natura sinelui uman

Toate problemele oamului provin din faptul ca nu poate trai singur si nu are contiinta relatiei naturii sinelui sau
. Natura sinelui uman este de sine statatosare. Este si natura planetei, viata hraneste viata si nu se risipeste inutil; sinele de sine statator traieste in timp prin multiplicare, in flux generator-regenerator; Nimic nu se repara ci totul se regenereaza in expresia miracolului  unui singur lucru, expresia unicitatii formelor asemanatoare si complet diferite in evolutie inoitoare si adaptativa. Omul este energiee si functia existentei sale creeaza si recreeaza organul expresiei sale prin fluxul multiplicarii celulare, minunatul si maretul edificiu al corpului uman, templul nefacut de maini omenesti, negandit. Procesul natural al desavarsirii corpului uman este oglinda desavarsirii mediului existential planetar si universal. Cand omul degradeaza mediul planetar, procesul desavarsirii sale corporale este inversat, energia sa este risipita in inutilitatile importantei inchipuite ale antiratiunii sale existentiale, iar corpul sau reflecta acea degradare. Astfel putem afirma ca din punct de vedere corporal omul nu este complet exprimat; corpul nu ajunge sa-si desavarseasca expresia armonica a echilibrului fortelor sale , adn-ul nu se exprima complet, cea mai mare parte a potentialului sau este neexprimata omul consumandu-si energiile necesare propriei expresii corporale desavarsite  in directiile unor false valori cuturale si sociale, productia, acumularea si intretinerea lucrurilor amorfe in timp ce se justifica si amageste cu utopiile si ideatiile religioase, psihologice si filosofice ale dorintelor sale pervertite de ignoranta ratiunii existentiale proprii. Existenta in sine este dorinta implinita a omului si in existenta  el nu exista ca scop, motiv pentru care isi inventeaza scopuri potrivnice existentei dorind sa o controleze dupa bunul plac ca si cand nu ar fi. Atasamentul de existenta este ignorarea ei ; genereaza teama de moarte sau de necunoscut; aparand ceea ce are, se bloceaza;  nu merge mai departe in desavarsirea expresiei sale corporale si a mediului sau existential. "Pe loc",  nu exista, exista inainte sau inapoi; dorind sa bloceze expresia corporala (asa numita nemurire), in fapt "da inapoi" , o degradeaza- "cine-si apara viata o pierde". A apara ceea ce ai insemna a bloca fluxul existentei. Fluxul existentei a fost estimat la cca. 10 la puterea17 procese simultane in corp; cum putem controla cu gandul constient acest flux??? Orice control sau dominare a sa produce perturbare datorita  puterii liberului arbitru, libertatii vointei umane. Vointa este putere pura, necanalizata in vreo directie si cand este gresit canalizata face prapad.  Libertate fara iubire nu exista si cand vointa este canalizata in scopuri acumulative sau dominatoare ale meschinariei negustoresti care guverneaza activitatile religioase, politice si culturale, economice si sociale, nu este de mirare ca afirmatia "daca dragoste nu e, nimic nu e" desi pare irationala in societatea de consum, este expresia libertatii constiintei umane, a sinelui sau de sine statator care isi releva relatia existentiala si coexistentiala. Nici o stiinta genetica nu va reusi sa suplineasca forta si natura sinelui de sine statator. Genetica va condce la noi forme de control sau risipire in aceleasi directii acumulative sau conflictuale a energiilor necesare desvarsirii mediului existential si a expresiei corporale omenesti, la noi deformari si experiente ale monstruozitatii fortelor antirationale, antiumane care domina societatea ignorantei  sinelui  uman. O puternica si neasteptata transformare, un salt genetic neasteptat se produce si va releva constiintei sociale adevarul naturii umane, adevarul sinelui sau nepervertit, creativ. Sacralitatea viului va impregna constiintele intunecate de frica si ambitii desarte, o noua specie este specia de inceput, nepervertita de experientele unei gandiri interpretative, reflexive , "de dupa" sau mereu in urma evenimentelor sau "umbra lor". Parasim "drama interpretarilor emotionale subiective" pentru a trai simtamintele si aspiratiile curate ale naturii noastre, claritatea interioara si ratiunea raspunsurilor intelepciunii noastre imanente. Dragostea elibereaza nu incatuseaza, iar constiinta faptului ne releva drumul si mijlocul libertatii in existenta, stare fundament a manifestarii creativitatii imanente naturii sinelui uman.