11 mai 2015

ideile sunt batrane

Ideile sunt instrumente ale ambitiilor dorintei brute; oricine renunta la ele, daca i se promite implinirea ambitiilor sale prin alte mijloace
Structura de idei prin care actioneaza cineva formeaza credinta sau dogmatica repetitiva conform careia actioneaza.  Astfel daca o dogmatica se dovedeste ineficienta in raport cu ambitiile personale ea poate fi schimbata pentru alta. Se schimba lesne religia si ideatica culturala cand apare la orizont alta mai promitatoare. Nu acelasi lucru se intampla cand este vorba de "mancare' , caci acest aspect este o conditionare corporala si corpul are inertia conditionala a chimismului sau. Ideile care structureaza organizarea sociala de astazi sunt batrane si imbatranesc tinerii hranindu-se din tineretea lor. Ideile nu au sursa proprie nu sunt de sine statatoare ci sunt conditionate de hrana lor-  ambitia dorintei de devenire sau realizare in diferite domenii. Societatea de astazi este batrana; Structura ei ideatica se demagnetizeaza, se destrama, ideile nu se mai infasoara  intr-o hipnotica asociere lucrativa , se separa unele de altele.  Constiinta sociala a ineficientei lor in raport cu ratiunea afirmata a necesitatii si dezvoltarii,  implinirii sociale comunitare, este in crestere. Crestere intarita de consecintele actiunilor lineare in cerc vicios, fara perspectiva in viziunea afirmata a cresterii si dezvoltarii pe orice palier. Cultura decadedenta, economia in criza, finantele  rupte si izolate de activitatea concreta, conflictele armate, nu dau perspectiva unei continuitati a dezvoltarii, ci a unui "punct si de la capat" fara sa stim ce vine dupa "de la capat": aceeasi rutina cu aceleasi consecinte sau ceva "nou"? Prima varianta nu ne stimuleaza , iar a doua nu ne motiveaza fara a intui macar o promisiune in acel " nou"? Asa ca in aceasta evidenta psihologica a pesimismului globalizat si a zbaterii conservarii de beneficii in contextul demagnetizarii generale a structurilor ideatice care le-au creat, debusolarea psihologica seamana cu haosul miscarii browniene a electronilor cand nici un curent nu genereaza vreun flux al miscarilor in materia  psihologica a societatii. Doar revolta "fata de" si distrugerea vechilor structuri sociale pare sa beneficieze de un acord colectiv. Dar si prin asta am mai trecut, tot de "vechi' si de la 'zero" tine.  Revolutiile, revoltele violente sunt distructive, fara discernamat. Se distruge si ce trebuie si ce nu, in numele unei libertati fara libertate. Un bilant constient al etapei in care suntem ca societate sau civilizatie globala ar presupune sa adunam ceea ce este bun si sa demolam doar ce s-a dovedit inutil si prin asta distructiv. Armonizarea constienta a resurselor  sociale, pare o imposibilitate atunci cand doar ambitile grupurilor sau indivizilor care le conduc actioneaza in orice structura organizationala, formal diferita de cea veche. Cum natura ambitiei inconstiente de consecintele ei ("dupa mine potopul", 'eu sa ma scot ,sa scap, sa supravietuiesc") generalizate la scara fiecarui individ,  nu poate fi surmontata in nivelul de constiinta al actualei strucuturi. Pare a ne afla intr-un cerc vicios in care noua structura cu un nou nivel de constiinta nu exista ca sa determine noi atitudini si comportamente sociale rationale in raport cu obiectivele comune , iar vechea structura conditionala a constiintei nu permite o noua viziune si structura. Doar un salt urias in constiinta care sa surprinda pe toata lumea se impune ca mijloc al oricarei transformari sociale de la un capat care acumuleaza in el experientele procesate ale trecutului istoric si nu de la zero. De la zero inseamna din "starea constiintei de animal " care nu poate deveni om dar care-si propune sa devina; revenind astfel, la iluzia ideologica a devenirii cand, nu ne putem baza decat pe ceea ce avem si suntem deja. Acest salt in constiinta transcendand experienta istorica procesata pentru ai extrage esenta si ratiunea ca fundatie a noilor edificii sociale pe noi relatii si structuri conceptuale rationale, nu este in puterea unui individ anume ci in puterea si potentialul naturii umane care il exprima ca etapa fireasca in desfasurarea sa creativa. Acest salt transcendent se manifesta prin individ si astfel atingerea raportului in care armonica sociala a conflictelort schimba sensul in directia ordonarii rationale creative, produce  momentul in care puterea ambitiei personale isi pierde ponderea. Balanta sociala a fortelor se va echilibra prin pacificarea psihologica a iertarii conflictelor si va schimba sensul inclinarii ei pe o directie complet nou in miscarea spinului sau planetar.  Ideile sunt batrane, nu pot fi altfel, dar structurarea lor ca mijloace si nu ca identitati personale, nu  le va mai da posibilitatea consumului tineretii omenirii in pozitia sa   de dirijor,  neaservita  lor.  Instrumentele trebuiesc folosite; nu sa ne lasam folositi de ele din starea de dependenta psihologica de mijloace. In constienta derularii unei actiuni, nimic nu este mai distrugator pentru actiune decat a pune resursele inaintea obiectivelor ei, iar  inaintea resurselor, mijloacele, instrumentele.. Obiectivele nu sunt conditionate de resursa ideilor, ci le foloseste, nici resursele ideilor nu sunt conditionate de mijloacele lor. Comedia incurcaturilor conceptuale se releva in comportamentul firesc al cetatenilor; spunem ca timpul este bani; oamenii cu bani spun mereu ca nu au timp! Asa este, nu au timp, sunt in urma lui. Paradoxul psihologic al conceptelor gresite este la vedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu