comunicarea ,o gluma

Este mijlocul tuturor de a-si manifesta viziunea si rolul sau in ea.
Izolarea  de propria natura a comunicarii imparte domeniul ei in doua din care doar o parte este activa; exprimarea. Toata lumea  gesticuleaza si vorbeste si nimeni nu asculta vacarmul ei si al fiecaruia, preocupat de a impune celorlalti propria viziune si autoritatea ei asupra tuturor ca "unica solutie pentru toti" ca invocare si ambitie a faptului ca este unicul detinator al unui adevar absolut in care conceptia sa este singura solutie . Cum fiecare are aceasta pretentie ea se manifesta prin a nu asculta pe nimeni si de nimeni , iar solutia interesului nevoii psihologice de siguranta si necesitatii materiale a indivizilor pare a fi "fictiva solutie inselatoare pentru toti ". Aceasta obisnuinta a ambitiei de a ne impune celorlalti conceptiile si viziunile constiente sau visele inconstiente pentru obiectivarea lor care sa-i inglobeze pe toti ceilalti, vorbim tot timpul  in interior  unde se revrbereaza toate ideile si cuvintele rostite anterior de fiecare si de toti la un loc; asa numitul dialog interior mai bogat sau mai sarac functie de pre-ocuparea sau ocupatia sa , a mintii sale sale. Cu cat citim mai mutl cu atat mai bnogat este, pentru ca citim direct in minte rostind in ea.Acest dialog interior nu ne ofera sansa sa ascultam din moment ce in timp ce cineva ne vorbeste ,in minte dialogul interior comenteaza si judeca continuu ceea ce spune si astfel auzul este superficial, la suprafata vorbelor fara continut; de unde se spune "vorbe goaale". Vorbele goale sunt reflexia incapacitatii de a asculta in profunzime cele ce se spun, adica a patrunde dincolo de vorbe la semnificatia si continutul lor de miscare si obiectivare. Totusi, cand cineva ne lauda sau apreciaza ne simtim bine sau intram in vrie a pericolului interes din spatele vorbelor, suspiciunea. Normal ca suspicionam pe oricine cand noi insine avem intentia inselarii lor in interese proprii psihologice sau materiale ca urmare a ambitiei de a domina si spravietui prin a fi deasupra tuturor prin indatorarea lor sau atasare la propria viziune si despre rolul personal din viziunea fixata prin ambitii punctuale formal circumstantial exprimate  dar in spatele caror exprimari sta mereu incremenirea ambitiei.  Aceasta separare a comunicarii si fixare personala intr-o jumatate din ea genereaza dialogul surzilor care este evidentiat cand teatrul disimularii lui prin ipocrizia educatiei de suprafata si politete, adica cand bem alcool care ne amorteste ipocrizia si ne manifestam spontan dupa cum suntem de fapt, si imaginea pferita de cei doi comeseni turmentati este aceea ca "vorbesc impreuna dar se aud separat; fiecare isi spune monologul interior simultan cu celalalalt , afirma mereu "da, da' pentru celalalt fara sa auda ce a spus si continua monologul ferm convisn ca celalalt il asculta si e de acord cu el. Acordul genereaza prietenii si nu se spune in vant ca relatiile, prietenii ti-i faci la crasma  sub impresia ca celalt te-a ascultat inteles si e de acord cu tine. Am urmarit aceste detalii ci umor si am constata ca daca cuiva ii dai mereu dreptate te imprietenesti cu el si ca daca dupa aceea apar conflicte ,ele sunt trecute cu vederea in numele prieteniei. Insa cand apar circumstante in care interesele si ambitiile punctuale ale celor doi prieteni pentru oaceeasi  functie, bani, etc, sau aceeasi  femeie sau barbat se intalnesc, fiecare descopera falsitatea prieteniei celuilalt In fapt nu a fost prietenie ci doar impresia lor stabilita in stare de anestezie prin "da-da-ul" fiecaruia la ce nu auzea de fapt. Fac aceste consideratii motivat de o exprimare a faptului ca 'scara" catre cer are ca prima treapta (si ultima) "prietenia", iar fum fara foc nu este. Acum sa vedem care este jumatatea comunicarii ignorata cu desavarsire de propriile ambitii si care ne pozitioneaza ca si cum am fi "lipsiti de o mana' in procesul vietii comunicare. Jumatatea exprimarii proprii in comunicare , ne conduce invaziv la conflicte ideologice, filosofice si religioase, culturale, financiare si razboaie- razboiul surzilor se obiectiveaza ca razboiul orbilor in societate. Comunicarea voi repeta pana va veti plictisi ca orice proces existential este o monada in care relatia partilor este ratiunea sau viata monadei ,radiatia sa.. Monada se manifesta in doi pasi la fel cum mergem pe strada, pas dupa pas , Este o superstitie nu fara sens;  ca sa ai noroc unde mergi trebuie sa pornesti cu dreptul -Yang, ca prim pas ;La fel si in cmunicare ca sa ai noroc pe drumul ei si finalitate pozitiva tie trebuie sa pornesti de asta data cu stangul -Yin; acest pas prim necesar este ASCULTAREA; sa nu credeti ca este usor! Ca sa reusiti sa auziti in profunzime, -si sa raspundeti de acolo ca "optima reactie' in circumstanta , reactie care devine "actiunea care   modeleaza" circumstanta  in sensul aspiratiilor  personale in circumstanta succesului- este necesar sa invatati sa opriti 'dialogul interior' prin intentia aceasta. Galagia din minte se opreste si claritatea interioara se instaleaza, Auzi si vezi ce auzi, in sensul ca instantaneu percepi consecintele exprimarii ca dinamica si in aceatsa perceptie inteligenta poti avea reactia optima in acord cu angamentele aspiratiilor tale reale, intime. Conversatia devine angajata de tine si nu intamplatoare si formala, "despre ce stie toata lumea" ci generatoare de concrete, pragmatism si dinamica acestuia Nu mai mergi bajbaind ci calci pe drumul evident individual generat de intentia profunda a responsabilitatii si integritatii. Daca nu invatam sa auzim, dialogurile sau comunicarile, conferinte , etc, sunt pierdere de timp si vom fi extrem de vulnerabili la orice manipulare si inrolare in slujba altor nevoi decat cele individuale. Vom primi " resturi de la mesele bogatilor" si "faramituri de la mesele zeilor".Comunicarea ca instrument de manipulare al ambitilor nesabuite si mediocre , este o gluma proasta prin seriozitatea ei,  nu comunicare; parodia comunicarii ,  moarta fara viata.
Comunicarea este viata si transparenta ei, insesizabila "surzilor" prin lipsa rabdarii(-agiatie launtrica- graba), de a asculta cu atentie si respect pe cel care vorbeste  fara sa te LEGI de ceea ce spune." Surzii"  aud doar galagie violatoare, asupritoare, manipulatoare. Cei care au invatat arta ASCULTARII aud  muzica sublima a plenitudinii frumusetii planetare si universale, muzica rasaritului si apusului de soare, muzica' inebunelii' salcamilor cand infloresc, muzica femeilor si  barbatilor umani- dragoste si multe alte simfonii sublime din spatele vorbelor rostite, marea simfonie a comuniunii planetare conduse de regele sinarhie, si regina sinergie care nu pierd nici o batalie si nici un soldat -existenta . Gluma serioasa cu care am inlocuit comunicarea are un inceput si va avea un sfarsit inerent; pana sfarseste putem glumi neserios cu ea.
Cand gluma tragica isi da duhul pentru ca nu suporta neseriozitatea noastra in relatie cu ea(nu mai poate musca din noi), vom descoperii comoara ascultarii, sau umorul inocentei creative a propriei libertati.fara opus si vom incepe din ascultatori sa compunem muzica,   intr-o simfonie care impleteste toate simfoniile individuale si care incanta pe Dumnezeu, simfonia cocreatiei sau a fiilor unicitatii sale..

;