13 aprilie 2015

cele trei maiestrii

Omul este expresia artistica a creatiei
Fiind o expresie artistica de o frumusete indescriptibila, tot ce face este exprimarea acestei maiestrii. Trei puncte determina un plan si inteligenta ii confera spatialitate; ca urmare sa determinam trei expresii ale maiestriei omului in manifestarea sa. Fara a insirui ierarhic putem observa aceasta treime a manifestarii sale artistice:
Maiestria comportamentului , sau exprimarii, comunicarii.
Maiestria constiintei, sau a recunoasterii misterului care face totul posibil.
Maiestria intentiei, sau actiunilor simultane in plenitudinea sa, arta transformarilor.

Cunoasterea noastra este praful in ochi care ascunde maestria fiintei omului, maiestria libertatii sale existentiale, arta miscarii in necunoscut, a teleportarii spatiului sau de iubire.
 Omul nu va deveni niciodata Dumnezeu si devenirea asta este sursa caderii sale acum; incetati devenirea si folositi-va maiestria a ceea ce sunteti si este punctual, iubind. Incetarea devenirii incepe cu incetarea ideii de a fi controlat, conditionat, pentru oricine aude; libertatea incepe cu responsabilitatea in fata propriei constiinte. Raspunsul ei nu se lasa niciodata asteptat, alunga  intotdeauna norii si vibratia vinovatiei, umbra proiectiilor mintilor intunecate de justificari, interpretari grotesti si teama de necunoscut, de viata. Maiestriile omului sunt "arta iubirii sale";faptele iubirii transced timpul si spatiul. Iubirea e un foc care nu se stinge niciodata; inimile oamenilor sunt stele arzande in focul iubirii si incalzesc intreg umiversul. Universul poate sa se linisteasca, atat timp cat omul exista, va exista si el.Omul este libertatea lui, teama de nonexistenta se poate ridica de pe constiinta sa.
Am inebunit oare? Posibil, dar posibilul este de preferat in locul incremenirii in rutina reactiilor in existenta. Nu stiu ce va fi dar asta nu ma mai sperie ca sa ma retrag in falsitatea sigurantei cunoasterii despre mine si lume. Nenascut fiind inca, nu am istorie, doar amintirile istoriei in care m-am increzut tradandu-mi incredrea in mine insumi si viata, in propriile aspiratii si.simtaminte. Nu pot trai cu aspiratii de imprumut, cu aspiratia ambitiilor fara sens legat de " stalpul nfamiei". Totul se hraneste din gandul nostru, putem alege ce sa hrnim cu El, sau sa-l lasam liber asa cum este in iubire.

Cele trei maiestrii ne conduc la:
-maiestria comportamentului, la intruparea inteligentei faptelor
-maiestria constiintei, la intruparea misterului lui a fi
-maiestria intentiei, la intruparea libertatii de miscare si actiune.

3 comentarii:

  1. Şi totuşi omul se încăpăţânează să caute cunoaşterea :)

    O facem toţi, vorbind despre lucruri despre care nu cunoaştem, ci doar percepem. Modelăm gândul în definiţii a ceea ce credem că este, pentru ca apoi să ne ascundem după cuvintele pe care nu le vrem a le recunoaşte ca fiind întrebări. Accedem paliere ale vieţii pe care nu le-am trăit (pentru că nu este posibil să trăieşti totul) şi agăţaţi de pervazul lor, definim ce vedem de după geam, fără să fim fost vreodată acolo, înăuntru, cu toată fiinţa.

    Forţăm misterul în numele cunoaşterii, dar nu recunoaştem :)
    Teama, naşte etichete pe care le lipim de frunţile noastre, ale celorlalţi, ale trăirilor, ale gândurilor, doar ca să se ştie exact ce şi cum suntem şi a nu fi confudanţi noi, acţiunile sau inacţiunile noastre, cu necunoscutul.

    Şi oricât ne-am dori să credem că suntem liberi total, tot ni se mai prinde gândul în câte un laţ.
    Aproape de libertatea totală, cred eu, e doar tăcerea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cunoasterea directa a tot ce este ,este prin traire. Cand percepi, traiesti ce percepi, nu ai nevoie de cunostere sa-ti exprimi trairea. Cunoasterea directa a 'tacerii " nu seamana cu semnificatia data cuvantului tacere; este comuniune cu altceva decat 'lipsa galagiei sau oricarui sunet. A descrie ce este insemna sa impiedici -creind asteptari , similitudini cu descrierea - cunoasterea prin trairii comuniunii directe.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, cunoaşterea directă se făptuieşte prin trăire... şi în tăcere :) atâta timp cât disecăm trăirile altora, dăm doar definiţii, suntem chirurgul care ţine la un moment dat organul pacientului în mână, însă nu-i poate simţi durerea :)

    RăspundețiȘtergere