Planul perceptiei modelat de gandire este un plan al reprezentarilor, al simbolisticii, al heraldicii.
heraldica este stiinta simbolurilor si a ceea ce ele reprezinta ca forte ale dimanicii coportamentale sau a reactiilor la modelarile perceptiei prin interpretare.Un flux incomprehensibil de evenimente punctuale ne solicita constant a le da constiinta a ceea ce ele sunt. Le percepem formele si relatiile (miscarile) interioare precum si interactiunea lor in circumstante. Le denumim (recunoastem ca ceea ce sunt) in constiinta noastra, apoi relationam cu si in ele conform gradului de cunoastere asociat acelor denumiri sau numele lor. Cand ne aflam in fata unui eveniment pe care nu-l putem recunoaste asociindu-l cu o amintire aflata in memorie, acest proces automatizat denumit obisnuinta mentala sau mentalitate, (care reflecta el insusi nivelul de cunoastere si constiinta, sau profunzimea si claritatea perceptiei si a constiintei individuale), se blocheaza. Blocarea acestei rutine denumite gandire ca proces de reflectare si asociere a percetiei prin denumiri aflate deja in memorie in urma experientelor trecute simbolizate sau nominalizate, ne sperie sau ne stimuleaza atentia concentrandu-ne energia spre a patrunde sensurile si actiunile "acelui necunoascut inca". Cand necunoscutul apare in forme cunoscute , "scoate" din noi tot ce este mai bun si frumos, atentie, delicatete, profunzimea percetiei ; aceste calitati umane releva tendinta constanta de a cuceri necunoscutul de a-l patrunde, intelege si acapara, iar aceata tendita n releva si impulsurile interioare care asociaza siguranta personala cu cunoasterea. In fata necunoscutului nu ne simtim in siguranta , nu putem anticipa ce va urma si asta ne concentreza energia sau atentia , suntem vigilenti sau in "stare de veghe". Starea de veghe, este o stare a atentiei, o atitudine in circumstanta care exclude premeditarea sau asocierea faptului cu o denumire. Nepremeditand suntem intensi, atenti exploram necunoscutul. Premeditand suntem in alta atitudine, alta stare a atentiei, suntem concentrati pe ceea ce stim si suntem obisnuiti sa facem in acele circumstante cunoascute dupa modele comportamentale mentale din memorie sau fantomele trecutului sau amintiri "deja moarte", sau consumate ca experiente; asta releva constiintei ca desi circumstantele sunt mereu noi cel putin ca miscare si relatie cu noi insine, noi le incadram meru in acelasi tipare ale trecutlui modelandu-le astfel la fel desi sunt complet diferite. Acest proces rutina de a asocia elementelor percetiei aceleasi semnificatii si raspuri mecanice ale memoriei, ne releva tentinta de a conserva aceleasi strucutir ale percetiei si aceeasi cunostere trecuta doar pentru ca suntem convinsi ca in cunostere suntem in siguranta si putem controla evenimentele, sau speram asta.. Dezamagirea si disperarea o constientizam cand obosim in acesta munca a sperantei-dorinta de siguranta si confort datorita esecurilor si surprizeor cu care suntem confruntati in existenta. Exista si beneficiile eforturilor inconstiente ale dorintei launtrice nerostite dar active in reactiile noastre pe care le denumim comportament individual dupa formele simbolisticii lor individualizate diferit, dar aceste beneficii sunt aparente si efemere fapt care amplifica starea de nesiguranta si nemultumire. Noi credem ca suntem in siguranta in cunoastere si nu ne indoim de aceasta credinta pentru ca ea ne ofera un model de actiune in orice circumstanta, o rutina comprtamentala care linisteste . Aceasta linistire sau calmare a stresului psihologic cand facem ceva , sau cel putin stim ce sa facem, prin concentrarea atentiei asupra unui singur lucru sau unei singure activitati, ne determina ca ceea ce facem sa fie irelevant la nivele profunde din moment ce ne asiguram un simtamant de linistire, de calm launtric, sau asa numita siguranta. Nu este nimic rau in asta daca nu ar fi reatia constanta la aceeasi nesiguranta launtrica si doar un surogat care nu rezolva cazuistica ei. Unde si din ce se naste nesiguranta, teama? Dim memoria esecurilor trecute, din dezamagirile produse de activitatea noastra premeditata buna care se releva prin consecinte "nebune". Dar memoria noastra se rezuma la memoria denumirilor? evident ca nu! Noi ne atasam si evaluam memoria cantitativ prin cunoasterea sau recunoasterea denumirilor care ascund ignoranta sau superficialitatea mediocritatii . Denumirile sunt umbra evenimentelor, ecoul reverberat de ele si sunt importante ca repere a ceea ce a fost consumat ca experienta dar ele nu pot fi decat 'puncte de la care plecam in explorarea circumstantelor si existenta" ,nu pot si nu sunt "linii terminus" , ceva stabil care numai asa este si pe care ne putem sprijini ca surse de liniste si siguranta; sunt fluide, in miscare asa cum orice lucru este desi formal percepem doar stabilitatea lor pe diferite nivele pe care le-am denumit stari de agragare a materiei. Desi cunostem in stiinta calitatea starilor de ase transforma una in cealalta, in existenta cotidiana ne bazam doar pe stabilitatea lor relativa . Cand "ceva stabil" se transforma si capata fluiditate in fata acestui "miracol' intram in panica desi cunoastem posibilitatea. Tocmai aceasta posibilitate vrem sa controlam, luptam cu ea, o ingradim prin efort in acelasi tipare care creeaza impresia de siguranta. Dupa cum percetia necontrolata si modelata astfel ne releva, noi traim sau suntem constienti si de existenta unor medii nonformale, in miscare, fluide, de necontrolat care nu ne confera nici o stabilitate sau siguranta personala. Nu ne simtim in siguranta in fluiditatea formelor ca stari de agragare, nici in fluiditatea non formei percepute in somn cand "senzatia caderii' este chiar expresia perceptiei nonformei sau instabilitatii formale a existentei sau energiei, a imensitatii inconjuratoare. Acest "fapt" perceput de toata lumea si ignorat colectiv este sursa simtamantului nesigurantei, ne place sa stam cu picioarele pe ceva solid. In acelasi timp cand percepem ca suntem inchisi intr-un spatiu mic, rigid si de nestrapuns, suntem in recluziune, reactia de teama si claustrarea ne omoara, este vhiar mai putin placuta decat senzatia caderii in neant.Aici sa recunostem ca senzatiile nu sunt cauze ci efectele atitudinii noastre in circumstantele percetiei, toate nascute din insecuritate si premeditarea percetiei. Senzatia de cadere in neant sau sufocare in ingustimi solide este rezultatul a cum premeditam circumstantele percetiei, rezultatul atitudinii sau optiunii de actiune reactiva la perceptie. Stim ca multi cetateni care-si dezgroapa mortii au gasit cadavre intoarse cu fata in jos si va imaginati cum este posibil? Se cunoaste ca moartea este si ea relativa, ca experienta ei a fost povestita cand unii s-au intors din asa denumita moarte clinica. Daca un cetatean ingropat cu surle, trambite si jelitoare s-a intors din moarte de alta natura decat cea clinica si s-a trezit ingropat intr-un spatiu rigid ingust ar fi justificata groaza claustrofobiei?. Ar muri a doua oara cu fata in jos in aceste circumstante ale propriei perceptii? orientalii ard mortii si au cultul libertatii vietii in corpurile constiintelor eliberate de limitarile si reactiile la modelarile percetiei. Invatatorii omenirii au relevat constant o realitate umana corporala si noncorporala in armonia carora existenta este eliberata de conditionarile "soliditatilor" trecand in 'starea fluida care-i permite deplasari instanei cu dorinta" si de instabilitatea starii fluide prin revenirea in stare " concentrata, solida" in circumstantele acestei stari armonice cu existenta ei. Ambele variante sunt armonice si nu trebuie despartita viata de moarte si perceptia de nonpercetie, actiunea de nonactiune si asa mai departe, fragmentand constiinta si gandirea apoi percetia in elementele in conflict. Noi asa cum suntem putem "folosi" folosindune ambele aspecte existentiale , de corp forma solida sau nu si energie, inteligenta., trecand din una in alta asa cum evidenta zilnica releva. Ce facem in starea constienta ne oboseste prin risipirea energie in scopuri efemere ale rutinei controlului si apararii vietii, iar ce facem in starea fluida fara sa stim ce anume facem, ne odihneste sau reface nivelul energiei Desigur ca nevoia de siguranta stabilului solidificat , sau concretului imuabil, cu care confundam certitudinea si siguranta, perturba in cele din urma si "ceea ce nu stim ca facem care ne reface", si facem in fluiditatea necunoscuta aceleasi lucruri, ducem pamantul in ceruri si sensul creativ si evolutiv este a aduce cerurile pe pamant si a sublima greselile conceptuale in energie adica a face curatenie in memorie eliberand energia inchisa in acele structuri rigide conceptuale sau dogme si rutine comportamentale. Toti ne zbatem sa ajungem acasa dupa un efort social si asociem acestui cuvant sentimentul libertatii, sigurantei si linistii pe care in memoria noastra il asociem cu senzatiile pe care le aveam la 'sanul mamelor noastre pline de iubire". Tot in memorie este asociata "intarcarea la san inainte de vreme" ca sursa a disfunctiilor psihologice ulterioare ale copiilor la maturitate sau la varsta sexualitatii, asa numitele pervertiri ale sexualitatii umane. E minunata memoria dar ea ne releva stari si consecinte asupra carora trebuie sa decidem ca divinitati daca le pastram sau le curatam ca energoinformatii depasite moral si fizic ; daca nu a facem onorandu-le prin "raspunsul tacerii" asociat cu "acordul sau lipsa de discernamat", miscarea lor rutiniera va continua pana la epuizarea energiei corporale. Am vazut un film si am fost uimit de simplitatea faptului dinamicii raspunsurilor la aceasta tipologie a rutinei: un "demon" promitea intarirea 'Yiangului daca...' si raspunsul a fost "Yangul este O.K.", altul promitea "sanatate prin...", raspunsul simplu era 'sanatatea mea este O.K.' si altul promitea "putere si bogatie daca.." iar raspunsul simplu era "multumesc dar sunt multumit cu puterea si bogatia mea" Evident ca este metaforic pusa in scena cu actori, expresiile procesului rutinier prin care din memorie ni se releva informatiile depozitate acolo si cu care in mod obisnuit ne indentificam ca stare personala sau statut personal, acceptandu-le dinamica viitoare desi ne speriem de acea dinamica si luptam impotriva ei prin proiectiile dorintei care nu sunt prezente in memoria persoanei ceea ce face ca acestea sa nu aiba nici o soliditate caci soliditatea oricarei informatii punctual in flux este data de existenta ei in memoria de lucru sau a individului care personaluizeaza. Cum poate fi denumita o astfel de stare a automatismelor mentale relevate in comportamentele sociale? Stare de veghe? Evident ca stare vegetativa specifica plantelor, vegetatiei si in limbaj se semnificatie astrologic se asociaza vegetatlului formele diferite ale acestei stari deosebit de complexe: pesimismul, optimismul, gelozia, mitomania, etc, dependentele psihologice sau psihologia dependentei persoanei . sa nu se inteleaga ceea ce nu am afirmat si anume ca este "Rau". Este un aspect particularizat al unei complexitati incomprehensibile reflectate in perceptia noastra. Desi claustrofobia pe diferite nivele incepand cu nemultumirea pana la groaza ca senzatie a inchisorii rigiditatii, soliditatii, certitudinii ingustimii lui constant si la fel sau dogmelor, ne intareste sezatia insecuritatii personale, noi continuam sa credem si sutinem opusul si anume, ca ne ofera cunoastrea trecuta siguranta. Nu exista gresit in rutina, rutina in ansamblul ei este gresita prin fragmentarea si debusolarea generata constiintelor umane constranse sa se retraga in inchisorile dogmelor de tot felul si conflictelor dintre ele din fata libertatii propriilor constiinte de a se misca liber in orice stare si nestare functie de dinamica mereu armonica a starilor si nestarilor Nu este folositoare nici permanenta disponibilitate la stari si nici permaneta indisponibilitate la stari reflectate de apropiati. Arta impecabilitatii sau constiintei se manifesta prin armonia acordurilor pe fundalul zgomotelor care produce, - ca stare energetica, vibratie superioara ca intensitate si putere a trairii- , linistirea zgomotelor din constiinta inconjuratoare sau a circumstantelor violente. In linistea generata de linistire care nu exclude zgomotele ci le constientizeaza natura si relatia cu indivuidul,, armonia castiga intotdeauna orice batatlie, se transmite empatic ca stare de intensitate si vigilenta in care manifestarea muzicii spiritului uman este extraordinara simfonie pe care o putem auzi, faptul inoirii sau tineretei. Tineretea este cauza nu efect, pornim din tinerete si ajungem in ea pe cale biotehnologiei tacute sau adn tacut; apoi zgomotele cunaosterii inoculate de mediile sociale individuale, zgomotele conflictelor interpersonale, lupta surda si fara castigator dintre femei si barbati. Desi au 'campuri diferite de actiune si exprimare", au case diferite sau sfere de putere/ energie diferita, se lupta pentru intaietate si control reciproc sau folosire intr-o sfera imaginara sau dorinta fara reflectare obiectiva si acest tip de proiectii si activitatea lor o denumim "iluzie/inchipuire". se lupta pentru un "Acasa" IMAGINAR, modelat de conceptulizarea gogomatica a acasa-ului natural. Cei aserviti unei dogme sunt inchisi in ea si nu percep altceva decat dusmanii dogmei respective-o alta dogma. Ca ' extremele se atarg" este o falsa reflectare a situatiei cand in fapt sunt in aceeasi capcana/ inchisoare a gandirii si la fel comportamental. Discernamantul si distinctia care nu separa ci releva diferente, congruente, asemanari, etc. consider a fi "principala lipsa" a dogmaticilor, lipseste din structura constientei lor sau este atat de reprimata incat au uitat de existenta posibilitatii respective obsedati de siguranta pe care dogma si gloata aservita ei considera ca le ofera. "A te da " cu 'cel puternic sau mai mare ca multime" este indrumarea lor si nu face parte din structura constiintei nationale care spune "Fa-te frate cu dracu pana treci puntea" adica "fa pe prostul dar vezi sa nu ramai asa" Orice rutina a prostiei ne modeleaza in final ca prosti si fiecare avem doza de ignoranta sau prostie sau solidate dogmatica (bolovani in cap") si osificare spirituala (schelete in dulapi",' fantome dragi care ne bantuie"). Cand vom intelege vazand fantomele si faptul ca nu ne pot face nici un rau precum pretind ca sa ne controleze comportamentul vom putea folosi fantomele spre armonizarea simfoniilor personale. Acasa spiritual este propriul trup uman; acasa simbolistico-reprezentat este biserica, un fel de haina a hainei, dar cum este stiut biserricile ne tradeaza, corpurile ne tradeaza si adn-ul exprima falsitatile pseudoaneului persoanei istoricofacut de maini omenesti iar adnul uman este adormit in vegetativul planetar; biserica simbolul casei spiritului uman sau corpului omenesc unic , fratietatii existentiale a devenit principala sursa de conflict interbiserici si comunitati ( tradarea simbolizata perfect de lupta politica si politicieni) reflectand tradarea din spirit a gandirii conceptuale si reflexive fragmentate si exclusiviste a bigotismului ruinator, toate in NUMELE LUI DUMNEZEU. De unde acesta lasitate sa vorbesti in numele altuia cand ai propriul nume?Asta din smecheria de " a te da cu cel mai tare si mai mare"? mare este galagia dumnezeu, infinitul tacut care ne asculta si se minuneaza? inteligenta nu poate fi minunata decat de prostie; -cum e posibil asa ceva?!?? Unii cred ca "gura casca" este "inminunat" si ingurgiteaza far masura.
heraldica este stiinta simbolurilor si a ceea ce ele reprezinta ca forte ale dimanicii coportamentale sau a reactiilor la modelarile perceptiei prin interpretare.Un flux incomprehensibil de evenimente punctuale ne solicita constant a le da constiinta a ceea ce ele sunt. Le percepem formele si relatiile (miscarile) interioare precum si interactiunea lor in circumstante. Le denumim (recunoastem ca ceea ce sunt) in constiinta noastra, apoi relationam cu si in ele conform gradului de cunoastere asociat acelor denumiri sau numele lor. Cand ne aflam in fata unui eveniment pe care nu-l putem recunoaste asociindu-l cu o amintire aflata in memorie, acest proces automatizat denumit obisnuinta mentala sau mentalitate, (care reflecta el insusi nivelul de cunoastere si constiinta, sau profunzimea si claritatea perceptiei si a constiintei individuale), se blocheaza. Blocarea acestei rutine denumite gandire ca proces de reflectare si asociere a percetiei prin denumiri aflate deja in memorie in urma experientelor trecute simbolizate sau nominalizate, ne sperie sau ne stimuleaza atentia concentrandu-ne energia spre a patrunde sensurile si actiunile "acelui necunoascut inca". Cand necunoscutul apare in forme cunoscute , "scoate" din noi tot ce este mai bun si frumos, atentie, delicatete, profunzimea percetiei ; aceste calitati umane releva tendinta constanta de a cuceri necunoscutul de a-l patrunde, intelege si acapara, iar aceata tendita n releva si impulsurile interioare care asociaza siguranta personala cu cunoasterea. In fata necunoscutului nu ne simtim in siguranta , nu putem anticipa ce va urma si asta ne concentreza energia sau atentia , suntem vigilenti sau in "stare de veghe". Starea de veghe, este o stare a atentiei, o atitudine in circumstanta care exclude premeditarea sau asocierea faptului cu o denumire. Nepremeditand suntem intensi, atenti exploram necunoscutul. Premeditand suntem in alta atitudine, alta stare a atentiei, suntem concentrati pe ceea ce stim si suntem obisnuiti sa facem in acele circumstante cunoascute dupa modele comportamentale mentale din memorie sau fantomele trecutului sau amintiri "deja moarte", sau consumate ca experiente; asta releva constiintei ca desi circumstantele sunt mereu noi cel putin ca miscare si relatie cu noi insine, noi le incadram meru in acelasi tipare ale trecutlui modelandu-le astfel la fel desi sunt complet diferite. Acest proces rutina de a asocia elementelor percetiei aceleasi semnificatii si raspuri mecanice ale memoriei, ne releva tentinta de a conserva aceleasi strucutir ale percetiei si aceeasi cunostere trecuta doar pentru ca suntem convinsi ca in cunostere suntem in siguranta si putem controla evenimentele, sau speram asta.. Dezamagirea si disperarea o constientizam cand obosim in acesta munca a sperantei-dorinta de siguranta si confort datorita esecurilor si surprizeor cu care suntem confruntati in existenta. Exista si beneficiile eforturilor inconstiente ale dorintei launtrice nerostite dar active in reactiile noastre pe care le denumim comportament individual dupa formele simbolisticii lor individualizate diferit, dar aceste beneficii sunt aparente si efemere fapt care amplifica starea de nesiguranta si nemultumire. Noi credem ca suntem in siguranta in cunoastere si nu ne indoim de aceasta credinta pentru ca ea ne ofera un model de actiune in orice circumstanta, o rutina comprtamentala care linisteste . Aceasta linistire sau calmare a stresului psihologic cand facem ceva , sau cel putin stim ce sa facem, prin concentrarea atentiei asupra unui singur lucru sau unei singure activitati, ne determina ca ceea ce facem sa fie irelevant la nivele profunde din moment ce ne asiguram un simtamant de linistire, de calm launtric, sau asa numita siguranta. Nu este nimic rau in asta daca nu ar fi reatia constanta la aceeasi nesiguranta launtrica si doar un surogat care nu rezolva cazuistica ei. Unde si din ce se naste nesiguranta, teama? Dim memoria esecurilor trecute, din dezamagirile produse de activitatea noastra premeditata buna care se releva prin consecinte "nebune". Dar memoria noastra se rezuma la memoria denumirilor? evident ca nu! Noi ne atasam si evaluam memoria cantitativ prin cunoasterea sau recunoasterea denumirilor care ascund ignoranta sau superficialitatea mediocritatii . Denumirile sunt umbra evenimentelor, ecoul reverberat de ele si sunt importante ca repere a ceea ce a fost consumat ca experienta dar ele nu pot fi decat 'puncte de la care plecam in explorarea circumstantelor si existenta" ,nu pot si nu sunt "linii terminus" , ceva stabil care numai asa este si pe care ne putem sprijini ca surse de liniste si siguranta; sunt fluide, in miscare asa cum orice lucru este desi formal percepem doar stabilitatea lor pe diferite nivele pe care le-am denumit stari de agragare a materiei. Desi cunostem in stiinta calitatea starilor de ase transforma una in cealalta, in existenta cotidiana ne bazam doar pe stabilitatea lor relativa . Cand "ceva stabil" se transforma si capata fluiditate in fata acestui "miracol' intram in panica desi cunoastem posibilitatea. Tocmai aceasta posibilitate vrem sa controlam, luptam cu ea, o ingradim prin efort in acelasi tipare care creeaza impresia de siguranta. Dupa cum percetia necontrolata si modelata astfel ne releva, noi traim sau suntem constienti si de existenta unor medii nonformale, in miscare, fluide, de necontrolat care nu ne confera nici o stabilitate sau siguranta personala. Nu ne simtim in siguranta in fluiditatea formelor ca stari de agragare, nici in fluiditatea non formei percepute in somn cand "senzatia caderii' este chiar expresia perceptiei nonformei sau instabilitatii formale a existentei sau energiei, a imensitatii inconjuratoare. Acest "fapt" perceput de toata lumea si ignorat colectiv este sursa simtamantului nesigurantei, ne place sa stam cu picioarele pe ceva solid. In acelasi timp cand percepem ca suntem inchisi intr-un spatiu mic, rigid si de nestrapuns, suntem in recluziune, reactia de teama si claustrarea ne omoara, este vhiar mai putin placuta decat senzatia caderii in neant.Aici sa recunostem ca senzatiile nu sunt cauze ci efectele atitudinii noastre in circumstantele percetiei, toate nascute din insecuritate si premeditarea percetiei. Senzatia de cadere in neant sau sufocare in ingustimi solide este rezultatul a cum premeditam circumstantele percetiei, rezultatul atitudinii sau optiunii de actiune reactiva la perceptie. Stim ca multi cetateni care-si dezgroapa mortii au gasit cadavre intoarse cu fata in jos si va imaginati cum este posibil? Se cunoaste ca moartea este si ea relativa, ca experienta ei a fost povestita cand unii s-au intors din asa denumita moarte clinica. Daca un cetatean ingropat cu surle, trambite si jelitoare s-a intors din moarte de alta natura decat cea clinica si s-a trezit ingropat intr-un spatiu rigid ingust ar fi justificata groaza claustrofobiei?. Ar muri a doua oara cu fata in jos in aceste circumstante ale propriei perceptii? orientalii ard mortii si au cultul libertatii vietii in corpurile constiintelor eliberate de limitarile si reactiile la modelarile percetiei. Invatatorii omenirii au relevat constant o realitate umana corporala si noncorporala in armonia carora existenta este eliberata de conditionarile "soliditatilor" trecand in 'starea fluida care-i permite deplasari instanei cu dorinta" si de instabilitatea starii fluide prin revenirea in stare " concentrata, solida" in circumstantele acestei stari armonice cu existenta ei. Ambele variante sunt armonice si nu trebuie despartita viata de moarte si perceptia de nonpercetie, actiunea de nonactiune si asa mai departe, fragmentand constiinta si gandirea apoi percetia in elementele in conflict. Noi asa cum suntem putem "folosi" folosindune ambele aspecte existentiale , de corp forma solida sau nu si energie, inteligenta., trecand din una in alta asa cum evidenta zilnica releva. Ce facem in starea constienta ne oboseste prin risipirea energie in scopuri efemere ale rutinei controlului si apararii vietii, iar ce facem in starea fluida fara sa stim ce anume facem, ne odihneste sau reface nivelul energiei Desigur ca nevoia de siguranta stabilului solidificat , sau concretului imuabil, cu care confundam certitudinea si siguranta, perturba in cele din urma si "ceea ce nu stim ca facem care ne reface", si facem in fluiditatea necunoscuta aceleasi lucruri, ducem pamantul in ceruri si sensul creativ si evolutiv este a aduce cerurile pe pamant si a sublima greselile conceptuale in energie adica a face curatenie in memorie eliberand energia inchisa in acele structuri rigide conceptuale sau dogme si rutine comportamentale. Toti ne zbatem sa ajungem acasa dupa un efort social si asociem acestui cuvant sentimentul libertatii, sigurantei si linistii pe care in memoria noastra il asociem cu senzatiile pe care le aveam la 'sanul mamelor noastre pline de iubire". Tot in memorie este asociata "intarcarea la san inainte de vreme" ca sursa a disfunctiilor psihologice ulterioare ale copiilor la maturitate sau la varsta sexualitatii, asa numitele pervertiri ale sexualitatii umane. E minunata memoria dar ea ne releva stari si consecinte asupra carora trebuie sa decidem ca divinitati daca le pastram sau le curatam ca energoinformatii depasite moral si fizic ; daca nu a facem onorandu-le prin "raspunsul tacerii" asociat cu "acordul sau lipsa de discernamat", miscarea lor rutiniera va continua pana la epuizarea energiei corporale. Am vazut un film si am fost uimit de simplitatea faptului dinamicii raspunsurilor la aceasta tipologie a rutinei: un "demon" promitea intarirea 'Yiangului daca...' si raspunsul a fost "Yangul este O.K.", altul promitea "sanatate prin...", raspunsul simplu era 'sanatatea mea este O.K.' si altul promitea "putere si bogatie daca.." iar raspunsul simplu era "multumesc dar sunt multumit cu puterea si bogatia mea" Evident ca este metaforic pusa in scena cu actori, expresiile procesului rutinier prin care din memorie ni se releva informatiile depozitate acolo si cu care in mod obisnuit ne indentificam ca stare personala sau statut personal, acceptandu-le dinamica viitoare desi ne speriem de acea dinamica si luptam impotriva ei prin proiectiile dorintei care nu sunt prezente in memoria persoanei ceea ce face ca acestea sa nu aiba nici o soliditate caci soliditatea oricarei informatii punctual in flux este data de existenta ei in memoria de lucru sau a individului care personaluizeaza. Cum poate fi denumita o astfel de stare a automatismelor mentale relevate in comportamentele sociale? Stare de veghe? Evident ca stare vegetativa specifica plantelor, vegetatiei si in limbaj se semnificatie astrologic se asociaza vegetatlului formele diferite ale acestei stari deosebit de complexe: pesimismul, optimismul, gelozia, mitomania, etc, dependentele psihologice sau psihologia dependentei persoanei . sa nu se inteleaga ceea ce nu am afirmat si anume ca este "Rau". Este un aspect particularizat al unei complexitati incomprehensibile reflectate in perceptia noastra. Desi claustrofobia pe diferite nivele incepand cu nemultumirea pana la groaza ca senzatie a inchisorii rigiditatii, soliditatii, certitudinii ingustimii lui constant si la fel sau dogmelor, ne intareste sezatia insecuritatii personale, noi continuam sa credem si sutinem opusul si anume, ca ne ofera cunoastrea trecuta siguranta. Nu exista gresit in rutina, rutina in ansamblul ei este gresita prin fragmentarea si debusolarea generata constiintelor umane constranse sa se retraga in inchisorile dogmelor de tot felul si conflictelor dintre ele din fata libertatii propriilor constiinte de a se misca liber in orice stare si nestare functie de dinamica mereu armonica a starilor si nestarilor Nu este folositoare nici permanenta disponibilitate la stari si nici permaneta indisponibilitate la stari reflectate de apropiati. Arta impecabilitatii sau constiintei se manifesta prin armonia acordurilor pe fundalul zgomotelor care produce, - ca stare energetica, vibratie superioara ca intensitate si putere a trairii- , linistirea zgomotelor din constiinta inconjuratoare sau a circumstantelor violente. In linistea generata de linistire care nu exclude zgomotele ci le constientizeaza natura si relatia cu indivuidul,, armonia castiga intotdeauna orice batatlie, se transmite empatic ca stare de intensitate si vigilenta in care manifestarea muzicii spiritului uman este extraordinara simfonie pe care o putem auzi, faptul inoirii sau tineretei. Tineretea este cauza nu efect, pornim din tinerete si ajungem in ea pe cale biotehnologiei tacute sau adn tacut; apoi zgomotele cunaosterii inoculate de mediile sociale individuale, zgomotele conflictelor interpersonale, lupta surda si fara castigator dintre femei si barbati. Desi au 'campuri diferite de actiune si exprimare", au case diferite sau sfere de putere/ energie diferita, se lupta pentru intaietate si control reciproc sau folosire intr-o sfera imaginara sau dorinta fara reflectare obiectiva si acest tip de proiectii si activitatea lor o denumim "iluzie/inchipuire". se lupta pentru un "Acasa" IMAGINAR, modelat de conceptulizarea gogomatica a acasa-ului natural. Cei aserviti unei dogme sunt inchisi in ea si nu percep altceva decat dusmanii dogmei respective-o alta dogma. Ca ' extremele se atarg" este o falsa reflectare a situatiei cand in fapt sunt in aceeasi capcana/ inchisoare a gandirii si la fel comportamental. Discernamantul si distinctia care nu separa ci releva diferente, congruente, asemanari, etc. consider a fi "principala lipsa" a dogmaticilor, lipseste din structura constientei lor sau este atat de reprimata incat au uitat de existenta posibilitatii respective obsedati de siguranta pe care dogma si gloata aservita ei considera ca le ofera. "A te da " cu 'cel puternic sau mai mare ca multime" este indrumarea lor si nu face parte din structura constiintei nationale care spune "Fa-te frate cu dracu pana treci puntea" adica "fa pe prostul dar vezi sa nu ramai asa" Orice rutina a prostiei ne modeleaza in final ca prosti si fiecare avem doza de ignoranta sau prostie sau solidate dogmatica (bolovani in cap") si osificare spirituala (schelete in dulapi",' fantome dragi care ne bantuie"). Cand vom intelege vazand fantomele si faptul ca nu ne pot face nici un rau precum pretind ca sa ne controleze comportamentul vom putea folosi fantomele spre armonizarea simfoniilor personale. Acasa spiritual este propriul trup uman; acasa simbolistico-reprezentat este biserica, un fel de haina a hainei, dar cum este stiut biserricile ne tradeaza, corpurile ne tradeaza si adn-ul exprima falsitatile pseudoaneului persoanei istoricofacut de maini omenesti iar adnul uman este adormit in vegetativul planetar; biserica simbolul casei spiritului uman sau corpului omenesc unic , fratietatii existentiale a devenit principala sursa de conflict interbiserici si comunitati ( tradarea simbolizata perfect de lupta politica si politicieni) reflectand tradarea din spirit a gandirii conceptuale si reflexive fragmentate si exclusiviste a bigotismului ruinator, toate in NUMELE LUI DUMNEZEU. De unde acesta lasitate sa vorbesti in numele altuia cand ai propriul nume?Asta din smecheria de " a te da cu cel mai tare si mai mare"? mare este galagia dumnezeu, infinitul tacut care ne asculta si se minuneaza? inteligenta nu poate fi minunata decat de prostie; -cum e posibil asa ceva?!?? Unii cred ca "gura casca" este "inminunat" si ingurgiteaza far masura.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu