munca împrumutaţilor, prin generarea perioadelor de criză financiară. Astfel controlul întregii activităţi planetare al făcătorilor de bani este asigurat. Comitetul Central al lor este secret, securitatea este fiscul şi propaganda de partid, băncile. Nu mai există un angajament moral, ci contractul bancar. ( Dacă încalci contractul bancar primeşti oprobiul public si nu numai, ca si în comunism când încălcai contractul moral). Nimeni nu-l poate respecta şi-l reînnoieşte mereu. Dezbinările religioase, ideologice şi etnice sau discriminarea culturala contribuie în mod solemn la perpetuarea implementării democraţiei, adică a controlului total al putinilor făcători de bani asupra populaţiei planetare. Adevăratul război se duce între ei, dar “corb la corb nu scoate ochii”. Moneda unică şi unicul producător al ei este ţinta lor spre "binele vieţii pe pământ”. Până la atingerea ei, populaţiile sunt antrenate în război sub orice motiv, altul decât cel real. După ce acest război va înceta va mai rămâne unul singur, războiul populaţiei împotriva făcătorilor de bani şi al sistemului lor comunist planetar în care doar ei stabilesc cine şi ce are voie fiecare să facă, cine, cât şi cum are dreptul să trăiască, etc. Vi se pare science-fiction? Vedeţi cine sunt salvatorii şi ce salvează ei. Nu staţi liniştiţi, aveţi motive serioase de tristeţe, dezamăgire şi disperare. Masca “realizatului”, a proprietarului de terenuri, mijloace, bani şi condiţii se topeşte astăzi, mai sta în picioare încă masca făcătorului de bani şi a instrumentarului îndatoririlor, înrobirea pentru condiţii şi imagine în ochii lumii care nu vede. Pe la poartă mi-au venit tot felul de salvatori, asiguratori, consultanţi financiari, vânzători de vise, care-mi propuneau tot felul de soluţii pentru salvarea mea financiară, în tot felul de condiţii pe care doar eu trebuia să le îndeplinesc. În concret, mai întâi dau şi fac şi apoi ei îmi dau şi-mi fac. Dacă eu nu dau şi fac, ei nu pot să-mi dea şi să-mi facă. Cu alte cuvinte doar faptele mele ma pot salva  doar daca le conduc intelept. Dar au venit şi tot felul de salvatori ai sufletului meu; cu condiţia ca eu să cunosc sau recunosc adevăratul nume al lui Dumnezeu. Unii ziceau că este Iehova, alţii Nimrod, etc. Eu mă întreb dacă ăştia nu sunt făcătorii de bani şi vrăjeli numerologice!? Oare doresc acum şi recunoaştere personală? Civilizatiile umane nu sunt cladite pe conceptul proprietatii fiintelor si mijloacelor. Civilizatia este viitoare, faptele noastre cand se vor dori responsabile, inteligente, si nu este in cârca noastră ca cea de ieri! Stiinta salvatorilor este “vanatoarea de vrajitoare” (la fel ca in evul mediu). Daca nu exista vrajitoare , le inventeaza ca apoi sa vina cu solutia salvatoare pe care doar ei si numai ei o cunosc. Astfel constiintele se invartesc in bucla creata de acestia care devine inchisoarea lor mentala, iar salvatorii sunt “gardienii” structurii de gandire a acesteia. Ideea creeaza experienta si experienta intareste ideea. Cine evadeaza din acest cerc vicios este marginalizat si “crucificat”. Evadatii sunt haituiti de massmedia aservita gardienilor , apoi de institutiile “de forta” precum sclavii negri fugari de pe plantatii. Aceasta rutina nu este “wey of life” ci a neputintei de a fi om, un ideal mult prea inalt pentru preoameni. Preoamenii din mitologia greaca (nimfe si satrapi) se manifesta astazi virtual ca si in trecutul istoric imaginar. Virtualul sau imaginarul (imaginea si reflectarea ei gandita) este domeniul de virtuozitate al preoamenilor. Ei nu pot atinge propriul ideal de a fi oameni si se manifesta ca virusi ai gandirii si faptelor cu care daca lupti nu faci decat sa-I intaresti. Omul sau cristosul universului traieste in planul fizic al concretutlui in care toate ce sunt se vad asa cum sunt, ceea ce  implica lipsa indentificarii cu sperietorile imaginarului haotic al unui viitor falsificat, cu dezordinea ca expresie a partialitatii sau incompletitudinii unei constiinte in campul caruia se duc razboaiele pentru a fi sau a avea specifica “preoamenilor”. Cand preoamenii intalnesc un om se sperie si-l inchipuie zeu sau extraterestru, il idolatrizeaza dupa care il omoara pentru ca nu pot suporta propria neputinta. Daca la intrebarea ‘cine esti tu?” li se raspunde ca “o fiinta umana” , spaima lor generata de reflexia “ atunci noi ce suntem?” se transforma in violenta criminala a exclusivismului cultural, stiintific si economic. Preoamenii traiesc in reflexia realitatii asa cum este ea; intr-o realitate  modelata de superstitii, ambitii si teama, nascuta din neputinta suferintei -  durerea ca lumea nu este asa cum le-ar place sa fie – de a solutiona aspiratiile si ambitiile lor de putere si marire, sau control al vietii. In culturile rationale, vinovate de ceea ce se intampla nu sunt instrumentele;  fie partide,  institutii, sau indivizi; Instrumentele fac ce fac din obedienta sau fidelitate fata de stapanii lor. Dar cine sunt acesti “stapani”? Sunt necunoscutii, cei care produc si instrumenteaza viziunea despre lume si viata , viziunea despre viitorul omenirii modelandu-l conform propriilor ambitii atat de bine cunoscute. Modalitatea temporala viitoare este rutina zilnica care domina comportamentul si actiunile tuturor, tinta existentiala a tuturor. Relatia este mijjlocul acestei modalitati,  este evident ca la nivel social relatia este conflictul, exclusivismul. Tinta competitiei nu este relevanta ci competitia insasi este actiunea care se autoregenereaza.Trecutul este conflict si viitorul este conflict perpetuat. Creatia conflictului este cunoscuta si ca urmare viitorul este cunoscut. Cu toate acestea se spera un viitor diferit ca viata sociala ,  o viata sociala a sanatatii, educatiei si bunastarii materiale a tuturor. Aceasta este promisiunea iresponsabila neonorata; nici nu poater fi onorata de politicieni atat timp cat modalitatea temporala sau rutina cocsificata a comportamentului sau relatia interumana si inerstatala nu este inlocuita. Asta implica o alta viziune asupra societatii si a evolutiei sale. Evolutia este cuvantul cheie: spre ce evolueaza societatea? Toti futurologii , ecologistii, oamenii de stiinta responsabili sunt de acord cu directia cunoasterii faptelor si rutinelor sau a programului in actiune globalizata, confruntari la scara mai mare cu distrugeri asemenea si degradarea mediului existential planetar, sau cu drumul spre distrugerea si disparitia speciei, cunoscuta cale spre nimic.Imperiile acestei modalitati temporale a dominatiei prin conflict au disprut, dar modalitatea a ramas. Imperiile trecute erau relativ “locale”; distrugerea mediului si societatilor erau la randul lor “locala”, nu afectau intreaga planeta ca mediu natural si uman. Dar astazi asitam la un imperiu global iar distrugeriile modalitatilor sale de actiune si reactie sunt globale si la nivel natural si la nivel uaman prin blocarea evolutiei in constienta de sine a fiintelor planetare. Fara libertate nu exista relatie creatoare intre fiintele umane iar libertatea este necunoscuta si nici nu poate fi conceptualizata ,este o atitudine ,un raspuns punctual in circumstantele deja modelate  constrangator. In necunoscut sau libertate tot ce stim nu functioneaza .
Rutina este actiunea cunoscutului. In libertate functioneaza asentimentul si asta face omul o fiinta neconditionata la vreun nivel. Cu ce suntem toti in asentiment adica, care este asenimetul universal al fiecarei fiinte? Asentimentul nu este o dorinta ci un acord atemporal cu faptul, instantaneu sau sincron cu el.Daca vom inventaria fiecare acordurile inimilor noastre sau centrului fiintial, acele aspiratii la care raspundem da fara nici o conditionare  intruparii lor individuale si sociale, vom putea intui individual ‘viitorul “ spre care evolueaza individul si societatea, tinta evolutiei planetare, una cu conditia ei primordiala a carei expresie este in necunoscut ascunsa, in viitorul prezent in acordurile noastre sincrone cu noi insine, acorduri a carei expresie suntem in adevarul a ceea ce este. Adevarurile reflectate in oglinda deformarilor conceptuale intepretative si virtuale isi vor inceta dominatia asupra constiintelor. Suntem rataciti in noianul ideilor si interpretarilor noastre despre noi insine dar decrierea nu este faptul. Orice proiect individual sau social, de tara sau lume, expresie a acordurilor launtrice ale fiintei noastre va fi recunoscut si acceptat simultan cu azul sau, va primi sustinere si se va intrupa fara prea mari eforturi,  altele dect cele ale consecventei cu acordul respectiv. Problema de astazi a politcienilor este numai inconsecventa si labilitatea lor psihologica pe care o justifica drept smecherie si cunoastere a cum se castiga puterea, smecherie in care neonorarea promisiunilor este axioma actiunilor lor. Nu stiu sa supravietuiasca la putere decat prin minciuna , inselatorii, promisiuni iresponsabile,  prin constiinta imposibilitatii onorarii lor in circumstantele actualului sistem economic si politic, sursa lipsei de orice transparenta in luarea deciziilor si instrumentarii lor. Se afirma statistic ca depresia a ajuns la cote alarmante la nivel global social. Sursa ei este insasi sistemul economic, social, politic in functie care,  odata constientizat cum este,  releva lipsa de viitor  si inutilitatea efortului individual de a schimba ceva. Sentimentul inutilitatii ne omoara dezangajandu-ne din viata si existenta, dezangajare sustinuta de religiile mortii ca viata de apoi, sau viitoare. Cine mai doreste o existenta viitoare la fel cu cea trecuta- o perpetua confruntaredureroasa si inutila pentru realizari inutile a carei finalitate tot disparitia din exisenta planetara concreta este? O luam mereu de la inceput dar strabatem mereu aceeasi cale?Asta facem zilnic si calea este atitudinea. Atutidinea neputinciosului este constiinta neputintei nu a omului. Daca va confruntati si razboiti zilnic,  atunci sunteti soldati si meseria soldatului este moartea; O.K. acceptati moartea nu speranta samanta disperarii si veti izbandi in lupta voastra. Moartea este incetarea cunoasterii si golirea memoriei de deseurile informationale ale unei istorii colective falsificate, eliberarea constiintei de sub dominatiea  mintii facute tacuta sau a mintii moarte. Noi facem bine ceea ce facem, gresita este tinta si directia. O tinta  opusa este aceeasi directie. Crima si sacrificiul este acelasi fapt. Responsabilitatea este un har si un dar pe care doar voi insiva vi-l puteti da.Nimeni nu va poate face responsabili precum nici voi nu puteti face responsabil pe altcineva. Nu exista model unic de exprimare in existenta daoar responsabilitatea poate calauzi. Sinele de sine statator al pamantul este si al nostru. Noi nu creem conditii ci distrugem conditiile propriei existente planetare. Exista ceva pe pamant care sa impuna vreo conditionare? Evident tot ce este existent pe pamant are indeplinite deja toate conditiile existentei sale . Noi de ce ignoram aceasta evidenta si vrem conditii? Este o pacaleala la mijloc ,o eroare de atitudine care conduce la distrugerea conditiilor primordiale ale existentei umane planetare. Atitudinea se naste din simtamant. Iubirea este unica miscare creativa, nu este o idee , un lucru. Nu cerem si nu cautam iubire ci o exprimam; este sursa, mijlocul vehicol si tinta asentiment acord universal. Transcede modalitatile consumate ale  timpului si genereaza timpuri noi, o miscare perpetua de inoire sau tinerete. Daca nu exista iubire, poveste nu exista. Nu tintele conteaza ci mijlocul prin care ajungeti la ele.Folosind sursa si vehicolul iubirii timpul devine o binecuvantare ; altfel este o gaura neagra care inghite fara discernamant orice aspiratie  indreptatita a esentei umane. Negarea este inutila, doar actiunea inoitoare care energizeaza, vitalizeaza fiinta, este miscarea acordului universal al vietii individuale si sociale. Rutina inconstienta de consecintele sale, aceea de a ne justifica propriile fapte prin ale celorlalti reflectandu-le inutil este risipire; ceea ce este de facut sta in puterea fiecaruia indiferent de aservirea sa culturala, istorica sau afectiva. A intreba ce este de facut  este identic cu refuzul propriei inteligente, impulsurile launtrice ne ghideaza fara gresala daca le urmam. Ele sunt aparent in contradictie cu obisnuitele, cu rutina si lipsa de incredere in propriul potential viu ne face sa renuntam mult prea usor in a le urma. Asentimentele noastre nu dau garantia unui maine,  sau a vreunui castig, ci ele sunt chiar succesul individual acum intrupat, implinit. Din implinire pornim si implinire va rodi in urma actiunilor din sursa implinire.Ceea ce ne trebuie suntem, ceea ce nu suntem  va trebui sa devenim fara a ajunge vreodata a fi. Acesta este pradoxul nimicului , paradoxul devenirii, din "nu suntem"  pornim si ajungem la nu suntem, drumul catre nicaieri. Cunoasterea nu te face inteligent ci iti exploateaza si consuma inteligenta si energia ei. Cunoasterea este un instrument si instrumentul nu poate fi vinovat de modalitatea in care il folosesti. Cunoasterea e putenica dar cei slabi nu o pot folosi si se inatresc folosind-o; dimpotriva slabesc si mai tare dince in ce mai dependenti de instrument.Instrumentul are un producator si are functionalitatea implicitata in el; oare producatorii de cunoastere in ce scop produc ei instrumentle?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu