Edificiul perceptiei este adevarul plenitudinii si comuniunii existentiale.
Orice plenitudine este indescriptibila intelectual si este reprezentata simbolistic prin cerc, sau sfera. In matematica, expresia unei totalitati imperceptibile si indescriptibile matematic este considerata ca si cum nu ar exista si simbolizata " zero", cu semnificatia de 'nimic".In descrierile matematicii infinitul este considerat nelucrativ si lasat deoparte prin nedeterminarea lui Astfel, totul 'tinde", are tendinte, intervalele existentiale sunt ale tendintelor de la ceva spre altceva, sunt simbolizate numerologic fara afi fixate, numerele reprezentand intervale ale tendintelor. Tot ce este fiind miscare, tendintele reprezentate numerologic sunt "feluri de miscare", sau functii care determina caracteristica comportamentala a energiei impuls al miscarii respective. Lumea construita pe descrieri fixe, neschimbatoare este o lume a tendintelor fixate si este 'aparenta si superficiala" , la suprafata miscarii tentindetelor-functii ale miscarii energiei, privite din exterior. Ceea ce vedem, sau percepem din interiorul miscarii este indescriptibil , suntem in functia miscarii; doar din exterior putem realizaza prin caracteristicile ei "ce este" acea functie . Dar evidenta ne arata ca nu exista "imperceptibil" din moment ce insasi perceptia releva existenta lui. Unii sustin ca "totul s-a nascut din nimic" si asta rational insemna ca s-a nascut din imperceptibil in perceptie dintr-un centru de transformare in care ceea ce nu se percepe trece in perceptie dezvaluindu-si existenta. Ce determina in fapt nivelul si calitatea perceptiei altceva decat atentia cu cele trei dimensiuni perceptibile ale functiei sale? Putem percepe cele trei dimensiuni ca atentia ca atentie, sau functie universala al carei comportament nu-l putem descrie pentru ca nu avem in ea alte repere, atentia concentrata sau distributiva, si atentia neselectiva. Noi suntem obisnuiti sa lucram cu calitatea atentiei de a se concentra punctual sau zonal si putem afirma fara sa gresim ca percepeptia individuala este a locului unde ne concentram atentia; Ne este frica sa nu o concentram pentru ca aceasta concentrare ne leaga , ne da apartenenta la ceva, ne temem de singuratate , de libertatea "nelegaturilor" noastre, fara sa fim constienti ca simtamantul izolarii tocmai de legaturi este generat, ne izoleaza de 'restul" plenitudinii existentiale. Din acident fericit, atentia se poate elibera de concentrarea ei si sa nu ne speie faptul luati prin surprindere; cand se intampla asta descoperim existenta unei alte calitati a atentiei, cu alte caracteristici, o atentie care releva fara sa lege observatorul de lucrul observat, ceea ce se simte ca despovarare, eliberare, aerare corporala.in aceasta atentie nu mai percepem corpul ca suma de senzatii launtrice, nu mai este nici o senzatie corporal-launtrica ci o alta stare corporala indescriptibila in termenii cunoscuti, 'parca' suntem din aer sau energie facuti, si corpul cunoaste cea mai "inalta" stare de sine in care desi "nu este" asa cum se cunostea, este in aceeasi forma si alcatuire corporala, fiziologica si anatomica. Caracteristicvile comportamentale ale corpului uman in aceasta noua stare posibila a sa, eliberata de atentiea neselectiva, sunt greu de descris neavand termeni de comparatie , iar compararea cu trecutul sau ca stare este irelevanta simtamintelor starii respective.Cee ce pot reaminti tuturor este ca-si pot aminti cu totii starea; o traiesc din cand in cand la niveluri punctuale carora nu li se acorda atentie. Pare a fi o stare de vis fara sa fie visat sau visare cu ochii deschisi. Ca si "in visat" libertatea lui de miscare este deplina; chiar daca in coordonatele conceptualizarii anterioare ale miscarii sale ca potential. Atentia este vehicolul perceptiei , daca nu suntem atenti "la ceva" acel ceva punctual nu exista pentru noi si daca "ne loveste" spunem ca "nu am fost atenti". Fara atentie suntem "la mana" a ceea ce ignoram. Ce ignoram nu ne ignora , ci dimpotriva, se mentine ascuns atentiei si perceptiei individului manipulandu-l cu atentia sa canalizata asupra lui precum vanatorii in padure. Va exemplific comprtamentul politistului la vanatoare de amenzi sau spagi ; Se ascunde si sta la panda, daca nu-l percepeti , va amendat, daca-l percepeti, evitati capcana intinsa de acesta. Acum daca extindem comportamentul acesta si la nivele macro si mocro existentiale avem o idee despre ce valoroasa este atentia si mai ales sa invatam sa o folim cu toate potentialitatile sale incredibile.A respecta ceva insemna a valoriza si nu poti valoriza ceva pe bucati din acel ceva si devaloriza alte bucati din acel ceva. Noi valorizam atentia concentrat-distribuita si devalorizam atentia neselectiva si astfel Atentia ca plenitudine. introduce conflicte in atentie si asta perturba comportamentul nostru nu al atentiei ca forta universala a carui beneficiar natural este omul si fiinta umana. Sunt momente punctuale in viata fiecaruia in care concentrarea atentiei este salvatoare la propiu din circumstantele acidentelor, dar in alte circumstante doar atentia neselectiva este salvatoare ca sa nu mai spunem ca in Orice circumstante protectoriul uniersal este ATENTIA. Din atentie se nasc actiunile noastre si in lipsa ei reatiile firesti, rationale sau nu, in circumstantele surprizelor nefericite de tot felul. Fericirea a ajuns o abstractie inlocuita cu placerea si satisfactia- decat de loc, e bine si asa? Noi suntem pacaliti la propriu sa invatam si practicam tot felul de ritualuri si teorii cand in adevarul existentei noastre doar practicarea Atentiei conteaza la propriu. Fara atentie nu identifici pericolele , ba chiar te poti indragosti de ele datorita placerii nascute din "laturile" lansate de acestea ca legaturi cu tine care te fac sa simti ca apartii la ceva far sa stii la ce si fuga de singurate pare sa inceteze, iti pare ca te odihnesti in placere, in satisfactie. Acest comportament fara valorizarea atentiei ne dumireste pe deplin de ce dezamagirile se tin lant, evident sunt lantul cu care suntem legati in lipsa atentiei. Ingustarea atentiei prin concentrarea ei punctuala este buna in explorarea "interioarelor" pentru ca patrunde prin orice superficialitate si baraj al ei, dar este complet inadecvata cand mergem cu masina de exemplu. Veti considera ca daca nu te concentrezi cand conduci esti inpericvol? dar ce insemna concentrarea ta altceva decat ingustarea percetiei, ignorarea celorlalti participanti la trafic? Nu suntem obisnuiti cu atentia neselectiva si ca urmare nu intelegem ce este aia; cand conduci masina gandesti in acelasi timp? Unde esti ,in gandurile tale sau in miscare pe sosea?. Veti spune ca amandoua, pentru ca asta este obisnuinta noastra de a incerca sa facem doua lucruri de o data. Atentia va releva ca nu puteti face doua lucruri deodata decat prost pe amandoua , osciland intre ele. Exista un moment in care sunteti in ganduri care nu al legatura cu condusul masinii si este suficient ca surpriza sa apara; o secunda ati lipsit de pe sosea ca si atentie si constienta a ceea ce este pe sosea si sunteti expusi, vulnerabili. Cel mai popular mecanism al accidentelor este mecanismul maniei implo-exploziva care ne tine fixati si in afara gandurilor si in afara soselei fara sa ne dam seama datorita capacitatii remanentei atentiei noastre; este vanatorul ascuns care va fixeaza sa va poata nimeri. Atentia neselctiva se poate invata asa cum invatam mersul pe bicicleta pentru ca este o atentie in miscare , baleiaza circumstanta in totalitatea ei si fara ganduri ne stabileste traiectoriile portivite precum unui ghid si GPS; nu trebuie decat s-aascultam de impulsul ei conducator. Oride cate ori nu l-am ascultat am luat cai ocolite sau aglomerate, incete; cand ascult , este aleasa fara sa stiu de ce , cea mai buna traiectorie in viata si pe sosea. Atentia este mama noastra a tuturor si se poate spune ca "ea ne face si tot ea ne omoara" , dar ar fi nedrept ca de fiecare data cand pasam responsabilitatea constient sau inconstient. As fi bucuros sa existe un panaceu universal si toate sa se rezolve singure, dar nu toate problemele sau facut singure ca sa se rezolve de la sinele lor. Cat de comod sa ai medicament pentru orice si sa nu trebuiasca sa inveti masura bunului simt in toate, ai intalnit consecinta si ai luat medicamentul ,manaci pana nu mai poti ca ai medicamentu, etc. Dar ce fel de fiinte ar fi acelea de acest "tip si circumstanta"? Desigur ca este greu sa gandesti, sa meditezi, sa intelegi, sa percepi inteligent circumstantele in curgerea lor punctuala insiruita pe firul ignorantei si mizeriilor ei. Ignoranta inseamna DEVALORIZARE Atentia nu ignora, dar cel liber isi permite; ceea ce este deplorabil cu adevarat este faptul ca nu-si permite si responsabilitatea consecintelor propriei libertati de a ignora si isi plange de mila implorand cerul ignorat sa-l mantuiasca. Nimic mai dezgustator decat acest spectacol al "ingustimii", nu a atentiei si perceptiei, ci a constientei sinelui.Atentia valorizata si respectata ne conduce la "Impecabilitatea" intrebuintarii propriului potential si incetarea risipirii, la mantuirea adevarului a ceea ce suntem de sub povara prostiei care ne anima intelectual si care ne omoara corporal. Ce este intelectul fara corp? Nici macar nimic! Inventia sufletului nemuritor si al circului vietilor anterioare si posterioare a intelectului este doar propria sa amagire care sa-i confere impresia sigurantei si reflecta intelectul ca pe o proiectie virtuala, vizuala, un vis care se destrama la primii zori ai zilei. Desigur ca intelectul va considera visul cea mai mare putere si artele vizuale ca cel mai puternic instrument de manipulare, este virtual ,o imagine, o proiectie! Ce sa caute acolo simtaminte, bun simt, etc , imaginea conteaza! chiar si bunului simt. numai ca imaginea nu tine nimanui de cald dupa cum se vede , imaginile se destrama repede sun efemeridele pentru care ignorantul isi da existenta; nu exista prostie la propriu ci ignoranta adevarului ; prostia este intruparea ignorantei. Ignoranta nu exclude existenta adevarului ca adevar a ceea ce este, dar prostia da, este viziunea virtuala a inexistentei, a muritorului-etern.. Polarizarea gandirii este un aspect, dar fragementarea ei prin identificare exclusivista cu polii miscarii sale este dea dreptul criminala.
Orice plenitudine este indescriptibila intelectual si este reprezentata simbolistic prin cerc, sau sfera. In matematica, expresia unei totalitati imperceptibile si indescriptibile matematic este considerata ca si cum nu ar exista si simbolizata " zero", cu semnificatia de 'nimic".In descrierile matematicii infinitul este considerat nelucrativ si lasat deoparte prin nedeterminarea lui Astfel, totul 'tinde", are tendinte, intervalele existentiale sunt ale tendintelor de la ceva spre altceva, sunt simbolizate numerologic fara afi fixate, numerele reprezentand intervale ale tendintelor. Tot ce este fiind miscare, tendintele reprezentate numerologic sunt "feluri de miscare", sau functii care determina caracteristica comportamentala a energiei impuls al miscarii respective. Lumea construita pe descrieri fixe, neschimbatoare este o lume a tendintelor fixate si este 'aparenta si superficiala" , la suprafata miscarii tentindetelor-functii ale miscarii energiei, privite din exterior. Ceea ce vedem, sau percepem din interiorul miscarii este indescriptibil , suntem in functia miscarii; doar din exterior putem realizaza prin caracteristicile ei "ce este" acea functie . Dar evidenta ne arata ca nu exista "imperceptibil" din moment ce insasi perceptia releva existenta lui. Unii sustin ca "totul s-a nascut din nimic" si asta rational insemna ca s-a nascut din imperceptibil in perceptie dintr-un centru de transformare in care ceea ce nu se percepe trece in perceptie dezvaluindu-si existenta. Ce determina in fapt nivelul si calitatea perceptiei altceva decat atentia cu cele trei dimensiuni perceptibile ale functiei sale? Putem percepe cele trei dimensiuni ca atentia ca atentie, sau functie universala al carei comportament nu-l putem descrie pentru ca nu avem in ea alte repere, atentia concentrata sau distributiva, si atentia neselectiva. Noi suntem obisnuiti sa lucram cu calitatea atentiei de a se concentra punctual sau zonal si putem afirma fara sa gresim ca percepeptia individuala este a locului unde ne concentram atentia; Ne este frica sa nu o concentram pentru ca aceasta concentrare ne leaga , ne da apartenenta la ceva, ne temem de singuratate , de libertatea "nelegaturilor" noastre, fara sa fim constienti ca simtamantul izolarii tocmai de legaturi este generat, ne izoleaza de 'restul" plenitudinii existentiale. Din acident fericit, atentia se poate elibera de concentrarea ei si sa nu ne speie faptul luati prin surprindere; cand se intampla asta descoperim existenta unei alte calitati a atentiei, cu alte caracteristici, o atentie care releva fara sa lege observatorul de lucrul observat, ceea ce se simte ca despovarare, eliberare, aerare corporala.in aceasta atentie nu mai percepem corpul ca suma de senzatii launtrice, nu mai este nici o senzatie corporal-launtrica ci o alta stare corporala indescriptibila in termenii cunoscuti, 'parca' suntem din aer sau energie facuti, si corpul cunoaste cea mai "inalta" stare de sine in care desi "nu este" asa cum se cunostea, este in aceeasi forma si alcatuire corporala, fiziologica si anatomica. Caracteristicvile comportamentale ale corpului uman in aceasta noua stare posibila a sa, eliberata de atentiea neselectiva, sunt greu de descris neavand termeni de comparatie , iar compararea cu trecutul sau ca stare este irelevanta simtamintelor starii respective.Cee ce pot reaminti tuturor este ca-si pot aminti cu totii starea; o traiesc din cand in cand la niveluri punctuale carora nu li se acorda atentie. Pare a fi o stare de vis fara sa fie visat sau visare cu ochii deschisi. Ca si "in visat" libertatea lui de miscare este deplina; chiar daca in coordonatele conceptualizarii anterioare ale miscarii sale ca potential. Atentia este vehicolul perceptiei , daca nu suntem atenti "la ceva" acel ceva punctual nu exista pentru noi si daca "ne loveste" spunem ca "nu am fost atenti". Fara atentie suntem "la mana" a ceea ce ignoram. Ce ignoram nu ne ignora , ci dimpotriva, se mentine ascuns atentiei si perceptiei individului manipulandu-l cu atentia sa canalizata asupra lui precum vanatorii in padure. Va exemplific comprtamentul politistului la vanatoare de amenzi sau spagi ; Se ascunde si sta la panda, daca nu-l percepeti , va amendat, daca-l percepeti, evitati capcana intinsa de acesta. Acum daca extindem comportamentul acesta si la nivele macro si mocro existentiale avem o idee despre ce valoroasa este atentia si mai ales sa invatam sa o folim cu toate potentialitatile sale incredibile.A respecta ceva insemna a valoriza si nu poti valoriza ceva pe bucati din acel ceva si devaloriza alte bucati din acel ceva. Noi valorizam atentia concentrat-distribuita si devalorizam atentia neselectiva si astfel Atentia ca plenitudine. introduce conflicte in atentie si asta perturba comportamentul nostru nu al atentiei ca forta universala a carui beneficiar natural este omul si fiinta umana. Sunt momente punctuale in viata fiecaruia in care concentrarea atentiei este salvatoare la propiu din circumstantele acidentelor, dar in alte circumstante doar atentia neselectiva este salvatoare ca sa nu mai spunem ca in Orice circumstante protectoriul uniersal este ATENTIA. Din atentie se nasc actiunile noastre si in lipsa ei reatiile firesti, rationale sau nu, in circumstantele surprizelor nefericite de tot felul. Fericirea a ajuns o abstractie inlocuita cu placerea si satisfactia- decat de loc, e bine si asa? Noi suntem pacaliti la propriu sa invatam si practicam tot felul de ritualuri si teorii cand in adevarul existentei noastre doar practicarea Atentiei conteaza la propriu. Fara atentie nu identifici pericolele , ba chiar te poti indragosti de ele datorita placerii nascute din "laturile" lansate de acestea ca legaturi cu tine care te fac sa simti ca apartii la ceva far sa stii la ce si fuga de singurate pare sa inceteze, iti pare ca te odihnesti in placere, in satisfactie. Acest comportament fara valorizarea atentiei ne dumireste pe deplin de ce dezamagirile se tin lant, evident sunt lantul cu care suntem legati in lipsa atentiei. Ingustarea atentiei prin concentrarea ei punctuala este buna in explorarea "interioarelor" pentru ca patrunde prin orice superficialitate si baraj al ei, dar este complet inadecvata cand mergem cu masina de exemplu. Veti considera ca daca nu te concentrezi cand conduci esti inpericvol? dar ce insemna concentrarea ta altceva decat ingustarea percetiei, ignorarea celorlalti participanti la trafic? Nu suntem obisnuiti cu atentia neselectiva si ca urmare nu intelegem ce este aia; cand conduci masina gandesti in acelasi timp? Unde esti ,in gandurile tale sau in miscare pe sosea?. Veti spune ca amandoua, pentru ca asta este obisnuinta noastra de a incerca sa facem doua lucruri de o data. Atentia va releva ca nu puteti face doua lucruri deodata decat prost pe amandoua , osciland intre ele. Exista un moment in care sunteti in ganduri care nu al legatura cu condusul masinii si este suficient ca surpriza sa apara; o secunda ati lipsit de pe sosea ca si atentie si constienta a ceea ce este pe sosea si sunteti expusi, vulnerabili. Cel mai popular mecanism al accidentelor este mecanismul maniei implo-exploziva care ne tine fixati si in afara gandurilor si in afara soselei fara sa ne dam seama datorita capacitatii remanentei atentiei noastre; este vanatorul ascuns care va fixeaza sa va poata nimeri. Atentia neselctiva se poate invata asa cum invatam mersul pe bicicleta pentru ca este o atentie in miscare , baleiaza circumstanta in totalitatea ei si fara ganduri ne stabileste traiectoriile portivite precum unui ghid si GPS; nu trebuie decat s-aascultam de impulsul ei conducator. Oride cate ori nu l-am ascultat am luat cai ocolite sau aglomerate, incete; cand ascult , este aleasa fara sa stiu de ce , cea mai buna traiectorie in viata si pe sosea. Atentia este mama noastra a tuturor si se poate spune ca "ea ne face si tot ea ne omoara" , dar ar fi nedrept ca de fiecare data cand pasam responsabilitatea constient sau inconstient. As fi bucuros sa existe un panaceu universal si toate sa se rezolve singure, dar nu toate problemele sau facut singure ca sa se rezolve de la sinele lor. Cat de comod sa ai medicament pentru orice si sa nu trebuiasca sa inveti masura bunului simt in toate, ai intalnit consecinta si ai luat medicamentul ,manaci pana nu mai poti ca ai medicamentu, etc. Dar ce fel de fiinte ar fi acelea de acest "tip si circumstanta"? Desigur ca este greu sa gandesti, sa meditezi, sa intelegi, sa percepi inteligent circumstantele in curgerea lor punctuala insiruita pe firul ignorantei si mizeriilor ei. Ignoranta inseamna DEVALORIZARE Atentia nu ignora, dar cel liber isi permite; ceea ce este deplorabil cu adevarat este faptul ca nu-si permite si responsabilitatea consecintelor propriei libertati de a ignora si isi plange de mila implorand cerul ignorat sa-l mantuiasca. Nimic mai dezgustator decat acest spectacol al "ingustimii", nu a atentiei si perceptiei, ci a constientei sinelui.Atentia valorizata si respectata ne conduce la "Impecabilitatea" intrebuintarii propriului potential si incetarea risipirii, la mantuirea adevarului a ceea ce suntem de sub povara prostiei care ne anima intelectual si care ne omoara corporal. Ce este intelectul fara corp? Nici macar nimic! Inventia sufletului nemuritor si al circului vietilor anterioare si posterioare a intelectului este doar propria sa amagire care sa-i confere impresia sigurantei si reflecta intelectul ca pe o proiectie virtuala, vizuala, un vis care se destrama la primii zori ai zilei. Desigur ca intelectul va considera visul cea mai mare putere si artele vizuale ca cel mai puternic instrument de manipulare, este virtual ,o imagine, o proiectie! Ce sa caute acolo simtaminte, bun simt, etc , imaginea conteaza! chiar si bunului simt. numai ca imaginea nu tine nimanui de cald dupa cum se vede , imaginile se destrama repede sun efemeridele pentru care ignorantul isi da existenta; nu exista prostie la propriu ci ignoranta adevarului ; prostia este intruparea ignorantei. Ignoranta nu exclude existenta adevarului ca adevar a ceea ce este, dar prostia da, este viziunea virtuala a inexistentei, a muritorului-etern.. Polarizarea gandirii este un aspect, dar fragementarea ei prin identificare exclusivista cu polii miscarii sale este dea dreptul criminala.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu