18 aprilie 2015

divinitatea omului nu este extraterestra

Sondam mesajele din univers si nu inteleg de ce sunt considerate mesaje ale divinitatii omului.
Exteriorizarea sursei existentei, deplasarea divinitatii cat mai "in cer" sau cat mai departe si inaccesibila, este numai reactia la responsabilitatea individuala, justificare .  Daca sursa oricarei existente ar fi in afara sa, atunci sensul existentei este irelevant in postura de jucarie a unor forte oculte si neintelese care ne transforma in victime sau material de experienta. Ideea de a fi controlati este cea mai periculoasa idee,  neaga aspiratia libertatii, aspiratie nascuta din constiinta existentei ei. Nu putem cauta ceva care nu exista. Mai se releva si sursa tuturor psihozelor nemultumirii evidente si insuficientei nascute din aceasta abordare conceptuala a exteriorizarii sursei existentei si conditionarii accesului la ea. Intruparea constiintei vietii ca esenta universala si existentei ca proces al intruparii ei in om  releva  vindecarea gandirii si viziuni in care gandim, prin abandonul conceptiilor absurde, a ficitunilor interpretative. Sanatatea corporala fara sanatatea gandirii eliberate de dogmatica trecututlui conceptual ramane o dorinta. Distinctia dintre dorinta si vis este ca in timp ce visul exista, dorinta nu, credem ca ne lipseste ceea ce ne dorim. Aceasta tipologie irationala de credinta nu ne poate conduce in existenta individuala si colectiva. O divinitate exterioara este una tiranica  prin insasi pozitionarea ei in constiinta naiva, poate fi intermediat sau cenzurat accesul la ea, adica la propria viata. O astfel de abordare nu poate fi decat hilara din moment ce ne consideram in viata si fiinte vii, chiar daca vedem viata ca ceva greu si nemilos,  prin reflectarea in oglinda ei a propriului comportament. 

6 comentarii:

  1. Molon Lave
    VIZIUNEA VIZUINII vs VIZUINA VIZIUNII

    Motto: "Întruparea conştiinţei vieţii ca esenţă universală şi a existenţei ca proces al întrupării ei în om relevă vindecarea gândirii şi viziunii în care gândim, prin abandonul concepţiilor absurde, a ficţiunilor interpretative. Sănătatea corporală fără sănătatea gândirii eliberate de dogmatica trecutului conceptual rămâne o dorinţă." - VI O (Divinitatea omului nu este extraterestră)

    Chronos, Lordul Timpului, ne vindecă viziunea dar ne dărâmă vizuina. Când atingem viziunea perfectă rămânem fără vizuină.
    Mi-amintesc de un astronaut olandez (se pare că primul din naţia lui) ce a avut ideea, intuiţia, că a sosit timpul (sic!) să ieşim din timp, adică să renunţăm la viziunea chronocentristă, cea care pune timpul în centrul tuturor lucrurilor. Mai spunea el, entuziast, că acest fapt ne va transforma viaţa într-un mod radical, de neconceput aproape, şi că omenirea a mai cunoscut un astfel de salt în evoluţie doar când a abandonat viziunea geocentristă care plasa Pământul (Geea) în centrul universului.
    A fost un premergător (născut în zodia Berbecului). Vorbesc la timpul trecut pentru că totuşi corpul lui nu a reuşit să iasă din chronocentrism, fiind răpus de Rac. De fapt corpul lui a ieşit din timp, dacă mă gândesc bine, dar probabil că acest olandez zburător căuta o altfel de ieşire...Cineva trebuia totuşi să inceapă căutarea chiar dacă de găsit vor găsi urmaşii lui.
    Cine caută găseşte...într-un fel sau altul...dacă nu ce căuta, măcar altceva.

    Scris fără premeditare, abia acum mi-am dat seama că e ziua lui Chronos-Saturn.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fara emfaza cunoscatorului , ci din memoria trairii experientei respective, te felicit pentru comentariul punctual pe tema postarii. Ceea ce este de remarcat ,este remarcat; posibilitatea eliberarii de timo, de cunoastere si consecintele de neimaginat ale ei. Este o fapta a carei intaietate nu poate fi certificata, consider ca este intaietatea originalului fiecaruia in parte, inclusiv a lui Molon Lave. Daca cunoastem denumind o posibilitate , ea apartine tuturor si o putem experimenta. Omul daca denumeste ceva, poate experimenta oricand ceea ce a denumit, atunci cand , este unica idee-denumita asupra careia isi concentreaza intreaga atentie. Timpul universului este in urama noastra si intreaga cunostere universala ca potential al desfasurarii sale "stiintifice" este in sfera perceptiei umane si sub vibratia umanului, "la dispozitia " omului spre libera folosinta. Aceasta constiinta este exprimata "de cand lumea si pamantul" la propriu prin, "iti dau tie, tot ce vezi cu ochii"(n.n. Dumnezeu). Tot ce apartine omului poate liber folosi! Aceasta evidenta ne releva faptul ca nu potentialul sau puterea este problema umanitatii ci modalitatea temporala a formei in care si-a modelat comportamental puterea; adica "sistemul" sau "modalitatea timpului " in care traieste.

    RăspundețiȘtergere
  3. Evidenta spune ca fara sa iesim din aceasta modalitate temporala "a exteriorizarii cauzelor" si a "vizuinii" in care ne ascundem astfel, reactionand prin aservire sau reprimarile vinovatieiei, vizuina propriilor conceptii despre timp si dominatia lui, nu putem cunoaste direct propria natura a libertatii si responsabilitatii in existenta. Ma refer evident la timpul psihologic nascut din incetinirea vitezei gandului uman prin conditionarea dorintei sau credintei in lipsa puterii sale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Timpul psihologic inceteaza, "lumea ca sistem al se sfarseste"; asta nu inseamna ca timpul -spatiu universal, planetar sau cosmic, dispare, sau ca noi disparem odata cu disparitia timpului psihologic. Sincronicitatea noastra existentiala cu perceptia, ne releva viteza gandului uman in stare nepervertita, iar dorinta devenirii a altceva decat suntem, ne releva pervertirea sa ca directie de actiune fara sa poata afecta viteza gandului cu care ne structuram interpretativ negativ circumstantele individuale si colective ale existentei corporale si sociale.Noi spunem ca timpul ne omoara, ne degradeaza corporal, etc , dar cine ne forteaza gandul la astfel de forme lucrative ale sale simultane cu noi ? O facem ca sa avem toate justificarile obiectivitatii lui? Subiectivul e "superiorul" si asta transforma in constiinta atitudinea si abordarea gandului si gandirii ca suma de forme posibile ale gandului,. sau ale psihologiei noastre. Acesta transformare atitudinala releva modalitatile dusmanoase in care am conceput interactiunea formelor gandului, conditionarea la care le supunem sa existe ca forme, asa numitul 'sistem'. Astazi am vazut revolta impotriva 'sistemului' , atat la cetatenii cat si la miliardarii a carei constiinta se trezeste, dar si neputinta unora si a celorlalti de a schimba sistemul, de a gasi solutii a schimbarii lui ; evident, orice solutie intareste acelasi sistem perfectionandu-l si nu conduce la o transformare a sa in coordonatele noii constiinte umane. Transformare implica mai intai iesirea individuala si colectiva din timpul psihologic, intoarcerea la "noi"-nepervertiti, la original, adica in libertate. "Acolo unde am conceput sistemul" acolo el inceteaza ca timp ,ca activitate constrangatoare, "acolo" in propria constiinta originala, nepervertita istoric, sau prin cunosterea psihologica, toate fortele universului sunt "anulate" prin echilibrarea reciproca, si din originalul umanului sa transformam modalitatea timpului in ceea ce este denumit "civilizatie umana planetara", noua fiinta psihologica , corporala si comportamentala ca relationare interioara ei , sau intruparea marii viziuni spirituale a 'coborarii cerurilor pe pamant" ce sta sa se obiectiveze, in mileniul trei. Aceasta noua stare "psihologica" sau miscari isi relationari in propria energie a umanitatii, este denumita deja ca a treia generatie umana "Homo sacrus" Sfarsitul timpului psihologic "nu se face", facerea este a metodelor care apartin vechiului sistem, apartin memoriei, cunoasterii trecute si consumate ca experienta. Trairea experientei incetarii timpului psohologic este prin intentie si acord cu ea, prin pozitionarea propriilor constiinte in afara timpului istoric cunoscut, prin miscarea constientei in constiinta sinelui uman, prin atitudine in fata timpului psihologic sau cunoasterii noastre psihologice (despre noi insine), prin abandonarea ei. Nu se va intampla nimic in lumea inerta si inertiala a timpului-sistem- a facutului, noi vom fi complet diferiti fata de cum ne cunosteam pana la un moment dat, ne vom pierde istoriile ingustimii personalitatilor, vom trai compasiunea si inteligenta percetiilor creatoare prin incetarea la propriu a dialogurilor interioare care ne programeaza actiunile inainte de a decide individual asupra actiunii ce urmneaza a exprima fara timp in vecinicia propriilor existente, vom putea creea istorie in locul manipularii la nesfarsit sub forme noi a istoriei consumate, nu ne vom mai hrani cu resturile de la mesele "zeilor morti de mult", "mortii cu mortii ,vii cu vii". "Mortii" nu pot invia pe seama "viilor", nici nu vor mai trai prin ei manipulandu-i , se vor trezi pur si simplu, vor iesi din morminte precum Lazar, si-si vor asuma responsabilitatea propriilor existente, compasiunea si iubirea aproapelui, sacralizand ceea ce este dintotdeauna sacru; fiinta si creatia sa- "totul".

    RăspundețiȘtergere
  5. Iesind din "vizuina' : Dumnezeu nu este extraterestru !!!.

    RăspundețiȘtergere
  6. Semnificatia astrologica nascuta din constiinta comuniunii cosmice a existentei umane ,este nascuta tot din privirea cerului de pe pamant ca centru si relevarea interactiunii fortelor cosmice si reflexia lor in comportamenrul oamenilor. Daca am privi "de pe Soare" aceste relatuionari si interrelationari biunivoce ale fortelor fizice si psihice am avea o "S-astrologie"? "aca am privi "din centrul galaxiei" interactiunea fortelor am avea oare o "G-astrologie"? Evidenta spune ca nu putem privi decat din locul unde ne aflam si din punctul meu de vedere nu vreau sa fiu invaziv cu spatiile existentiale ale "altor puncte de vedere" Inainte de orice revenirea la sursa este prin impacare cu tine insuti, 'iertarea istorica" care este inceput a neinceputului, nastere a nenascutului, echilibrarea fortelor intr-o noua ordine din ordinea ordinii existentiale. Orice noua ordine este relativa in raport cu ordinea ordinii inoitoare; ordinea nu este rezultatul "ordinelor" sau "poruncilor"; sublimul ei se releva cand nu mai este 'obligatia respectarii poruncilor constrangatoare" Ne tragem intrega putere biologica si potential energetic din puterea "soarelui central" cu care unul suntem.

    RăspundețiȘtergere