Pragmatismul este atitudinea omului care-si directioneaza fluxul gandirii spre a crea structuri tangibile, palpabile, care devin "valoari" care sa-i reflecte propria valoare.
Astfel ajunge sa-si reprezinte valoarea prin ceea ce face si are si nu prin ceea ce este. Asta il conduce la a pierde din vedere importanta creerii de structuri in detrimentul acumularii de lucruri palpabile pentru a-si mari propia valoare conditionand-o de expresiile ei obicetive. Putini oameni dupa ce reusesc sa creeze o structura tangibila, se pastreza in domeniul creatiei unei structuri noi sau al desavarsirii celei deja create. Marea majoritate acumuleaza structuri palpabile si se pozitioneaza ca dependenti de cei putini astfel. Valoarea vazuta ca marimea acumularii conduce la desconsiderarea celor putini si controlul activitatii lor creative in domeniile existentei, fie stiintifice, fie culturale sau inovativ-productive.Pictorii mor saraci, dar tablourile lor sunt bogatia celor care le-au acumulat, oamenii de stiinta sunt platiti sa faca arme, finantisti pentru inginerii financiare, etc. Omul si-a dezvoltat astfel o gandire capabila sa rezolve orice problema sau necesitate tehnica palpabila si obiectiva. Dar astazi vedem ca "valoarea" "se muta" din domeniul concretutlui in domeniul virtualului, abstractului, cunoasterii, se "interiorizeaza" prin virtualizarea ei in toate domeniile, cunoastrea devine mai importanta si mai valoroasa drept consecinta i n fta propriilor produsele . Produsele ei palpabile sunt efemere, din momentul terminarii lor incep sa se degradeze si necesita eforturi mari de intretinre; dar "cunosterea" care le-a dat nastere nu se degradeaza ci se condenseaza informational , se "impacheteaza"natural in prezenta sa, devenind memorie corporala si se manifesta punctual in prezenta sa prin atitudine in fata circumstantelor sau 'axioma' din care se exprima in circumstante, sau viziune integratoare a elementelor lor, ca un fel de harta launtrica dupa care se ghideaza directionandu-si actiunile. Cunoasterea modeleaza perceptia intr-o harta launtrica folosita in spatiul circumstantelor in dinamica lor. Avem harti ale acumularii, harti ale intretinerii si conservarii, harti ale dominatiei (pedeapsa imediata si rasplata intarziata), harti ale traseului in existenta, harti ale credintei si religiozitatii, harti launtrice ale spatiului si timpului,etc. Omul pragmatic este dependent de concret, de mediu si anturajul sau si se releva ca "un produs" al mediului sau, omul social facut de societatea sa si modelul ei, ca harta launtrica sau viziunea ei care-i limiteaza expresiile acaparandu-le.Omul ca produs se degradeaza si el ca orice alt produs. Omul cunoasterii nu depinde de produsele ei pe care le poate exprima la nevoie oriunde s-ar afla. omul cunoasterii este dependent doar de inoirea propriei cunoasteri, inoire care nu poate fi rezultatul manipularii la nesfarsit a aceeasi cunoasteri ci explorarii cunoasterii sale, descoperindu-i noi valente si posibilitati, este explorator rational si responsabil pasionat doar de "descoperire" , ceea ce nu se poate realiza decat dand la o parte cunoasterea sa trecuta pentru a privi in necunoscutele ei sau subtilitati neconstientizate. Omul pragmatic depinde de stabilitate si fizica euclidiana releva asta, omul cunoasterii depinde de fluiditatea interactiunilor sale cu cunoastrea universala. Aceasta 'mutare' a conceptului de valoare de la produs si acumularea de produse catre virtual si abstract, conduce la interiorizarea valorii si astfel valoraea umana este abstracta si intangibila, fluida si subtila , in curgere sau flux, mereu prezenta in prezenta sa. Aceasta dinamica a abstractului intangibil al valorii individului uman determina valoarea prezentei lui si mai oputin a acumularilor sale materiale obiective palpabile. Aceasta valoare abstracta a individului nereprezentata obiectiv este indirect proportionala cu cantitatea acumularilor sale, acumulari carei absoarbe potentialul in eforturile intretinerii ei si-l fragmenteaza. Evident ca un echilibru dinamic al celor doua aspecte ale fragmentarii energie sale in explorare-intretinere implica o confuzie; aceea ca poate face bine doua lucruri in acelasi timp, respectiv punctual pe parcursul a 24 de ore. Vizionarul spune ca 'nebun" este cel ce incearca sa faca doua lucruri deodata si asta releva ca armonia dinamica in cele doua domenii exitentiale la care ma referea anterior implica totalul angajament punctual intr-un domeniu sau celalat, organizat pe durata celor 24 ore ca distributie a muncii. Organizarea celor 24 ore este triunitatea a 8 ore munca, 8 ore autointretinere-placere si 8 ore refacere prin incetarea oricarui efort constient sau prin somn. Acumularea si conservarea sau intretinerea ca activitate tinde sa acapareze si acapareaza toate elementele triunitatii respective si asta conduce la epuizare, stres, oboseala , batranete si restructurare corporala intr-o alta triunitate a unor cicluri exacte determinate de cicluri unitate-puls, viata-existenta- moarte, trunitate in care domeniul refacerii este la fel de necunoscut ca si somnul. Visele din timpul somnului sunt expresia acapararii activitatii conservare- acumulare si a domeniului refacerii sinelui uman si ne conduce la a devni conserve intr-un ambalaj artistic sau grotesc modelat ca si cosciug si cavou. Ce se intampla "dupa" este domeniul necunoscutului si daca cunoastem este doar o prelungire a aceleasi harti existentiale precum visele sunt in timpul somnului. Cu cat visam mai mult cu atat mai putin odihniti ne trezim si aceeasi rutina acumulativa si conservatoare ne asteapta: ne dezmeticim , ne concentram pe exigentele zilei, mergem la munca ,fugim la distractie, epuizati adormim; cu cat cunoastem mai mult despre moarte cu ata mai mult refacerea este dupa acelasi model invechit existential pe care budistii il reclama ca viciul sirului reincarnarilor din care vor sa scape, iar ne nastem ignoranti, iar sugem la aceeasi tata, iar suntem modelati si formati social, facem armata ne casatorim, facem copii, muncim si ne pensionam, murim. Pana cand? Nu exista un raspuns dimensionat conceptual, insa evidenta releva ca in aceasta rutina zilnica sau vecinica exista o tinta si o ratiune nemecanica (dupa vreun model mecanic repetitiv a ceea ce ratiunea este), care ni se releva la randul ei in momente de discontinuitate a rutinei, momente ce nu pot fi programate sau premeditate si le numim aleatorii. cand incepi sa acorzi atentie aleatorului din existenta , nu-l mai ignori concentradu-ti atentia doar pe rutina si asta oamenii de stiinta, sau oamenii cunoasterii urmaresc. Fara "o altfel" de atentie "tainele" aleatorului nu ni se releva; noi suntem programati sa concentram atentia sau sa o dispersam, incercand sa atingem acea calitate a atentiei necesara relevarii sensurilor aleatorului in existenta fara sa reusim; puterea rutinei este atat de mare ca ne fura mereu atentia si face inutila incercarea noastra de a obtine acea "altfel de atentie" si acea atentie apare tot aleator si spunem ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap prin ineditul revelatiilor sale referitoare la cunostere si necunoscut. In stiinta "noutatea" care schimba complet constiinta umana si activitatile ei ca sens si directie este " fizica cuantica' ca abordare rationala a notatii respective inedite prin nepremeditarea ei.fizica cuantica releva in cuvinte simple ca mediul nostru se modeleaza conform gandirii noastre sau ca atitudinea in gandire modeleaza mediul si nu mediul pe noi. Experientele confirma , o rugaciune a Fecioarei Maria prin invocare in fata unui pahar cu apa schimba structura apei ordonad-o in forme elemente ale structurii ei complet noi si de o frumusete muta. Alte invocari prin rugaciune (respectul unor semnificatii si puterii lor prin gandirea observatorului) produce deasemenea restructurari ale apei sub forme diferite. Asta releva ceva fantastic, nu materia este importanta ci raspunsul ei la gandirea observatorului, reflectat ca forma in materia respectiva fara alta interventie asupra ei. Materia este sensibila in structura ei intima organizata la gandirea omului. O gandire dezordonata dezordoneaza materia inconjuratoare la nivele intime ale structurii sale si una ordonata ordoneaza in intimitate structura materiei, intimitate care se reflecta in caracteristicile substantei astfel modelate cu care apoi interactionam cu consecintele reciprocitatii. Imi amintesc cum inteleptii inainte sa manance, sa bea apa , sa inceapa o activitate, , sa se culce, dupa ce se trezeau, etc,.aveau un noment de reculegere si rugaciune in fata abstractului, nepalpabilului din existenta sa. Intuitia lor este astazi confirmata de fizica cuantica prin experientele obiectivitatii acestei intuitii. Salutul de buna ziua in fata zilei oare modeleaza ziua bine in structura ei intima si impalpabila? Complexitatea zilei face greu confirmabila intuitia dar punctual intotdeauna se confirma. Gandul si rostirea omului reorganizeaza intim structurile circumstantelor sale existentiale obiective.Atitudinea in fata circumstantelor determina desfasurarea si calitatea intima a lor, ne creem circumstantele. Axeasta revelatie schimba total constiinta umana si sensurile activitatilor sale.Importanta si valoarea se interiorizeaza complet.Importanta este calitatea gandirii si vuziunii din care se naste. Cunoastrea bolilor este modelare ca atare , cunoastrea disfunctiilor societatii o modeleaza disfunctional, etc. Ce intervine aici? Atentia , ce onoram prin atentia noastra .atentia care nu selecteaza cunoasterea este o atentie care exploreaza si inoieste prin relatie si actiunea ei insasi cunoastrea ca raspuns obiectivat de mediului sau existential.Exista o afirmatie conform careia in fata unei circumstante rostesti mental cuvantul si lucrarea ta in circumstanta este incheiata; mergi mai departe sau te misti in circumstanta neconditionat de ea ci doar de puterea ta de a gandi direct si corect in raport cu circumstanta. Aceasta afirmatie pana acum nu avea o confirmare experimentala stiintifica oficializata, dar astazi fixica cuantica o confirma. Strucutrile pe care gandirea umana nepalpabila, le detrmina in materie sunt importante si nu materia palpabila. O coaja de ou este un filtru termic, absoarbe caldura sau reflecta functie de circumstante, dar substanta din care este formata (calciu) nu are caracteristica aceasta. Asemanator si diferit, structura gandirii nascuta din viziunea despre noi insine si rolul nostru in existenta este determinanta ca functionare calitativa si nu Puterea sau energia modelata astfel. De altfel se spune ca puterea corupe, dar coruptia gandirii este putere care corupe; puterea ca si substanta modeleaza raspunsul obiectivandu-l si oglindind gandirea noastra. O viziune si gandire necorupta este de asemenea putere care nu corupe prin raspunsul ei, ci sustine fiinta. Sintetizand temporal viziunea si gandirea oficializata sau globalizata a palpabilului interes conducator consuma substanta si energia planetara data, epuizand si degradand structura naturala desavarsita a planetei modeland-o in deseuri. Ceea ce se acumuleaza la propriu sunt deseurile activitatilor umane, iar reciclarea deseurilor pentru producerea de noi deseuri este perpetuare a deseurilor, cerc vicios al gandirii consumatoare si risipitoare; Propria gandire ne consuma si nu asta este problema ci in ce ne transforma consumandu-ne? Ne recicleaza ca sa aiba ce consuma? Fizica cuantica prin revelatiile sale reordoneaza gandirea, viziunea si structurile gandirii in care tot contextul activitatilor ei este intarirea fiintei umane si nu consumul si exploatarea ei. arhitectura din perspectiva si orizontul cuantic va genera structuri din micro elemente a caror rigiditate nu este importanta in fata rigiditatii si calitatilor structurilor realizate care vor crea medii existentiale, locuinte, care sa functioneze ca filtre ale energiei cosmice asemenea coajei oului fara sa mai necesite surse de energie exterioare care sa intretina conditiile armonice in raport cu fiinta locatoare. Strucura arhitecturala prin insasi forma sa si dinamica interactioanala cu energia inconjuratoare va asigura confotul fizic si psihologic necesar; structura va fi un transformator hidrodinamic el energiei mediului in sensul armonizarii cu fiinta. o astfel de fiinta eliberata de exigentele facturilor pentru intretinerea conditilor sale ,sau regiei personale psihologice si fiziologice se poate dedica desavarsirii gandirii si expresiei sale in mediu si prin desavarsirea sinelui si mediului sau, comunitatii.Gandirea care-si are sursa in circumstantele obiective tangibile le va regandi originalul structural natural si regandindu-le le va degrada. Daca vrem sa imbunatatim o statuie vom reusi sa o stricam , dar daca vom sculpta alta conform propriei evolutii in viziunea fata de sculptura, vom genera o statuie noua si in armonie cu propria viziune , avem originalitate astfel. Schimbarea atitudinii in existenta este o schimbare de gandire, o noua gandire ale carei radacini nascute dintr-o noua viziune despre sine si rolul sinelui sa fie reflectata de raspunsul energiei si substantei planetare in structuri calitative noi datorita interactiunii dinamici lor cu mediul in care se concretizeaza integrandu-se armonic si ordonat. Structurile interactive si nu degradabile din momentul aparitiei lor se pot autosustine si regenera fara efortul regandirii lor de fiecare data. gandirea interactiva nu exista decat in mediul interactiunii viului si calea ei este biologia complet diferita de aceea a tehnologiei ca tinta prin consecintele ei diferite reflectate ca presiune si confort fata de fiinta umana care le-a generat si sustinut. Dinamica tehnologiei produce consum si deseuri abandonate in miscarea sa, deseuri radioactive sau poluante pe termen lung si reciclarea tehnologiei este greoaie si cu mare efort din moment ce usor este sa aruncam ceea ce nu ne mai trebuieste uzat moral sau tehnologic; mersul inainte al tehnologiei lasa in urma un morman de deseuri tehnologice palpabile si tangibile incarcand cu deformarile sale depasite mediul si degradandul iar aceasta dinamica reciclatorie este temporal vorbind o povara pentru societate, povara propriei irationalitati. Cea mai performanta structura din univers care este interactiva si de sine statatoare este fiinta umana, cel mai maret edificu creat de univers, inteligenta planetei in expresie corporala. Energia si substanta planetei i se supune neconditionat si asta este iubire neconditionata dar aceasta situatie il obliga implicit la responsabilitatea viziunilor , conceptelor si structuriilor sale de gandire. omul este esentialmente liber si gandirea este garantia acestei libertati sau parazitul ei dupa cum omul se concepe pe sine si roluls au pe pamant..Dupa cum exista tehnologii necunoscute oficial, netransparente, de o inalta eficienta si putere ca reflectare a dorintei de putere si interesele acestei dorinte personificate, corporalizate in indivizi necunoscuti netransparenti, la fel exista si structuri de gandire responsabila si rationala de profunzimi si frumuseti nebanuite, "cerurile care vor veni" si vor transforma complet conceptiile si expresiile tehnologice si sociale. Acestea nu se ocupa cu demolarea celor vechi, cu distrugerea sau dizolvarea lor pentru ca cele vechi se autodizolva pin crizele de sistem. crizele sistemice locale au efecte destramatoare a lor la nivel local (disparitia civilizatiilor localizate planetar); dar globalizarea sistemului va produce dezintegrarea lui la nivel global sau planetar prin consecintele sale din mediul planetei ca intreg. Planeta este vie si de sine statatore in ordinea sa prima sau naturala, chiar daca ciclurile sau pulsul ei are amplitudine temporala atat de mare ca desfasurare sau expiratie si Frecventa atat de mica sau inspiratie instantaneie ( zen-isti fac exercitii in care sa inspire cat ma scurt si complet apoi sa expire cat mai incet si lung ca sa se armonizeze cu inspiratia -expiratia propriului corp planetar) incat este greu de constientizat pulsul inimii sale. (Oamenii echilibrati au pulsul constant si rar iar agitatii crescut- dar nr de insp-exp , cicluri este constant pentru fiintele planetei- ex la sobolani este de 12 ori accelerat fata de cel omenesc; viziunea modelatoare a psihologiei umane astrologica pe cicluri de 12 ani, ore, etc, si oglinga lor reflecta asimetric ca egou). Suntem sustinuti de planeta si degradarea planetei in viziunea lucrativa actuala va conduce la pierderea sustinerii, apoi reluarea de la inceputul ei dupa acelasi midel sau un salt evolutiv al modelului interactiunilor intre oameni. Saltul evolutiv este individul si atingerea unui nivel critic al proportiilor in ansamblul omenirii va determina un salt olectiv. cand se va atinge acest nivel critic este greu de stiut si ne va surprinde pe toti ceea ce implica vigilenta si rabdare, implica exprimarea nivelului individual care prin impartasire se imbogateste si intareste. Ascunderea luminii individuale sau izloarea de societate a individului luminat de propria lumina conserva intunecimea viziunilor si structurilor gandite chiar daca indivdul prospera personal profitand de teama celorlalti si naivitatea lor inselandu-i. Devenirea ca expresie este aceeasi actiune indiferent de targetul ei, ori vrei sa devii bogat sau iluminat, tot aia este si are aceleasi consecinte ale suferintei. Discontinuitatea in devenire produce salturi evolutive si in viziune si in gandire, care apoi se vor reflecta prin raspunsul substantei si energiei planetare ca structuri si forme de calitati diferite celor recunoscute. Calitatea lor depinde de om si nivelul sau de claritate si constienta elevata in profunzimea existentei ca plenitudine continatoare. "Lumina s-a inaltat pe sine si a capatat chip" Chipul luminii este corpul constiintei sale; corpul uman este corpul constiintei universale, nu poate fi distrus fiind profund inradacinat in constiinta universului care-l contine si cu care unit este, "cel nefacut de maini omenesti". Natura este mediul omului si reflectare formala a desavarsirii creativitatii sale. Se spune ca daca un singur om sau constiinta umana ar ramane si universul ar disparea , aceast om sau constiinta are puterea refacerii universului asa cum el este si a intregului sau continut si viceversa da oamenii ar dispare si universul ramane intact fara oameni El, universul ar reface intreaga omenire exact in locul din constiinta sa in care a ramas ca sa evolueze mai departe. Dimineata ne trezim exact cu gandurile cu care ne-am culcat, ce nu stim este ca ele au lucrat toata noaptea modelandune corporal si social. Iata de ce reamintiream rememorarea in minte a zilei (jurnalul) si constienta corectiilor de facut ca atitudine si actune in circumstantele zilei de maine si rugaciunea iertarii si iubirii dinantea adormirii nu este o prostie copilaresca pentru copii ci o inalta ratiune in existenta; rememorarea, autocorectia ca morala a ei, transformarea atitudinii care este proiectul zilei de maine si impacarea cu sinele iubirii neglijat in experienta trecuta, sunt etapele lucrative ale unei constiente umane elevate. Valoarea unui om este Impalpabila, sublima, ceea ce are importanta sau nu, este prezenta sa, prezenta sublimului ordonat interior sau a dezordinii sale launtrice. In mod natural suntem atrasi de oamenii ordonati launtric in iubire ca expresie chiar daca nu au nimic si evitam pe cei dezordonati launtric chiar daca sunt miliardari. Numai cei iubitori pot sta alaturi cu cei dezordonati sau disfunctionali, cei interesati in ordinea lor launtrica evita compania lor formand oaze de izolare de ceilalti, ashrame, manastiri ,etc, si dupa cum evidenta releva devin "cersatori de oameni" sau misionari, oameni care care sa le dinamizeze propria plictiseala a rigiditatii lautrice de a considera ordinea fiintei fixata formal si structural sau rigida ca moartea, confunda nemuririrea cu rigiditatea si neschimbarea; pana si moartea se descompune sub influenta fortelor regerative in fluxul lor.Mintea facuta tacuta este minte moarta, mintea universala este tacuta asemenea Atentiei noastre. Atentia este receptiva si expresiva, un filtru dinamic si armonic in dinamica sa al intregii cunoasteri. Vigilenta este starea de veghe, veghea la ceea ce nu se manaca din ce zboara prin minte.Mancam "zburatoarele si le defectam dupa digestie ca materie fecala. Apoi trecem la a ne hrani cu fecalele a ceea ce este consumat ideatic si emotional (traim din amintiri in cimitiriul elefantilor sau ex-ilor, celor care au fost ceva si considera ca ceilalti pentru asta trebuie sa-i onoreze), ne hranim cu cenusa arderilor interne doar pentru ca este palpabila exterior. Gandirea renascuta din propria cenusa este simbolul Pheonix-ului, iar Dragonul simbolizeaza puterea nepalpabila a prezentei umane care se exprima prin delicate, blandete, finete tacuta si frumusetea evidenta a intrgii naturi a univesului si a plenitudinii sale continatoare, inteligenta creativa. Orice autoritate am invoca repetand , invocam propria autoritate si este legea existentei acceptate . Legea vietii este fluida si in continua inoire prin formele sale expresive evolutive.
Nu puteti vedea posibilitati tehnologic intermediate sau directe, biologic nascute, fara sa priviti propriile posibilitati de expresie neconditionata a manifestarii lor. Astfel credinta se releva ca incredere in Dumnezeul din launtrul tau si succesul sau in orice directie si manifestare , in acord cu ceea ce ratiunea existentei este in acord si armonie, legea viului. VindecareA pe cale biologica sau potentialul vietii de vindecare neconditionata, este obsructionata de structura credintelor noastre in intermedierea ei tehnologica. Oamenii primitivi au gandire primitiva, brutala si conditionata de circumstantele ei senzoriale, dominati de senzatii in fata carora se abandoneaza. Senzatia este informatie care sa conduca la decizie nu l-a acceptare sau refuz. Un om infomat emite decizii armonice in circumstante dar puterea materializarii lor nu-i apartine lui ci atitudinii in fata circumstantelor senzoriale . Medicii cunosc statistic ca oamenii optimisti, increzatori, chia rara motive se vindeca mult mai repede si mai bine decat cei pesimisti cu toate ca aportul lor si tratamentul este acelasi. Acordati atentie si incredre impalpabilului sistem imunitar propriu si veti fi inminunati de puterile sale; Atitudinea aceasta, va restructura elementele si formele expresiilor originale corporale la fel cum rugaciunea apei schimba structura ei. Adn-ul ne aude si pune in functiune potentialul biologic necunoscut necesar vindecarii indiferent de disfunctii, vindecarea prin cuvant si respectul cuvantului adresat launtric. Onorati cuvintele voastre caci va onorati existenta . Cine nu are incredre in propriile cuvinte nu are incredere in sine, si vor spune ca sunt un micinos perfid ca ei au incercat si nu a mers. Eu nu fac psihoterapie , spun doar ca ce traiti este expresia cuvintelor voastre si modului in care le asociati si legati conditionandu-le unele de altele si semnificatiei care le dati. Aprecierea de vorbarie goala este a celui care nu acorda cuvintelor vreo relevanta faptica si asa functioneaza toate cuvintele pentru el-ca vorbarie goala. Nu are importanta cuvintele celorlalti ci propriile cuvinte vazute ca vorbarie goala, functioneaza pentru ei ca atare. "Orice informatie functioneaza" asta spun; daca dati intreaga incredre propriului cuvant el functioneaza ca atare launtric si exterior dupa semnificatia si sensul dat chiar in forma sa si contextul sau. Inteleptii vorbesc greu pentru ca meditateaza inainte sa scota un gand sau cuvant, iar cand vorbesc, aparent ceea ce spun este rupt de context; ex contextul barfelor sau conditionarilor, superstitilor si antiratiunii. Nu incerc sa demonstrez caci viata este evidenta si transparenta nu are nevoie de demonstratiile mele, doar relev evidente si banalitati, credinte si consecintele lor, obisnuinte si rutina lor tiranica, posibilitatile atitudinii si consecintelor dinamicii ei.
Astfel ajunge sa-si reprezinte valoarea prin ceea ce face si are si nu prin ceea ce este. Asta il conduce la a pierde din vedere importanta creerii de structuri in detrimentul acumularii de lucruri palpabile pentru a-si mari propia valoare conditionand-o de expresiile ei obicetive. Putini oameni dupa ce reusesc sa creeze o structura tangibila, se pastreza in domeniul creatiei unei structuri noi sau al desavarsirii celei deja create. Marea majoritate acumuleaza structuri palpabile si se pozitioneaza ca dependenti de cei putini astfel. Valoarea vazuta ca marimea acumularii conduce la desconsiderarea celor putini si controlul activitatii lor creative in domeniile existentei, fie stiintifice, fie culturale sau inovativ-productive.Pictorii mor saraci, dar tablourile lor sunt bogatia celor care le-au acumulat, oamenii de stiinta sunt platiti sa faca arme, finantisti pentru inginerii financiare, etc. Omul si-a dezvoltat astfel o gandire capabila sa rezolve orice problema sau necesitate tehnica palpabila si obiectiva. Dar astazi vedem ca "valoarea" "se muta" din domeniul concretutlui in domeniul virtualului, abstractului, cunoasterii, se "interiorizeaza" prin virtualizarea ei in toate domeniile, cunoastrea devine mai importanta si mai valoroasa drept consecinta i n fta propriilor produsele . Produsele ei palpabile sunt efemere, din momentul terminarii lor incep sa se degradeze si necesita eforturi mari de intretinre; dar "cunosterea" care le-a dat nastere nu se degradeaza ci se condenseaza informational , se "impacheteaza"natural in prezenta sa, devenind memorie corporala si se manifesta punctual in prezenta sa prin atitudine in fata circumstantelor sau 'axioma' din care se exprima in circumstante, sau viziune integratoare a elementelor lor, ca un fel de harta launtrica dupa care se ghideaza directionandu-si actiunile. Cunoasterea modeleaza perceptia intr-o harta launtrica folosita in spatiul circumstantelor in dinamica lor. Avem harti ale acumularii, harti ale intretinerii si conservarii, harti ale dominatiei (pedeapsa imediata si rasplata intarziata), harti ale traseului in existenta, harti ale credintei si religiozitatii, harti launtrice ale spatiului si timpului,etc. Omul pragmatic este dependent de concret, de mediu si anturajul sau si se releva ca "un produs" al mediului sau, omul social facut de societatea sa si modelul ei, ca harta launtrica sau viziunea ei care-i limiteaza expresiile acaparandu-le.Omul ca produs se degradeaza si el ca orice alt produs. Omul cunoasterii nu depinde de produsele ei pe care le poate exprima la nevoie oriunde s-ar afla. omul cunoasterii este dependent doar de inoirea propriei cunoasteri, inoire care nu poate fi rezultatul manipularii la nesfarsit a aceeasi cunoasteri ci explorarii cunoasterii sale, descoperindu-i noi valente si posibilitati, este explorator rational si responsabil pasionat doar de "descoperire" , ceea ce nu se poate realiza decat dand la o parte cunoasterea sa trecuta pentru a privi in necunoscutele ei sau subtilitati neconstientizate. Omul pragmatic depinde de stabilitate si fizica euclidiana releva asta, omul cunoasterii depinde de fluiditatea interactiunilor sale cu cunoastrea universala. Aceasta 'mutare' a conceptului de valoare de la produs si acumularea de produse catre virtual si abstract, conduce la interiorizarea valorii si astfel valoraea umana este abstracta si intangibila, fluida si subtila , in curgere sau flux, mereu prezenta in prezenta sa. Aceasta dinamica a abstractului intangibil al valorii individului uman determina valoarea prezentei lui si mai oputin a acumularilor sale materiale obiective palpabile. Aceasta valoare abstracta a individului nereprezentata obiectiv este indirect proportionala cu cantitatea acumularilor sale, acumulari carei absoarbe potentialul in eforturile intretinerii ei si-l fragmenteaza. Evident ca un echilibru dinamic al celor doua aspecte ale fragmentarii energie sale in explorare-intretinere implica o confuzie; aceea ca poate face bine doua lucruri in acelasi timp, respectiv punctual pe parcursul a 24 de ore. Vizionarul spune ca 'nebun" este cel ce incearca sa faca doua lucruri deodata si asta releva ca armonia dinamica in cele doua domenii exitentiale la care ma referea anterior implica totalul angajament punctual intr-un domeniu sau celalat, organizat pe durata celor 24 ore ca distributie a muncii. Organizarea celor 24 ore este triunitatea a 8 ore munca, 8 ore autointretinere-placere si 8 ore refacere prin incetarea oricarui efort constient sau prin somn. Acumularea si conservarea sau intretinerea ca activitate tinde sa acapareze si acapareaza toate elementele triunitatii respective si asta conduce la epuizare, stres, oboseala , batranete si restructurare corporala intr-o alta triunitate a unor cicluri exacte determinate de cicluri unitate-puls, viata-existenta- moarte, trunitate in care domeniul refacerii este la fel de necunoscut ca si somnul. Visele din timpul somnului sunt expresia acapararii activitatii conservare- acumulare si a domeniului refacerii sinelui uman si ne conduce la a devni conserve intr-un ambalaj artistic sau grotesc modelat ca si cosciug si cavou. Ce se intampla "dupa" este domeniul necunoscutului si daca cunoastem este doar o prelungire a aceleasi harti existentiale precum visele sunt in timpul somnului. Cu cat visam mai mult cu atat mai putin odihniti ne trezim si aceeasi rutina acumulativa si conservatoare ne asteapta: ne dezmeticim , ne concentram pe exigentele zilei, mergem la munca ,fugim la distractie, epuizati adormim; cu cat cunoastem mai mult despre moarte cu ata mai mult refacerea este dupa acelasi model invechit existential pe care budistii il reclama ca viciul sirului reincarnarilor din care vor sa scape, iar ne nastem ignoranti, iar sugem la aceeasi tata, iar suntem modelati si formati social, facem armata ne casatorim, facem copii, muncim si ne pensionam, murim. Pana cand? Nu exista un raspuns dimensionat conceptual, insa evidenta releva ca in aceasta rutina zilnica sau vecinica exista o tinta si o ratiune nemecanica (dupa vreun model mecanic repetitiv a ceea ce ratiunea este), care ni se releva la randul ei in momente de discontinuitate a rutinei, momente ce nu pot fi programate sau premeditate si le numim aleatorii. cand incepi sa acorzi atentie aleatorului din existenta , nu-l mai ignori concentradu-ti atentia doar pe rutina si asta oamenii de stiinta, sau oamenii cunoasterii urmaresc. Fara "o altfel" de atentie "tainele" aleatorului nu ni se releva; noi suntem programati sa concentram atentia sau sa o dispersam, incercand sa atingem acea calitate a atentiei necesara relevarii sensurilor aleatorului in existenta fara sa reusim; puterea rutinei este atat de mare ca ne fura mereu atentia si face inutila incercarea noastra de a obtine acea "altfel de atentie" si acea atentie apare tot aleator si spunem ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap prin ineditul revelatiilor sale referitoare la cunostere si necunoscut. In stiinta "noutatea" care schimba complet constiinta umana si activitatile ei ca sens si directie este " fizica cuantica' ca abordare rationala a notatii respective inedite prin nepremeditarea ei.fizica cuantica releva in cuvinte simple ca mediul nostru se modeleaza conform gandirii noastre sau ca atitudinea in gandire modeleaza mediul si nu mediul pe noi. Experientele confirma , o rugaciune a Fecioarei Maria prin invocare in fata unui pahar cu apa schimba structura apei ordonad-o in forme elemente ale structurii ei complet noi si de o frumusete muta. Alte invocari prin rugaciune (respectul unor semnificatii si puterii lor prin gandirea observatorului) produce deasemenea restructurari ale apei sub forme diferite. Asta releva ceva fantastic, nu materia este importanta ci raspunsul ei la gandirea observatorului, reflectat ca forma in materia respectiva fara alta interventie asupra ei. Materia este sensibila in structura ei intima organizata la gandirea omului. O gandire dezordonata dezordoneaza materia inconjuratoare la nivele intime ale structurii sale si una ordonata ordoneaza in intimitate structura materiei, intimitate care se reflecta in caracteristicile substantei astfel modelate cu care apoi interactionam cu consecintele reciprocitatii. Imi amintesc cum inteleptii inainte sa manance, sa bea apa , sa inceapa o activitate, , sa se culce, dupa ce se trezeau, etc,.aveau un noment de reculegere si rugaciune in fata abstractului, nepalpabilului din existenta sa. Intuitia lor este astazi confirmata de fizica cuantica prin experientele obiectivitatii acestei intuitii. Salutul de buna ziua in fata zilei oare modeleaza ziua bine in structura ei intima si impalpabila? Complexitatea zilei face greu confirmabila intuitia dar punctual intotdeauna se confirma. Gandul si rostirea omului reorganizeaza intim structurile circumstantelor sale existentiale obiective.Atitudinea in fata circumstantelor determina desfasurarea si calitatea intima a lor, ne creem circumstantele. Axeasta revelatie schimba total constiinta umana si sensurile activitatilor sale.Importanta si valoarea se interiorizeaza complet.Importanta este calitatea gandirii si vuziunii din care se naste. Cunoastrea bolilor este modelare ca atare , cunoastrea disfunctiilor societatii o modeleaza disfunctional, etc. Ce intervine aici? Atentia , ce onoram prin atentia noastra .atentia care nu selecteaza cunoasterea este o atentie care exploreaza si inoieste prin relatie si actiunea ei insasi cunoastrea ca raspuns obiectivat de mediului sau existential.Exista o afirmatie conform careia in fata unei circumstante rostesti mental cuvantul si lucrarea ta in circumstanta este incheiata; mergi mai departe sau te misti in circumstanta neconditionat de ea ci doar de puterea ta de a gandi direct si corect in raport cu circumstanta. Aceasta afirmatie pana acum nu avea o confirmare experimentala stiintifica oficializata, dar astazi fixica cuantica o confirma. Strucutrile pe care gandirea umana nepalpabila, le detrmina in materie sunt importante si nu materia palpabila. O coaja de ou este un filtru termic, absoarbe caldura sau reflecta functie de circumstante, dar substanta din care este formata (calciu) nu are caracteristica aceasta. Asemanator si diferit, structura gandirii nascuta din viziunea despre noi insine si rolul nostru in existenta este determinanta ca functionare calitativa si nu Puterea sau energia modelata astfel. De altfel se spune ca puterea corupe, dar coruptia gandirii este putere care corupe; puterea ca si substanta modeleaza raspunsul obiectivandu-l si oglindind gandirea noastra. O viziune si gandire necorupta este de asemenea putere care nu corupe prin raspunsul ei, ci sustine fiinta. Sintetizand temporal viziunea si gandirea oficializata sau globalizata a palpabilului interes conducator consuma substanta si energia planetara data, epuizand si degradand structura naturala desavarsita a planetei modeland-o in deseuri. Ceea ce se acumuleaza la propriu sunt deseurile activitatilor umane, iar reciclarea deseurilor pentru producerea de noi deseuri este perpetuare a deseurilor, cerc vicios al gandirii consumatoare si risipitoare; Propria gandire ne consuma si nu asta este problema ci in ce ne transforma consumandu-ne? Ne recicleaza ca sa aiba ce consuma? Fizica cuantica prin revelatiile sale reordoneaza gandirea, viziunea si structurile gandirii in care tot contextul activitatilor ei este intarirea fiintei umane si nu consumul si exploatarea ei. arhitectura din perspectiva si orizontul cuantic va genera structuri din micro elemente a caror rigiditate nu este importanta in fata rigiditatii si calitatilor structurilor realizate care vor crea medii existentiale, locuinte, care sa functioneze ca filtre ale energiei cosmice asemenea coajei oului fara sa mai necesite surse de energie exterioare care sa intretina conditiile armonice in raport cu fiinta locatoare. Strucura arhitecturala prin insasi forma sa si dinamica interactioanala cu energia inconjuratoare va asigura confotul fizic si psihologic necesar; structura va fi un transformator hidrodinamic el energiei mediului in sensul armonizarii cu fiinta. o astfel de fiinta eliberata de exigentele facturilor pentru intretinerea conditilor sale ,sau regiei personale psihologice si fiziologice se poate dedica desavarsirii gandirii si expresiei sale in mediu si prin desavarsirea sinelui si mediului sau, comunitatii.Gandirea care-si are sursa in circumstantele obiective tangibile le va regandi originalul structural natural si regandindu-le le va degrada. Daca vrem sa imbunatatim o statuie vom reusi sa o stricam , dar daca vom sculpta alta conform propriei evolutii in viziunea fata de sculptura, vom genera o statuie noua si in armonie cu propria viziune , avem originalitate astfel. Schimbarea atitudinii in existenta este o schimbare de gandire, o noua gandire ale carei radacini nascute dintr-o noua viziune despre sine si rolul sinelui sa fie reflectata de raspunsul energiei si substantei planetare in structuri calitative noi datorita interactiunii dinamici lor cu mediul in care se concretizeaza integrandu-se armonic si ordonat. Structurile interactive si nu degradabile din momentul aparitiei lor se pot autosustine si regenera fara efortul regandirii lor de fiecare data. gandirea interactiva nu exista decat in mediul interactiunii viului si calea ei este biologia complet diferita de aceea a tehnologiei ca tinta prin consecintele ei diferite reflectate ca presiune si confort fata de fiinta umana care le-a generat si sustinut. Dinamica tehnologiei produce consum si deseuri abandonate in miscarea sa, deseuri radioactive sau poluante pe termen lung si reciclarea tehnologiei este greoaie si cu mare efort din moment ce usor este sa aruncam ceea ce nu ne mai trebuieste uzat moral sau tehnologic; mersul inainte al tehnologiei lasa in urma un morman de deseuri tehnologice palpabile si tangibile incarcand cu deformarile sale depasite mediul si degradandul iar aceasta dinamica reciclatorie este temporal vorbind o povara pentru societate, povara propriei irationalitati. Cea mai performanta structura din univers care este interactiva si de sine statatoare este fiinta umana, cel mai maret edificu creat de univers, inteligenta planetei in expresie corporala. Energia si substanta planetei i se supune neconditionat si asta este iubire neconditionata dar aceasta situatie il obliga implicit la responsabilitatea viziunilor , conceptelor si structuriilor sale de gandire. omul este esentialmente liber si gandirea este garantia acestei libertati sau parazitul ei dupa cum omul se concepe pe sine si roluls au pe pamant..Dupa cum exista tehnologii necunoscute oficial, netransparente, de o inalta eficienta si putere ca reflectare a dorintei de putere si interesele acestei dorinte personificate, corporalizate in indivizi necunoscuti netransparenti, la fel exista si structuri de gandire responsabila si rationala de profunzimi si frumuseti nebanuite, "cerurile care vor veni" si vor transforma complet conceptiile si expresiile tehnologice si sociale. Acestea nu se ocupa cu demolarea celor vechi, cu distrugerea sau dizolvarea lor pentru ca cele vechi se autodizolva pin crizele de sistem. crizele sistemice locale au efecte destramatoare a lor la nivel local (disparitia civilizatiilor localizate planetar); dar globalizarea sistemului va produce dezintegrarea lui la nivel global sau planetar prin consecintele sale din mediul planetei ca intreg. Planeta este vie si de sine statatore in ordinea sa prima sau naturala, chiar daca ciclurile sau pulsul ei are amplitudine temporala atat de mare ca desfasurare sau expiratie si Frecventa atat de mica sau inspiratie instantaneie ( zen-isti fac exercitii in care sa inspire cat ma scurt si complet apoi sa expire cat mai incet si lung ca sa se armonizeze cu inspiratia -expiratia propriului corp planetar) incat este greu de constientizat pulsul inimii sale. (Oamenii echilibrati au pulsul constant si rar iar agitatii crescut- dar nr de insp-exp , cicluri este constant pentru fiintele planetei- ex la sobolani este de 12 ori accelerat fata de cel omenesc; viziunea modelatoare a psihologiei umane astrologica pe cicluri de 12 ani, ore, etc, si oglinga lor reflecta asimetric ca egou). Suntem sustinuti de planeta si degradarea planetei in viziunea lucrativa actuala va conduce la pierderea sustinerii, apoi reluarea de la inceputul ei dupa acelasi midel sau un salt evolutiv al modelului interactiunilor intre oameni. Saltul evolutiv este individul si atingerea unui nivel critic al proportiilor in ansamblul omenirii va determina un salt olectiv. cand se va atinge acest nivel critic este greu de stiut si ne va surprinde pe toti ceea ce implica vigilenta si rabdare, implica exprimarea nivelului individual care prin impartasire se imbogateste si intareste. Ascunderea luminii individuale sau izloarea de societate a individului luminat de propria lumina conserva intunecimea viziunilor si structurilor gandite chiar daca indivdul prospera personal profitand de teama celorlalti si naivitatea lor inselandu-i. Devenirea ca expresie este aceeasi actiune indiferent de targetul ei, ori vrei sa devii bogat sau iluminat, tot aia este si are aceleasi consecinte ale suferintei. Discontinuitatea in devenire produce salturi evolutive si in viziune si in gandire, care apoi se vor reflecta prin raspunsul substantei si energiei planetare ca structuri si forme de calitati diferite celor recunoscute. Calitatea lor depinde de om si nivelul sau de claritate si constienta elevata in profunzimea existentei ca plenitudine continatoare. "Lumina s-a inaltat pe sine si a capatat chip" Chipul luminii este corpul constiintei sale; corpul uman este corpul constiintei universale, nu poate fi distrus fiind profund inradacinat in constiinta universului care-l contine si cu care unit este, "cel nefacut de maini omenesti". Natura este mediul omului si reflectare formala a desavarsirii creativitatii sale. Se spune ca daca un singur om sau constiinta umana ar ramane si universul ar disparea , aceast om sau constiinta are puterea refacerii universului asa cum el este si a intregului sau continut si viceversa da oamenii ar dispare si universul ramane intact fara oameni El, universul ar reface intreaga omenire exact in locul din constiinta sa in care a ramas ca sa evolueze mai departe. Dimineata ne trezim exact cu gandurile cu care ne-am culcat, ce nu stim este ca ele au lucrat toata noaptea modelandune corporal si social. Iata de ce reamintiream rememorarea in minte a zilei (jurnalul) si constienta corectiilor de facut ca atitudine si actune in circumstantele zilei de maine si rugaciunea iertarii si iubirii dinantea adormirii nu este o prostie copilaresca pentru copii ci o inalta ratiune in existenta; rememorarea, autocorectia ca morala a ei, transformarea atitudinii care este proiectul zilei de maine si impacarea cu sinele iubirii neglijat in experienta trecuta, sunt etapele lucrative ale unei constiente umane elevate. Valoarea unui om este Impalpabila, sublima, ceea ce are importanta sau nu, este prezenta sa, prezenta sublimului ordonat interior sau a dezordinii sale launtrice. In mod natural suntem atrasi de oamenii ordonati launtric in iubire ca expresie chiar daca nu au nimic si evitam pe cei dezordonati launtric chiar daca sunt miliardari. Numai cei iubitori pot sta alaturi cu cei dezordonati sau disfunctionali, cei interesati in ordinea lor launtrica evita compania lor formand oaze de izolare de ceilalti, ashrame, manastiri ,etc, si dupa cum evidenta releva devin "cersatori de oameni" sau misionari, oameni care care sa le dinamizeze propria plictiseala a rigiditatii lautrice de a considera ordinea fiintei fixata formal si structural sau rigida ca moartea, confunda nemuririrea cu rigiditatea si neschimbarea; pana si moartea se descompune sub influenta fortelor regerative in fluxul lor.Mintea facuta tacuta este minte moarta, mintea universala este tacuta asemenea Atentiei noastre. Atentia este receptiva si expresiva, un filtru dinamic si armonic in dinamica sa al intregii cunoasteri. Vigilenta este starea de veghe, veghea la ceea ce nu se manaca din ce zboara prin minte.Mancam "zburatoarele si le defectam dupa digestie ca materie fecala. Apoi trecem la a ne hrani cu fecalele a ceea ce este consumat ideatic si emotional (traim din amintiri in cimitiriul elefantilor sau ex-ilor, celor care au fost ceva si considera ca ceilalti pentru asta trebuie sa-i onoreze), ne hranim cu cenusa arderilor interne doar pentru ca este palpabila exterior. Gandirea renascuta din propria cenusa este simbolul Pheonix-ului, iar Dragonul simbolizeaza puterea nepalpabila a prezentei umane care se exprima prin delicate, blandete, finete tacuta si frumusetea evidenta a intrgii naturi a univesului si a plenitudinii sale continatoare, inteligenta creativa. Orice autoritate am invoca repetand , invocam propria autoritate si este legea existentei acceptate . Legea vietii este fluida si in continua inoire prin formele sale expresive evolutive.
Nu puteti vedea posibilitati tehnologic intermediate sau directe, biologic nascute, fara sa priviti propriile posibilitati de expresie neconditionata a manifestarii lor. Astfel credinta se releva ca incredere in Dumnezeul din launtrul tau si succesul sau in orice directie si manifestare , in acord cu ceea ce ratiunea existentei este in acord si armonie, legea viului. VindecareA pe cale biologica sau potentialul vietii de vindecare neconditionata, este obsructionata de structura credintelor noastre in intermedierea ei tehnologica. Oamenii primitivi au gandire primitiva, brutala si conditionata de circumstantele ei senzoriale, dominati de senzatii in fata carora se abandoneaza. Senzatia este informatie care sa conduca la decizie nu l-a acceptare sau refuz. Un om infomat emite decizii armonice in circumstante dar puterea materializarii lor nu-i apartine lui ci atitudinii in fata circumstantelor senzoriale . Medicii cunosc statistic ca oamenii optimisti, increzatori, chia rara motive se vindeca mult mai repede si mai bine decat cei pesimisti cu toate ca aportul lor si tratamentul este acelasi. Acordati atentie si incredre impalpabilului sistem imunitar propriu si veti fi inminunati de puterile sale; Atitudinea aceasta, va restructura elementele si formele expresiilor originale corporale la fel cum rugaciunea apei schimba structura ei. Adn-ul ne aude si pune in functiune potentialul biologic necunoscut necesar vindecarii indiferent de disfunctii, vindecarea prin cuvant si respectul cuvantului adresat launtric. Onorati cuvintele voastre caci va onorati existenta . Cine nu are incredre in propriile cuvinte nu are incredere in sine, si vor spune ca sunt un micinos perfid ca ei au incercat si nu a mers. Eu nu fac psihoterapie , spun doar ca ce traiti este expresia cuvintelor voastre si modului in care le asociati si legati conditionandu-le unele de altele si semnificatiei care le dati. Aprecierea de vorbarie goala este a celui care nu acorda cuvintelor vreo relevanta faptica si asa functioneaza toate cuvintele pentru el-ca vorbarie goala. Nu are importanta cuvintele celorlalti ci propriile cuvinte vazute ca vorbarie goala, functioneaza pentru ei ca atare. "Orice informatie functioneaza" asta spun; daca dati intreaga incredre propriului cuvant el functioneaza ca atare launtric si exterior dupa semnificatia si sensul dat chiar in forma sa si contextul sau. Inteleptii vorbesc greu pentru ca meditateaza inainte sa scota un gand sau cuvant, iar cand vorbesc, aparent ceea ce spun este rupt de context; ex contextul barfelor sau conditionarilor, superstitilor si antiratiunii. Nu incerc sa demonstrez caci viata este evidenta si transparenta nu are nevoie de demonstratiile mele, doar relev evidente si banalitati, credinte si consecintele lor, obisnuinte si rutina lor tiranica, posibilitatile atitudinii si consecintelor dinamicii ei.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu