16 martie 2015

metafizica

Metafizica este arta transformarilor in plenitudine si relatiile din aceasta ca expresie a perceptiei inteligente a profunzimilor semintelor si dincolo de ele.
Nu putem spune ca este o stiinta, ci mai degraqba o constiinta, nu putem spune ca este o metoda, ci mai degraba un raspuns inteligent in circumstantele plenitudinii existentiale, nu putem spune ca este un sfarsit ci mai degraba o dinamica curgatoare care se infasoara si desfasora ,un puls si contiinta pulsului inoitor si de sine statator ca dinamica  atemporalitatii sale ,dincolo de timp, dincolo de cunoastre, o respiratie.
 Exista o abordare abstracta a domeniului dinamicii existentiale, teoretica si disticta de manifestarile puctuale din perceptia obiectiva a noastra. Exista si domeniul concretului, pragmaticului, in care punctual raspundem acestei dinamici incomprehensibile de evenimente punctuale cu care ne confruntam si a caror presiune a actiunii sale si reactiei noastre ca raspuns produce o percetie inteligenta care elibereaza creativ energia sub forme noi ale ordinii sale imbogatite prin contactul cu inteligenta noastra ca raspuns .pana aici am folosit abstractul ca gandire abstracta dar nu este si pragmatica; ex. putem afirma ca traim in eternitate dar acest gand abstract nu produce efecte imediate simultane aspura noastra si ascultatorului, numai daca acesta a trait experienta directa a acestei perceptii pe care sa o recunoasca in simbolistica exprimarii lingvistice ca adevar al trairii exprimat verbal.
Metafizica pragmatica nu comunica percetiile de la cauzele- semnite, unda energie(curent)-corp(obiectivitatea expresiei ei creative in percetia obiectiva) ci comunica de la expresia corporala pentru a releva ratiunea existentei acelei expresii si fluidul energiei care este viata sa.
Exemplu: intelegem ca fiecare corp are o dinamica launtrica , ca inaintea unei  fapte,actiuni sau reactii proprii, este o percetie, un gand, un simtamant, o emotie si o fapta pornind de la mimica ,la gesticulatie, si cuvant . Ultima in acesta curgere a transformarilo energiei spre obiectivarea ei este fapta corporala, fara ea tot procesul ramane doar potential exprimat fara obiectivarea lui istorica, nu face istorie si asta blocheaza in final curgerea lui completa si se acumuleaza launtric ca tensiune ca va exploda la un moment dat in acte violente. Obsesia controlului acestei curgeri spre exprimare istorica se dovedeste inutila si produce rutina acelorasi atitudini si tensiuni ale reprimarii ei, violenta imploziva care ne afecteaza fiziologia.. Rutina este expresia acestei reprimari a procesului curgator prin efortul nostru de al controla si incadra in modele vetuste si mereu aceleasi de expresie a lui cand natura sa este evident una inoitoare. Ex daca am produce acelasi tip forma de automobil acest instrument si-ar pierde valoare sa in ochii nostri si ar deveni ceva fara importanta asemenea unei haine purtate mult timp isi pierde valoarea psihologica. Rutina psihologica descrisa de studiile din domeniu are acelasi efect ,cu cat o manipulam mai mult timp cu atat valoarea sa se disipeaza si ajunge ceva obisnuit si plictisitor, nu ar mai fi un reper al importantei personale si statutului privilegiilor in raport cu semenii. Numai ca rutina psihologica afecteaza afecteaza dinamica fiziologiei corporale care este o dinamica regeneratoare adica a intineririi corpului sau egenerarii celulare accelerate pentru ca coprul nostru sa atinga viteza fiintei sau dorintei sale ca expresie forma tinerete, cea mai desavarsita expresie coporala cpmpleta in sine. Iata de ce metafizica pragmatica este atitudinea prin care constienta noastra invata arta transformarilor si a dinamicii sale naturale ca potential natural al ei nerecunoscut, necunoscut. Exista o expresie a metafizicii transformarilor , o afirmatie a constiintei confirm careia - necunoasterea este o nerecunoastere si cunoasterea o simpla recunoastere. ("Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti...") in dinamica inoitoare. Aceasta monada cunoscut-necunoscut genereaza curentul artei transformarilor in care cei doi poli sunt obiectivarea curentului pentru a se recunoaste in manifestarea lui obiectiva. Astfel metafizica pragmatica abordeaza domeniul cunoasterii si transformarilor de la coada intelegand ca acesta contine insusi dinamica fluidului sau de la fapta; "cel din urma este cel din inceput"  fapta este inceputul intregului proces de inoire si regenerare si aceasta exprimare ar trebui sa ne entuziasmeze si elibere de orice teama pentru ca propriile fapte sunt la indemana fiecaruia in mod irevocabil. In loc sa pierdem timpul "cautand' metode , mijloace si stiinte, intelegem ca suntem la dispozitia propriilor fapte si ele la dispozitia fiecaruia. Asta releva ca Dumnezeu nu a facut discriminari sau ierarhii intre fii sai unici, oricare ar fi aceia dupa criteriile stiintei lor ci a daruit toturor mijlocul propriilor existente fapta corpul si a corpului uman. Astfel fiecare om este stapanul lui insusi prin fapta.
Nimeni nu poate obliga pe cineva ,nici chiar Dumnezeu pentru ca si-ar incalca legea proprie a libertatii fiului, sa faca ceea ce nu doreste sa faca. Aici intervine, acordul individual care misca lucrurile sau acceptarea si complacerea in trecut sau circumstantele creiate de necunoscuti ca rutina pentru tine.Contactul direct intre parteneri este evident necesitate iar virtualizarea contactului periculos. Daca asculti ce spune fiecare esti incantat de farmecul personal al tuturor sau teatrul slabiciunii lor, dar daca ii urmaresti faptele ,ele-ti vor releva firea reala a acelora. Pitagora sfatuia pe alegatori sa nu aleaga persoane cu burta mai mare decat capul pentru asta reflecta adevarul lacomiei lor asunse sub  promisiunile intereselor cetatii. Daca luam in considerare fapta corpului , delicate sau grobianism, violenta sau blandete, avem repere clare, dincolo de vraja vorbelor firea omului respectiv si actiunilor lui nu pot transcede firea respectiva. Un om obez, sau cu burta mare prin deformarile lui corporale vedem dinamica reala a faptelor sale reflecata asupra propriei imagini si asupra societatii este un om care absoarbe si care nu emana societaii ceva, este unul care pescuieste in balta sociala si nu care pune peste in ea asa cum promite cand in fapta sa nu are nici un impuls de a onora promisiunile sale dinainte de a fi facute (,in miscarea geretaoare a fluzului energiei sale). Acum eu nu sfatuiesc pe nimeni sa judece pe cineva ci relev repere ale percetiei metafizice a dicolo-ului de fixica. Sunt oameni obezi ca si consecinta a sensibilitatii lor transformate in fragilitate emotionala si care se autoanesteziaza ca sa nu mai simta durerea lumii prun mancare in exces sau alte droguri; altii sunt sbtiri in exces prim prea multa lor daruire si ardere in lume si ideatia sustinerii ei . Nu putem judeca doar aparentele imaginilor indiferent de expresia lor . In povestile populare evenimentul cand fat frumos a intalnit o baba si a refuzat s-o sprijine si i-a raspuns obraznic judecand-o si stampiland-o a primit raspunsul unei transformari corporale in animal dupa comportamentul sau, adica baba vrajitoare ia dat forma corp reflectata de comportament sau fatele sale adica adevarul faptelor reflectat corporal. De aceea nu putem judeca doar pe un singur criteriu de imagine ci trebuie sa vedem complexitatea circumstantei si a fidelitatii sau consecventeui afirmatiilor cu faptele pe felia sectorului social in care se manifesta promisiunile. orice om poate oricand sa schimbe faptele si de obicei marii lacomi si pescuitori in balta saracind balta se transforma in mari mecena sau mari donatori ai celor saraciti. Fiecare putem face fapte de un grobianism violent extrem si apoi in urmatoarea clipa sa ne dam viata sa salvam de la inec pe cineva chiar daca nu avem certitudinea reusitei. Ceea ce relev pe acesta tema este o punctualizare a faptelor in clipa sau inceputul ei- fericit cel ce traieste in inceput" Incepem existenta prin fiecare fapta inceputa chiar acum , si asta da cursivitate ei, fapta proprie si numai pe ea putem controla si astfel sa ne stabilim singuri drumul. In orice fapta este concentrat inceputul, energia proprie si dupa felul ei ne modelam imaginea. Pana la un moment dat imaginea noastra nu e modelata de noi insine ci doar o exploatam nefericit ca profitorii sau nemultumitii. Este un inceput al responsabilitatii ei in spirit a spiritului si atitudinea responsabila se manifesta prin responsabilitatea faptelor proprii nu a celorlalti. Ideea de a fi controlati inceteaza si odata cu ea inceteaza presiune exteriorului ca si control al faptelor individuale din moment ce INCEPETI ACUM Existenta indiferent de contextele desertului in care va treziti ACUM Vom transforma fapta prin noua atitudine a responsabilitati har si  vom transforma prin consecventa ei desertul intr-o gradina de o frmusete indescriptibila ce va inspira poetii. pentru asta desertul va fi dat pe mana artistilor japonezi ai gradinilor de nisip si piatra, desertul oraselor pe mana artistilor arhitecturii biologice, etc. metafizca pragmatica este a miscarii clipei si ziua va deveni 24 ori 3600 zile, plina de continut prin prezenta noastra punctuala in curgerea fluidului zilei a carei plenitudine expresiva este impletita in plenitudinea planetara si mai departe. Nu va fi usor dar este in puterea fiecaruia sa imbogateasca lumea prin faptele prezentei sale in fapta. Cine va mai fura si abuza pe altcineva cand fapta sa il va releva oricui ca neuman in haine furate de om., ca flux interior al energiei sale dupa cum singur si-a  modelat-o astfel sau a ramas la acel nivel evolutiv blocat. Arta transformarilor este cea care face ca anorganicul sa evolueze in organic, mineralul sa evolueze in vegetal si mai departe, dar taote expresiile coexista simultan si se sustin reciproc in om.
Am gandit despre metafizica concretului , pragmaticului si libertatii fiecaruia dintre noi, dar dupa cum este evident acest domeniu nu are relitate alta dacat cea pe care fiecare o genereaza prin miscarile lui interioare si expresia lor punctuala ca fapta,  simtamant, gand si gest, rostire si actiune ca 'tot' unitar si de sine statator. Invataturile de genul, interitate inseamna a-ti respecta cuvantul ca respect de sine, intregirea lui prin fapte sau corporalizarea lui in obievtiv sau certitudine existentiala a potentialului sau; nu faceti ce vii sila, nu mintiti, etc sunt certificari simbolice ale existentei artei transformasrilor  si libertatii individuale si colective. Stim ca exista si nimic altceva deocamdata dar va incurajez prin afirmatia ca nu o veti gasi scrisa undeva in alt loc decat in inimile fiecaruia. Orice fiinta umana (" sa fiim domn e o intaplare, sa fii om , e lucru mare; sa fii om uman e si mai mare,...' ca sa dam o triada a convietuirii in evolutie a dinamicii fara final) , indiferent de greselile sale sau consecintele lor are o inima stralucitoare cu o radiatie a puritatii,  un germene de stea celula vie primordiala si mister de nedezlegat de cineva fapt care ne garanteaza libertatea in care putem transforma oricand orice infrangere in victorie si orice greseala corecta inainte de a genera infrangere. Este Scris ca fiinta umana chiar daca corpul este ar fi spulberat de -o bomba nucleara(n.n)-in clipita ulterioara distrugerii lui are potentialul refacerii lui; este dovedit de doua mii si ceva de ani (amintesc intr-u cinstirea evenimentului ce se apropie ca celebrare) a inaltarii corpului uman dincolo de influenta crimei, acolo unde crima ca fapta nu exista., in inima curata a fiecaruia. Hipnoza gandirii lumii ca suma de "ceva ' fara nci o interrelationare conditionala existentiala a acelor ceva, genereaza iluzia separarii si reverberatia ei prin gandirea noastra descrptiva care ignora plenitudinea continatorului si frumusetea lui. Metafizica clipei ca atitudine, porneste din comuniune si orice fapta va fi in armonie cu comuniunea fara sa perturbe este libertate miscarii pe orice directie a verticalei sau orizontalei tridimensionalitatii accesibile tuturor. nu este o libertate fara efort ci o libertate dinamica si fluida care implica atentia neselectiva si dinamica inteligentei  iar acesta dinamica implica max de intensitate a trairii lui a fi care strabate sau strapunge  bariera intunecimii timpurilor ca modalitati fara sa le atace cumva. Dupa cum observati am plecat de gandirea abstractului, am vorbit despre concret punctual si dinamic expresiv intr-o directie sau alta care nu poate fi decat traire individuala si m-am intors de unde am plecat la ganduirea abstractului. Doar indrazneala faptei diferite din izvor-seminte diferite in armonie cu punctualitatea circumstantei va aduce intelegerea fiecaruia; iesim din rutina lui "mai intai stiu, dupa aia fac si dupa aia culeg prin indrazneala de a culege, a aface, a sti si... a trai stiinta miracolului a fi"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu