02 octombrie 2014

povestea credintei si cea a teoriei

 Odata ca niciodata, un  copil  lovit de cei mai mari isi rupse mana. Nu mai dori sa se intorca acasa sa-si tulbure parintii speriindu-i cu starea sa si se hotara sa inopteze in padure pe creanga unui arbore.
Adormi linistit, ferm convins ca Dumnezeu il va trezi vindecat dimineata. Si asa fost, mana era sudata si la locul sau iar urmele ranii erau greu vizibile; se intorse acasa suportand linistit pedeapsa "lpsei din casa" de peste noapte; era ferm convins ca este mereu acasa in Dumnezeu oriunde s-ar afla.

Teoria ca insiruire rationala de actiuni care conduc in obtinerea prin obiectivare a unui scop-interes, implica ordinea si urmarirea ei, ceea ce insemna relatia de folosire, de control si dominare a materiei si modelarea ei in succesiunea tehnologica respectiva; folosesti cunoastrea materiei, cunoasterea scopului si a proiectului prin care-l obtii si cunoasterea mijloacelor necesare modelarii si prelucrarii materiei conform proiect. In acest sir ierarhia este implicita , fiinta comanda si materia se supune neconditionat pe etape si in structura finala la care conduc etapele. In ceea ce priveste organizarea fiintelor intr-un proiect, teoria logica a proiectului fara cusur in ratiunea sa, implica o structura organizatorica in care posturile sau pozitia indivizilor in acea strutura implica un total angajament personal in functiunea postului. Acest angajament personal nu poate fi realizat prin constrangerea nevoilor persoanei, fara sa aiba reflexia psihologica a ingradirii libertatii proprii prin constrangerile functiunii respective, senzatie psihologica incompatibila cu natura oricarei fiinte. Aceasta constrangere, care apare ca sezatie psihologica, conduce la conflicte interactionale intre indivizii structurii si este  dublata de senzatia ca fiecare stie mai bine decat ceilalti ce si cum trebuie facut. O strucutra organizatorica este rationala, dar impresia constrangerilor ei si a functiunilor sale, asupra individului , precum si faptul ca structura  implica un "centru organizatoric" ca un nod de cale ferata pentru fluxul informational din structura respectiva, creeaza impresia unei structuri ierarhice. In initiera unui proiect organizatoric al fiintelor , fiecare este libera de senzatiile psihologice de care vorbeam , si ea functioneaza ca atare sustinuta de entuziasmul fiecarui angajat in structura respectiva. Senzatiile psihologice apar in desfasurarea faptica a proiectului si creeaza impresia unei structuri ierarhice constangatoare in fata careia individul se opune 'automat' si apar disfunctiuni in desfasurarea logica a etapelor proiectului respectiv. Disfunctiile din proiect conduce la intarirea unei autoritati care sa il impinga mai departe si asta genereaza confirmarea senzatiilor ca obiective si motivate, si astfel conflictele se acutizeaza pana proiectul cade. Cand o structura organizatorica functionala rational in domeniul organizarii fiintelor pentru coroborarea energiilor lor intr-un scop comun se 'transforma' intruna ierarhica, este semnul "imbatranirii ei" si al sfarsitului functionarii sale. Gandirea pozitiva este expresia gandirii rationale , sau ' gandirea ' organizata rational in obiectivarea etapelor care sa conduca la un rezultat. "Aceeasi  gandire" este disfunctionala sau "negativa" cand organizarea ei are drept sursa un conflict intre elementele sale formale si functionale, conflictul de idei si pareri despre cum este mai bine sa facem a energiile angajate in proiect, sau fiintele umane, mai ales cand proiectul este deja facut in ratiunea si etapizarea sa logica. De aceea mai bine terminam un proiect asa cum a fost conceput dupa care ne confruntam ideile despre cum ar putea sa fie mai bun. Nici o etapa conceputa ca ordine in proiect nu poate fi obiectivata daca noi ne confruntam pe proiectul de ansamblu, adica pe ce nu este inca decat o teroie. Ca exemplu imi amintesc o conversatie de oportunitate si angajare intr-o afacere blocata din start de conflictele nascute despre cum se imparte castigul; atentionarea ca ne certam pe ceva ce nu avem a fost inutila; nu am ajuns la resurse si calea deschisa de ele, sau atragerea de resurse complementare, nici la proiectul folosirii lor prin colaborare.  Autocorectia proiectului este etapa la finalul unei etape obiectivate deja, adica vom dicuta pe concretul a ceva ce este ,stabilind liniile corective de directie ale etapizarii telului final. In omenire exista ierarhie organizayorica pentru ca Ierarhia implica desfasurarea unui proiect prin impunere sub conditionarea existentei si astfel puterile lumii sunt militare si ierarhice si asta este sursa tuturor cnflictelor din lume. Fiinta umana nu va putea niciodata sa accepte nici un fel de ierarhie careia sa se supuna neconditionat,  din libertate isi asuma o functiune intr-o structura organizatorica, angajament personal liber si responsabil, pana cand structura devine ierarhica prin comportamentul indivizilor aflati in centre informationale de care vor sa profite personal ca pozitie. (sentimentul ca nu stim ce sa alegm si sustinem politic este feed back-ul acestei situatii concrete- orice am alege tot aia este, indivizi ce vor sa profite personal de pozitii in ierarhie.) Astfel, orice structura organizatorica a fiintelor are o faza de tinerete si crestere , de transormare in ierarhie si descrestere. Exista o ierarhie naturala , aceea a familiei in care fratele mai mare este centru informational sau parintii pana la un moment dat, o ierarhie sustinuta emotional si traditional, dar nu este una constrangatoare decat cand fratele mai mare foloseste fratele mai mic in scopuri personale sau viceversa si nu pentru sustinerea proiectului fratietatii. Fratietatea reala este una organizatorica a energiilor comune dupa un proiect angajat personal emotional de fiecare, dar nu implica constrangerea ierarhica pe criteriul puterii personale fizice sau psihice. Gandirea nu este pozitiva sau negativa , este aceeasi gandire directionata ca activitate rational sau antirational de catre fiinte. Ratiunea implica respectul neconditionat al libertatii individuale a membrilor organizarii respective si contributia libera a fiecaruia. Cum asta este inactiv in omenire (sau doar la nivel declarativ) , nu functioneaza si ne ramane solutia cardasiilor generate de interese si conflictul dintre cardasii si  interior  irarhiei cardasiilor respective pentru  aceleasi interese. Intr-o lume de fiinte egale ca putere, lupta pentru putere dintre ele genereaza cardasii care se mentin doar pana la atingerea scopului lor, obtinerea puterii asupra altora, dupa care scopul lor se pierde si conflictul pentru putere din interiorul cardasiei invingatoare  o distruge; invingatorul ramane singur si la nivelul puterii personale egale cu a tuturor celorlati  este eliminat de alta cardasie si asa mai departe. Ca sa se evite eliminarea fizica a "invingatorului", asa cum in succesiunea regilor se releva (suita de crime ale succesiunii, fie ale regilor fie ale pretendentilor), democratia a stabilit o limita a domniei si i-a ingradit domeniul arbitrarului invingatorului respectiv,  prin separarea puterilor si control reciproc in stat. Cand abordam gandirea ca individuala suntem in eroare, gandirea individula se reflecta in gandirea omenirii si invers , este aceeasi gandire, nici negativa ,nici pozitiva ,nici buna, nici rea. Este un proces intreg, in evolutia cunoastrii si constiintei sale. Ceea ce este in memorie se reflecta in materie si societate ca structuri organizatorice sau ierarhice asemanatoare dar complet difeite ca functionare, si se integreaza in fortele  gandirii planetare armonic sau dizarmonic, introduce in plenitudinea si armonia gandirii planetare conflicte sau acorduri. Planeta de o frumusete si armonie incomprehensibila si miraculoasa in complexitatea ei vie, este un aspect si ceea ce gandim noi sau cum organizam gandirea ca proces in aceasta integritate armonica este alt aspect pe care totalitatea fortelor planetare ale gandirii ne reflecta spre evolutie si auotcorectie. Constiinta binelui si raului, beneficului si maleficului este efectul propriilor conceptualizari sau modelari in gandirea planetara,  modelari ale caror efecte le percepem in disfunctiuni ecologice sau armonii, prin intergrarea lor in armonia gandirii intregului planetar, sau cocreatie, imbogatind sau desavarsind nivelul armonic al ordinii sale ca nou nivel energetic al constiintei, (care emite sau emana ganduri apoi le reverbereaza odata memorate) .Evidenta gandirii ca proces in materie si fiinte nu poate fi contrazisa, si vedem cele doua aspecte care se sustin reciproc ca structuri fiintiale si structuri lucruri. Daca deschidem cartea vietii vom gasi doua carti; una scisa prin cuvinte vii, forme fiinte si una scisa prin cuvinte moarte, simboluri, forme lucruri, tehnologii.Forma fiinta sau litera vie.a gandirii planetare, este de sine statoare si are libertate de miscare pe diferite grade de libertate a miscarii, pe cand forma lucru sau cuvantul mort al gandirii planetare nu are libertate de miscare ci este miscata sau supusa fortelor de transformare sau eroziune. Cuvintele vii au structuri organizatorice iar cele moarte structuri ierarhice, se supun unor forte autoritati externe de care depind si au doar miscarea launtrica rutiniera a modului in care a fost si este gandita forma respectiva si calitatea informatiilor sale in structura lor. De ex, padurea este o structura organizatorica vie cu functiune clara in structura planetara a viului; in padure nu exista leader sau sef al padurii altul decat viata si dinamica sa lantrica, a functuinii ei in plenitudinea inconjuratore. Omul are toate gradele de miscare ale gandirii sale ceea ce-i confera posibilitatea dominarii nivelelor de ordine functionala din ansablul planetar, dar si responsabilitate prin reflectarea actiunilor sale de armonica ansamblului, sau mediul sau existential. Consideratia de buna sau rea ,benefica sau malefica a gandului sau gandirii continatoare a tuturor formelor sale expresive este data de consecintele activitatii sale , Consecintele sunt rechizitorul si profesorul care da note si aprecieri, deprecieri. Astfel structura organizata a gandirii intr-un sens sau scop, reflectatandu-se in consecintele activitatii sale se poate autocorecta, si evolua ca ordine si ratiune organizatorica a modului in care functioneaza. Modelele de gandire, sau curentii  din procesul intregimii sale, sunt organizari launtrice in structuri de gandire a elementelor continute in totalitatea lor de nememorat constient datorita fluxului sau informational incomensurabil. In om se petrec conf unor statistici 10 la puterea 17 procese simultane sau informatii lucreaza simultan.Rezultanta acestor procesari informationale launtrice nu poate fi anticipata si nu respecta premeditarile noastre care exclud parti intregi din informatiile ", lucratoare", Procesul gandirii ca intreg nu poate fi fragmentat, iar implinirea dorintei care ar separa in categorii  de bune sau rele si exclude premeditat, nu poate fi decat rezultatul procesului gandirii in totalitatea sa dinamica si evolutiva in imbogatirea continutului sau,  inclusiv prin gandurile despre gandurile deja obiectivate sau memorate pe care le denumim credinte, prin ceea ce gandirea gandeste despre sine.Omul spune inconstient ca "ma gandesc" si aceasta atitudine se manifesta dupa cum se gandeste; dar in fapt numai gandirea se poate "gandi pe sine" . "gandesc deci exist" se manifesta ca "ma gandesc ca sa exist" ,la nivelul ganditorului. Creierul ca centru al acestei gandiri si "a cum ma gandesc" isi are viata sa prin gandire, iar consecintele a cum ma gnadesc se reflecta corporal prin deformare sau regenerare corporala.  Copii in inceputul lor existential doar gandesc, nu se gandesc pe ei insisi dar aprecierile si deprecierile modului cum gandesc ii determina sa se autoreflecte si sa se gandesca pe ei. Apare un sine gandit (al doilea) fata de cel natural sau corporal (natural). Gandirea apreciativ depreciativa a corpului sau sinelui natural este reflectata corporal prin imagine si forma si prin disfunctii ale fiziologiei sale naturale a integritatii faptice a ceea ce gandim despre noi insine. La nivel colectiv, nu exista om multumit de cum arata si este , atitudine dovedita de piata stilismului imagistic si modelingului corporal ca activitate sociala. Asta arata ca ne gnadim negativ sau nemultumiti de gandirea vie a carei expresie e corpul, gandire vie inregistrata in adn informational biologic si diferentiata individual prin disfunctia sa aceptata de sine -nemultumirea si modelariile ei justificative ale cunoasterii psihologice si astrologice. Gandul poate fi selectat sau negat, dar el exista intotdeauna inaintea actiunii noastre, ca urmare  este inaintea meditatiei pe actiunea si forma sa, adica premeditat. Meditatia  constiintei care vede si forma si actiunea singulara si colectiva ca structura a informatiei gand, nu selecteaza si nici nu neaga vreo informatie sau gand, nici nu catalogheaza ceva care este asa cum este si a carei existenta nu o afecteaza, ci sustine ca element structural al corpului si mediului sau. Ceea ce inteleptii fac, este sa nu nege vreo existenta informationala vie sau moarta(si mortea e in viata)  si dau intregimii informationale a gandirii de lucru , dandu-i un model formal si o viziune launtrica lui spre obiectivare si desarvarsire a obiectivarii respective ca dinamica ulterioara , model cu care "inimile" simtaminte -aspiratii sunt in acord. Ex. 'libertate, egalitate, fraternitate" acord al tuturor inimilor a provocat o revolutie in societate si mai provoaca si astazi. " Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" de asemenea prin acordul inimilor a generat o revolutie culturala "iluminismul" si iesirea din intunericul ierarhiei evului mediu sau baronimii arbitrare si discretionare, a sclavagismului si feudalismului ca mijloc organizatoric social al gandirii pentru "bunastarea " lor. Dar evident ca elementele de gandire feudala sau sclvagista nu au disparut nici astazi. Inimile gandesc in acoduri armonice ale simtamintelor, gandirea vie, iar creierele reflecta fidel sau infidel formele gandite atat pe cele vii cat si pe cele moasrte sau fara miscare proprie in sfera perceptiei .Reflecatrea fidela este tacuta, cea infidela galagioasa prin conflictele starnite intre ceea ce este si reflectarea respectiva . Pacea lantrica este acordul cu ceea ce este asa cum este si lumina constientei stabileste directii noi armonice, directii cu care   inimile sunt in acord pentru desavarsirea a ceea ce este pe nivele de ordine si energie din ce in ce mai complexe si de sine statatoare. Gandirea se vede pe sine efemera si insuficienta siesi datorita dinamicii sale evolutive incomensurabile in continutul sau si creeaza un ganditor neefemer, stabil , imuabil ca opus reactiv la propria sa constiinta de sine, Dar,  samanta constiinta este si samanta rod al acestei abordari gresite, ganditorul (al doilea eu al gandiri ,cel gandit) este si el efemer si insuficient siesi ca simtamant. Aceasta viziune launtrica a gandiri despre sine este reflectata de intrega miscare din perceptie, sociala si a naturii. Efectul este cauza, conceptul. Din acest cerc vicios al gandirii, revolutia in gandire pe care descoperire nivelelor cuantice comportamentale ale energiei si substantei in prezenta fiintelor umane, sau ca stiinta, fizica cuantica ca nivel de ordine si esalonare tehnologica a ceea ce este,  aduce, va regenera si reordona comportamentul gandirii  fata de sine si sensurile acordului "inimilor",  ale simfoniei iubirii. Gandirea este oda libertatii si simtamantul simfonia iubirii  Noi credem ca avem doar o inima si la nivel formal asa este, dar la nivel enegetic sirul a ceea ce este in inima noastra este sirul inimilor care traiesc in noi si prin noi, ca varf al aizbergului existential care suntem. Decizile "varfului" starnesc acorduri sau dezacorduri in functiunile si inimile din aisbergul care-l sustine, acordul conduce la dinamica regeneratoare sau transformatoare, dezacordul la stagnare si regresie. Egocentricul neempatic isi taie craca pe care sta in varful copacului, inteleptul obtine acordul pe deciziile sale, acordul  inimilor structurate in copac ca forma structura vie si care-l tine in varful sau, "pomului vietii" Orice decizie care sustine si inatreste existenta proprie este in acord cu existenta copacului si inimilor lui sau existenta intregului proces curgator si evolutiv al gandirii prin faptele sale. Gandirea ca proces in materie este un proces material, dar noi avem si o expresie referitoare la alt proces de alta natura, cel spiritual. Ganditorul este o expresie substantiala a materiei in evolutia sa ca organizare pe nivele de ordine si energie si eu-l sau natural este corpul uman, nefacut de maini omenesti (fara amestecul gandirii exterioare lui ca domeniul constientei sale); Gandirea este lucratorul si gandirorul seful de echipa a lucratorilor sai. Dar proiectantul proiectului dupa care gandirea lucreaza si ganditorul isi conduce echipa de lucratori ,(idei-concepte), are o sursa asemenea si diferita a carei reflecatre in proiectul sau ne releva unicitatea sa existentiala vazuta ca integritate si plenitudine, spiritul sau inteligenta creativa si diriguitoare a dinamicii sale creatoare; Este sublima, impalpabila si receptiva si sustine intreaga sa creatie si dinamica  ei evolutiva,  dupa cum omul resimte prezenta sa . Nu am crezut in miracole si nici nu cred, dar evidenta existentei nu pot nega chiar daca nu inteleg si nu voi intelege si manifesta vreodata sublimul existentei pure, miraculoase si nobile, fara sfarsit, in care orice sfarsit este un inceput a ceva complet nou, inedit, necunoscut mie si care-mi ofera campul unei noi explorari, mirari, incantarisi entuziasm in existenta mea , o intensitate a trairii in care imi pierd orice individualitate ca ea sa renasca mai completa in minte si corp ca unitate si polaritate functionala. Nu este noua expresia "mens sana in corpore sano", dar acesta teorie nu am resit sa o punem in practica printr-o vointa furata de lucrarile ispitelor unei puteri formalizate pervers si cu efect hipnotic generat de teama de Viata sau de Dumnezeu.. (teama poate fi si o trambulina pe care sa sarim peste toate obstacolele generate de ea- atitudinea in fata contactului cu ea , contact psihologic sau imagistic, conteaza si ea atitudinea este instrumentul libertatii noastre; teama este o optiune antirationala care blocheaza; functioneaza ca si cum as pune cuiva stai pe loc sa te nimeresc in cap si el ar sta pe loc- este atirational sa asculti de frica; aordul inimilor este si va fi aord neconditionat si spontan cu viata, cu existenta, cu sanatatea, cu tineretea, cu abundenta resurselor, cu bucuria lucrului bine facut,etc)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu