"Cuvintele insasi pot face parte din tine sub forma unui camp al amintirii superioare care transcede limbajul insusi"
Un termen se poate regasi in altul; fiecare termen contine o imputernicire asemeni explicatiei sale si pe masura ce contempli aceste cuvinte in sensurile lor mai profunde si in relevanta lor profunda in propria viata, ele pot ajuta cu timpul sa ridici propria frecventa si intelepciunea sa patrunda adanc in profunzime si sa vezi mai clar imaginea de ansamblu.
Voi insirui aleator o serie de imputernici pe masura ce ele se vor reeleva propriei constiinte din 'biblioteca luminii" si "cartea digitala a constiintei in forma". Se vor regasi toate acestea sub titlul : I-1; I-2; I-3;.......I-n+1
I-1. Mutatia.
Eveniment imprevizibil care rupe continuitatea unei secvente lineare , la orice nivel in cadrul universului;
Mutatia este mama diferentei pentru ca ea da nastere la numeroase bifurcatii ale impulsului progresului, conducand la procese noi si nevazute, inoind perceptia. Din pct. de vedere "genetic" , mutatia e vazuta ca "o greseala" in copierea celulelor in fluxul lor expresiv. In existenta de zi cu zi, mutatiile se petrec mereu ori de cate ori se intampla o discontinuitate in rutina tiparelor si ritmurilor consacrate ale existentei (obisnuintele). Frica noastra de mutatii alimenteaza frecventele vibratiilor , campul de frecvente joase ale "Umbrelor". Cand treci printr-o mutatie simti o puternica incertitudine raportata la viata si existenta ta, o puternica stare de "confuzie, neclaritate, debusolare". Optiunea fricii in aceasta stare sau reprimarea din frica ca atitudine reactiva la astare, va impiedica procesul aducator de "noroc" care insoteste mereu orice mutatie.\\\\invatand sa te abandonezi proceselor naturale ale mutatiei vei intra in rezonanta cu puternicele haruri creative din launtrul tau si te sincronizezi cu odinea ta functionala interioara a pulsului vietii si sincronicitatii naturale
Observatii:
- Toate punctele noastre de vedere sunt relative deoarece ele nu pot cuprinde o intregime ci doar parti din ea si aceatsa evidenta ne conduce la a intelege ca un punct de vedere nu exclude implicit orice alt punct de vedere ulterior sau simultan din moment ce infinitatea punctelor de vedere ramane datoare intregimii in a o exprima. (descrierea nu este ceea ce descrie- rezonanta dintre cele "doua" dinamizeaza comunicarea)
- Continuitatea implica ca "ceva" sa continue si acel "ceva" este o forma fixata , o viziune fixa si fixitate nu exista, exista constanta ca "stanca" in relativa ei stabilitate sau dinamica transformarilor de neoprit a constantei planetare. Chiar constienta continuitatii releva continuitatea ca schimbarea in alta forma a aceluiasi lucru sau aceleiasi relatii in circumstantiale cunoscute, aceluiasi scop.. Ce este fix sau fixata in aceasta atitudine altceva decat cunoasterea? Manipulam la nesfarsit aceeasi cunoastere psihologica despre "noi si ce trebuie sa facem noi in lume' doar pentru ca ne da senzatia de siguranta ca opus al simtamantului profundei insecuritati; circumstantele formale sunt diferite, relatia noastra cu ele este aceeasi , folosirea, reactia este acceeasi, teama, sau neincrederea in viata sau optiunea fricii in orice circustante formale chiar daca prin repetitie nu o mai percepem asemanator cum repetitia cuvintelor conduce la pierdrea constientei sensului si semnificatiilor lor.
- Daca as fi in situatia unui sculptor sau un mecena, as inalta 'statuia Intamplarii' maestrul si inoitorul existentelor de pana acum ; "S-a intamplat sa..." spune cineva cu mare bucurie sau necaz, si este tot ce poate spune nou cuiva, ceva ce nu se mai cunoascuse inca la nivel personal.Am asitat cu stupoare la o scena in care cineva povestea unei cunostinte ce nenorociri i se 'intaplase", si va rog sa credeti ca erau la propiu prin toate prismele morale si uname privite, dar povestea cu o bucurie in ochi complet in opozitie cu scenele povestite. Ceva nou si neasteptat se "intamplase" in viata ei; o criza de proportii zguduia propria existenta si asta o incanta nespus pe povestitoare. Desi 'nimic nu e intamplator" ( a ajuns stereotip verbal), intamplarea ne mai salveaza inca; intamplarea prin care cunoastem pe cineva si interactiunea cu acela schimba cel putin ceva sau transforma mult in constiinta si atitudinea fata de noi insine,, intamplarea prin care 'gasim' ce cautam tocmai cand uitasem ca mai cautam si ce cautam, intamplarea prin care se destrama intreaga conceptie existentiala, intamplarea prin care vedem ce nu mai vazusem vreodata, intelegem ce credeam ca stim, etc
-Fara discontinuitate nu apare intamplarea, ea patrunde prin fanta ingusta prin care viata patrunde in existenta fiecaruia largind-o mereu. Dinamica intamplarii creste in progresie geometrica cu cat ii acordam mai multa atentie sau acordam atentia ei.Aceasta dinamica poate 'umple ziua' fiecaruia si in fata necunoscutului scoatem ce e mai bun din noi la inaintare. Nu va repimati a o face si nici nu insistati cand o faceti doar pentru ca nu se obisnuiete si nu este comun rutinelor zilei. Cine onoreaza rutinele oboseste repede si cine onoreaza intamplarile pierde numaratoarea orelor, zilelor, anilor.
- Priviti o planta din ghiveciul aflat in locuinta davs, si obserati cat de dependenta este de bunavointa dvs de ai da apasi a aseza la lumina sau umbra , de a observa in compania caror plante se sinte bine ssau nu, de a le sterge de praf si a le schimba pamantul etc; Observati cat de libere sunt ele in habitatul lor natyrak in care nu depind de bunoavointa cuiva ci doar de ecologie, viata planetara care este insasi garantia existentei sale nelimtate, libere de circumstantele artificiale create de gandirea fragmentata si comparativa. In mediul artificial al locuintelor noastre in care caram florile ca amintiri ale frumosului libertatii de expresie neingrdaite al existentei planetare de sine statatoare , ele depind de bunavointa unui factor exterior existentei lor care se cobsidera separat si superior, stapan arbitrar si temator. "Umbra' prin reprezentam confuziile existentiale care au condus la izolarea noastra de propriul ritm si puls universal al vietii , este mediul artificial creat de gandire in care depindem de bunavointa arbitrara a cuiva, bancher sau patron, partener sau opozant, de conditile artificiale de apa filtrata si aer aer conditionat, de hrana si caldura conditionata , etc; toate aceste conditionari sunt intretinute de noi prin activitatea noastra civilizata care degradeaza si impurifica mediul natural si al nostru si al plantelor si justifica nevoia de artificiale medii existentiale conditionate prin banii obtinuti pin degradarea ecologiei planetare.Cui folosete? Cine castiga? urmariti banii! Un "mafiot" caruia i se intampla tot felul de ciudatenii iratinale in raport cu activitatea sa intrebandu-se 'cui foloseste" a ajuns in final la a descoperii ca erau opera propiului sau 'tata si patron" care-l infiase, celui fata de care recunostinta si respectul sau nu avea margini si care se temea de puterea implinirii sale ca om care il putea detrona din postura tiranului atotcontrolor. 'Umbra" este intelectul sau mintea de apoi, mereu in urma evenimentelor si agatandu-se de propriile iluzii despre sine care trebuiesc transcese in totalitate pentru a deveni ceea ce nu va fi vreodata.Umbra este cea care vrea sa cunoasca secretele nemuririi, cea care manipuleaza teama spre a controla, cea care inoveaza sisteme mecanico-digitale cu care sa copieze existenta si creatia ei sub controlul sau. Umbra este |vita de vie sadita in afara tatalui" si care va fi smulsa din radacini sau din i nima dvs, sarpele incalzit la piept sau teama si neincredrea in viata. Cand "vedem" sursa faptelor si gandurilor noastre ne vom elibera de teroarea lor si vom schimba atitudinea indiferent de manifestarile exterioare noua si conflictele propriului limbaj. Chiar daca circumstantele sunt sincrone cu propria autoconditionare de artificial si teama si asta ne face sa nu vedem alternative ,sa nu uitam ca pestele se curata de la coada si pas cu pas sa dam la o parte mai intai "bolovanii" si apoi pietricele din rucsacul istoric al umbrei. Toate se intampla la timpul lor si a avea rabdare este sa astepti dar sa stii ce astepti si aceasta stiinta este cea a aspiratiilor si inspiratiilor profunzimilor propriei constiinte. Ceea ce astepti este ceea ce esti; cel care cauta este cel cautat; ceea ce cauti te cauta!" Nu poti sa nu fii! natura constiintei nu e temporala si temporalitatea poate fi instrumentul si nu conditia existentiala.a constiintei, timpul poate fi o mare binecuvantare sau nenorocire functie de atitudinea care-l modeleaza. "Umbrele' sunt urme istorice precum cutele de pe obraz mosteniri ale autoflagelarii prin reprimare-reactie a propriei expresii desvarsite in viata sau a "Harurilor" cu care Fiinta ne-a daruit ca sa avem ce darui la randul nostru.
Un termen se poate regasi in altul; fiecare termen contine o imputernicire asemeni explicatiei sale si pe masura ce contempli aceste cuvinte in sensurile lor mai profunde si in relevanta lor profunda in propria viata, ele pot ajuta cu timpul sa ridici propria frecventa si intelepciunea sa patrunda adanc in profunzime si sa vezi mai clar imaginea de ansamblu.
Voi insirui aleator o serie de imputernici pe masura ce ele se vor reeleva propriei constiinte din 'biblioteca luminii" si "cartea digitala a constiintei in forma". Se vor regasi toate acestea sub titlul : I-1; I-2; I-3;.......I-n+1
I-1. Mutatia.
Eveniment imprevizibil care rupe continuitatea unei secvente lineare , la orice nivel in cadrul universului;
Mutatia este mama diferentei pentru ca ea da nastere la numeroase bifurcatii ale impulsului progresului, conducand la procese noi si nevazute, inoind perceptia. Din pct. de vedere "genetic" , mutatia e vazuta ca "o greseala" in copierea celulelor in fluxul lor expresiv. In existenta de zi cu zi, mutatiile se petrec mereu ori de cate ori se intampla o discontinuitate in rutina tiparelor si ritmurilor consacrate ale existentei (obisnuintele). Frica noastra de mutatii alimenteaza frecventele vibratiilor , campul de frecvente joase ale "Umbrelor". Cand treci printr-o mutatie simti o puternica incertitudine raportata la viata si existenta ta, o puternica stare de "confuzie, neclaritate, debusolare". Optiunea fricii in aceasta stare sau reprimarea din frica ca atitudine reactiva la astare, va impiedica procesul aducator de "noroc" care insoteste mereu orice mutatie.\\\\invatand sa te abandonezi proceselor naturale ale mutatiei vei intra in rezonanta cu puternicele haruri creative din launtrul tau si te sincronizezi cu odinea ta functionala interioara a pulsului vietii si sincronicitatii naturale
Observatii:
- Toate punctele noastre de vedere sunt relative deoarece ele nu pot cuprinde o intregime ci doar parti din ea si aceatsa evidenta ne conduce la a intelege ca un punct de vedere nu exclude implicit orice alt punct de vedere ulterior sau simultan din moment ce infinitatea punctelor de vedere ramane datoare intregimii in a o exprima. (descrierea nu este ceea ce descrie- rezonanta dintre cele "doua" dinamizeaza comunicarea)
- Noi suntem obisnuiti sa interpretam si conceptualizam existenta ca pe o continuitate istorica, temporala, pentru ca asa am fost invatati; fenomenul continuitatii il denumim supravietuire in orice circumstante si este efortul principal in existenta. Desi afirmam ca suntem deschisi la nou pentru ca "asa da bine", in fata necunoscutului ne straduim sa continuam asa cum ne cunoastem; reactionam la necunoscut in reperele propriei cunoasteri. 9ignorantul te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta ignorantei sale) Aceasta atitudine este teama de "discontinuitate" Vrem sa nu fim dati afara de la servicii sau din existenta si ne straduim sa continuam chiar daca doare sau ne simtim blocati de sistemul continuitatii si exigentele lui . In acelasi timp "ASTEPTAM" ceva care sa schimbe in bine situatia care continua si in care simtim ca "nimic nu este cum ar trebui sa fie" ; sau cand suntem in acord cu situatia simtim "teama de a nu o pierde si a se sfarsi".
-Dupa cum evidentele arata nici starile nici situatiile cu care suntem in acord sau nu , nu pot continua, au calitatea efemeritatii. Teama si asteptarea sunt efortul continuitatii formale reprezentate ca circumstante exteriorizate ale unei incrancenari launtrice in a apara propria existenta, releva neincrederea in viata sau insecuritatea profunda, stresul fara motivatie .Din nou evidentele releva inutilitatea acestei incrancenari care are efect invers obiectivului sau si care se manifesta prin a gandi si iar a gandi si a denumi orice ca sa ne simtim in siguranta cunoasterii a ceea ce am denumit. Avand o anumita exprimare care a contrariat pe cineva , imediat reactia a fost:"cu ce va ocupati?" ca sa fiu localizat in sistemul respectiv; la raspunsul meu ca nu ma ocup cu ceva ca sa nu fiu ocupat de acel ceva si sa ma laud apoi cu propria ocupare si sa-mi dau importanta prostului; reatia apasata a fost ' da cine sunteti dvs? (nevoia de identificare linistitoare) Ce pregatire aveti? 9 identificarea potentialului beneficu personal) Ca sa ma joc, din acel moment caci pana atunci fusesem serios, am raspuns ca sunt ceea ce se vede, un barbat ca oricare altul si ceea ce se citeste pe fata mea , experientele traite ale existentei noastre comune asa cum este istoria ei, precum si ceea ce nu se vede dar se poate intui si intuitia este lumina feminitatii. Un rictus de nervozitate si teama a aparut pe fata chestorului meu, dar spre marea mea uimire a fost urmat de un zambet si de uluitoarele cuvinte 'mi-ar face placere sa stam de vorba daca sunteti de acord'!!! Putini isi inving teama de denumiri sau de lipsa lor.- Continuitatea implica ca "ceva" sa continue si acel "ceva" este o forma fixata , o viziune fixa si fixitate nu exista, exista constanta ca "stanca" in relativa ei stabilitate sau dinamica transformarilor de neoprit a constantei planetare. Chiar constienta continuitatii releva continuitatea ca schimbarea in alta forma a aceluiasi lucru sau aceleiasi relatii in circumstantiale cunoscute, aceluiasi scop.. Ce este fix sau fixata in aceasta atitudine altceva decat cunoasterea? Manipulam la nesfarsit aceeasi cunoastere psihologica despre "noi si ce trebuie sa facem noi in lume' doar pentru ca ne da senzatia de siguranta ca opus al simtamantului profundei insecuritati; circumstantele formale sunt diferite, relatia noastra cu ele este aceeasi , folosirea, reactia este acceeasi, teama, sau neincrederea in viata sau optiunea fricii in orice circustante formale chiar daca prin repetitie nu o mai percepem asemanator cum repetitia cuvintelor conduce la pierdrea constientei sensului si semnificatiilor lor.
- Daca as fi in situatia unui sculptor sau un mecena, as inalta 'statuia Intamplarii' maestrul si inoitorul existentelor de pana acum ; "S-a intamplat sa..." spune cineva cu mare bucurie sau necaz, si este tot ce poate spune nou cuiva, ceva ce nu se mai cunoascuse inca la nivel personal.Am asitat cu stupoare la o scena in care cineva povestea unei cunostinte ce nenorociri i se 'intaplase", si va rog sa credeti ca erau la propiu prin toate prismele morale si uname privite, dar povestea cu o bucurie in ochi complet in opozitie cu scenele povestite. Ceva nou si neasteptat se "intamplase" in viata ei; o criza de proportii zguduia propria existenta si asta o incanta nespus pe povestitoare. Desi 'nimic nu e intamplator" ( a ajuns stereotip verbal), intamplarea ne mai salveaza inca; intamplarea prin care cunoastem pe cineva si interactiunea cu acela schimba cel putin ceva sau transforma mult in constiinta si atitudinea fata de noi insine,, intamplarea prin care 'gasim' ce cautam tocmai cand uitasem ca mai cautam si ce cautam, intamplarea prin care se destrama intreaga conceptie existentiala, intamplarea prin care vedem ce nu mai vazusem vreodata, intelegem ce credeam ca stim, etc
-Fara discontinuitate nu apare intamplarea, ea patrunde prin fanta ingusta prin care viata patrunde in existenta fiecaruia largind-o mereu. Dinamica intamplarii creste in progresie geometrica cu cat ii acordam mai multa atentie sau acordam atentia ei.Aceasta dinamica poate 'umple ziua' fiecaruia si in fata necunoscutului scoatem ce e mai bun din noi la inaintare. Nu va repimati a o face si nici nu insistati cand o faceti doar pentru ca nu se obisnuiete si nu este comun rutinelor zilei. Cine onoreaza rutinele oboseste repede si cine onoreaza intamplarile pierde numaratoarea orelor, zilelor, anilor.
- Priviti o planta din ghiveciul aflat in locuinta davs, si obserati cat de dependenta este de bunavointa dvs de ai da apasi a aseza la lumina sau umbra , de a observa in compania caror plante se sinte bine ssau nu, de a le sterge de praf si a le schimba pamantul etc; Observati cat de libere sunt ele in habitatul lor natyrak in care nu depind de bunoavointa cuiva ci doar de ecologie, viata planetara care este insasi garantia existentei sale nelimtate, libere de circumstantele artificiale create de gandirea fragmentata si comparativa. In mediul artificial al locuintelor noastre in care caram florile ca amintiri ale frumosului libertatii de expresie neingrdaite al existentei planetare de sine statatoare , ele depind de bunavointa unui factor exterior existentei lor care se cobsidera separat si superior, stapan arbitrar si temator. "Umbra' prin reprezentam confuziile existentiale care au condus la izolarea noastra de propriul ritm si puls universal al vietii , este mediul artificial creat de gandire in care depindem de bunavointa arbitrara a cuiva, bancher sau patron, partener sau opozant, de conditile artificiale de apa filtrata si aer aer conditionat, de hrana si caldura conditionata , etc; toate aceste conditionari sunt intretinute de noi prin activitatea noastra civilizata care degradeaza si impurifica mediul natural si al nostru si al plantelor si justifica nevoia de artificiale medii existentiale conditionate prin banii obtinuti pin degradarea ecologiei planetare.Cui folosete? Cine castiga? urmariti banii! Un "mafiot" caruia i se intampla tot felul de ciudatenii iratinale in raport cu activitatea sa intrebandu-se 'cui foloseste" a ajuns in final la a descoperii ca erau opera propiului sau 'tata si patron" care-l infiase, celui fata de care recunostinta si respectul sau nu avea margini si care se temea de puterea implinirii sale ca om care il putea detrona din postura tiranului atotcontrolor. 'Umbra" este intelectul sau mintea de apoi, mereu in urma evenimentelor si agatandu-se de propriile iluzii despre sine care trebuiesc transcese in totalitate pentru a deveni ceea ce nu va fi vreodata.Umbra este cea care vrea sa cunoasca secretele nemuririi, cea care manipuleaza teama spre a controla, cea care inoveaza sisteme mecanico-digitale cu care sa copieze existenta si creatia ei sub controlul sau. Umbra este |vita de vie sadita in afara tatalui" si care va fi smulsa din radacini sau din i nima dvs, sarpele incalzit la piept sau teama si neincredrea in viata. Cand "vedem" sursa faptelor si gandurilor noastre ne vom elibera de teroarea lor si vom schimba atitudinea indiferent de manifestarile exterioare noua si conflictele propriului limbaj. Chiar daca circumstantele sunt sincrone cu propria autoconditionare de artificial si teama si asta ne face sa nu vedem alternative ,sa nu uitam ca pestele se curata de la coada si pas cu pas sa dam la o parte mai intai "bolovanii" si apoi pietricele din rucsacul istoric al umbrei. Toate se intampla la timpul lor si a avea rabdare este sa astepti dar sa stii ce astepti si aceasta stiinta este cea a aspiratiilor si inspiratiilor profunzimilor propriei constiinte. Ceea ce astepti este ceea ce esti; cel care cauta este cel cautat; ceea ce cauti te cauta!" Nu poti sa nu fii! natura constiintei nu e temporala si temporalitatea poate fi instrumentul si nu conditia existentiala.a constiintei, timpul poate fi o mare binecuvantare sau nenorocire functie de atitudinea care-l modeleaza. "Umbrele' sunt urme istorice precum cutele de pe obraz mosteniri ale autoflagelarii prin reprimare-reactie a propriei expresii desvarsite in viata sau a "Harurilor" cu care Fiinta ne-a daruit ca sa avem ce darui la randul nostru.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu