Sunt -ne spunem fiecare- intr-un fel sau altul si niciodata nu ne hotaram cum.
Orice raspuns la "cum?" ne-am da, fiecare nu ne multumeste. Aceast fapt ar trebuie sa ne evidentieze inutilitatea cautarii a "cum suntem". Nestiutori a cum suntem ne ascundem nestiinta in afirmarea a "cine suntem": "stii tu cine sunt eu?"Am fost martorul unui raspuns care m-a fermecat prin pragmatismul sau: " cine esti tu este treaba ta, pe mine ma intereseaza ce esti, iar faptele tale imi arata ca esti un deseu ca doar deseuri produci, iar deseutile se recicleaza". Revenind la raspunsul pe care faptele noastre dau la intrebarea cine sau cum sunt, descoperim ca putem fi cine sau cum vrem noi sa fim daca, alegem o varianta din cele puse la dispozitie de cunoasterea psihologica. La un moment dat ne spunem ca suntem rai; dar cat de rau pot fi? Imi propun sa fiu rau si sunt rau constient de ce sunt si acesta constenta ma scapa de bigotismul incercarii intotdeauna nereusite de a fi bun. Dar numai atat pot fi de rau? Care ar fi rautatea extrema ? Distrugerea planetei , a patformei civilizatiei umane? Este profetita asta, deci dorita, ca sa ce? Ce vrem sa demonstram cu astfel de profetiri care sperie si de ce te temi nu scapi ca doar, teama este gravitatie psihologic vorbind. Alta data ne spunem ca suntem victimile societatii; dar numai atat putem? Sa fim victime constiente si sa suferim cat putem de tare! Dar cat de tare putem suferi? Orice raspuns nu ne satisface, putem mai mult. Atunci sa o facem, razbunarea pe noi insine sau autoflagelarea ne satisface dorintele de suferinta extrema!? Daca ne spune cineva, sacrifica suferinta in loc de propria fiinta, vom face exact pe dos: "da, ce ai dom'le cu suferinta mea , lasa-ma in durerea mea si du-te dracului cu ideile tale absurde, lasa-ma in pace cu idiotiile astea" Dar oare suntem in pace ca sa fim lasati acolo?; evident cand cerem sa fim lasati in pace am parasit-o demult. Exista si pacea durerii, dar paradoxal, cand suntem in ea nu ne doare ceva; dar producem durere celor din jurul nostru si asta ca sa obtinem satisfactie. Numai atat putem? Asa de limitati suntem?; Sa ne limitam constient complet! Cat de mult ne putem limita constient? Numai atat? Putem mai mult incremenind! Cata stupiditate putem exprima? Numai atat? Putem mai mult! Cred ca am reusit in mare masura sa relev stupiditatea maimultului ca targhet. Daca sunteti suparati, suparati-va mai tare, iar daca nu reusiti si sunteti nemultumiti de propria nereusita, nemultumiti-va mai tare. Extremizati potentialul exprimarii propriei stiinte de a fi, pentru ca nimic nu stim mai bine decat a fi nemultumiti, suparati, vinovati sau fricosi, rai sau meschini. Mediocritatea maimultului meschin o cunoastem la perfectiune; de ce trebuie sa ne ascundem sub mastile civlizatului, cultivatului, iubitorului, sau "omului de bine", salvatorului, sau a celui ce rezolva problemele celorlalti cand nici propriile probleme nu suntem in stare sa rezolvam. Practicati constient si la extrema propria cunoastere psihologica a suferintei ca sa realizati idealul ei. Faceti ce stiti mai bine, injuratii si luati-le banii prin orice mijloace celorlati suferinzi. Suferinzii platesc cel mai bine pe promisiunile eliberarii de suferinte asa ca faceti-i sa sufere mai tare si veti maximiza profiturile proprii. Nu faceti greseala sa va tineti de vreo promisiune , nu face-ti greseala sa spuneti adevarul , va dati seama ce profituri uriase obtineti din minciuni? Duceti la extrema fara sa ascundeti cunoasterea voastra de a fi, ca sa vedeti clar inutilitatea ei. Inutilitatile va consuma energia hranind structuri consumatoare, dominatia aproapelui, controlul aproapelui , dar mai ales importanta de sine. Avem toate institutiile acestor inutilitati dar lipsesc oamenii ca sa le folosesca in scopuri utile. Avem legi sa le incalcam, politie sa fure, politicieni sa minta, preoti sa insele si crucifice, armata sa moara la nevoie, etc. In aceste structuri, roboti progarmati sa le intretina imaginea frumoasa si activitatea urata, sa mentina armonica monadica a polarizarii formelor si functiunilor, cred ca traiesc. O functie distructiva se imbraca in promisiunea cresterii, dezvoltarii, sigurantei ca sa-si momeasca clientii si ascunda adevarul a ceea ce este. Toti mediocrii vorbesc si vad oamenii pe post de "clienti"; un atribut al ignorantei. "Clientii mei", "nu-mi lua clientii", etc , exprimarile cui sunt astea ? Ce paraziti ne clientizeaza? "Nimic nu face mai mare bucurie vanzatorului decat vederea clientului obisnuit sa cumpere zilnic doar de la el" Nu cred ca atributul client face onoare verbului om. Spuneti ca ma leg de cuvinte si ca de fapt este functiunala expresia,..., da si releva functiunile impuse tie; dar care este rolul in care esti distribuit? Numai atat poti?
Orice raspuns la "cum?" ne-am da, fiecare nu ne multumeste. Aceast fapt ar trebuie sa ne evidentieze inutilitatea cautarii a "cum suntem". Nestiutori a cum suntem ne ascundem nestiinta in afirmarea a "cine suntem": "stii tu cine sunt eu?"Am fost martorul unui raspuns care m-a fermecat prin pragmatismul sau: " cine esti tu este treaba ta, pe mine ma intereseaza ce esti, iar faptele tale imi arata ca esti un deseu ca doar deseuri produci, iar deseutile se recicleaza". Revenind la raspunsul pe care faptele noastre dau la intrebarea cine sau cum sunt, descoperim ca putem fi cine sau cum vrem noi sa fim daca, alegem o varianta din cele puse la dispozitie de cunoasterea psihologica. La un moment dat ne spunem ca suntem rai; dar cat de rau pot fi? Imi propun sa fiu rau si sunt rau constient de ce sunt si acesta constenta ma scapa de bigotismul incercarii intotdeauna nereusite de a fi bun. Dar numai atat pot fi de rau? Care ar fi rautatea extrema ? Distrugerea planetei , a patformei civilizatiei umane? Este profetita asta, deci dorita, ca sa ce? Ce vrem sa demonstram cu astfel de profetiri care sperie si de ce te temi nu scapi ca doar, teama este gravitatie psihologic vorbind. Alta data ne spunem ca suntem victimile societatii; dar numai atat putem? Sa fim victime constiente si sa suferim cat putem de tare! Dar cat de tare putem suferi? Orice raspuns nu ne satisface, putem mai mult. Atunci sa o facem, razbunarea pe noi insine sau autoflagelarea ne satisface dorintele de suferinta extrema!? Daca ne spune cineva, sacrifica suferinta in loc de propria fiinta, vom face exact pe dos: "da, ce ai dom'le cu suferinta mea , lasa-ma in durerea mea si du-te dracului cu ideile tale absurde, lasa-ma in pace cu idiotiile astea" Dar oare suntem in pace ca sa fim lasati acolo?; evident cand cerem sa fim lasati in pace am parasit-o demult. Exista si pacea durerii, dar paradoxal, cand suntem in ea nu ne doare ceva; dar producem durere celor din jurul nostru si asta ca sa obtinem satisfactie. Numai atat putem? Asa de limitati suntem?; Sa ne limitam constient complet! Cat de mult ne putem limita constient? Numai atat? Putem mai mult incremenind! Cata stupiditate putem exprima? Numai atat? Putem mai mult! Cred ca am reusit in mare masura sa relev stupiditatea maimultului ca targhet. Daca sunteti suparati, suparati-va mai tare, iar daca nu reusiti si sunteti nemultumiti de propria nereusita, nemultumiti-va mai tare. Extremizati potentialul exprimarii propriei stiinte de a fi, pentru ca nimic nu stim mai bine decat a fi nemultumiti, suparati, vinovati sau fricosi, rai sau meschini. Mediocritatea maimultului meschin o cunoastem la perfectiune; de ce trebuie sa ne ascundem sub mastile civlizatului, cultivatului, iubitorului, sau "omului de bine", salvatorului, sau a celui ce rezolva problemele celorlalti cand nici propriile probleme nu suntem in stare sa rezolvam. Practicati constient si la extrema propria cunoastere psihologica a suferintei ca sa realizati idealul ei. Faceti ce stiti mai bine, injuratii si luati-le banii prin orice mijloace celorlati suferinzi. Suferinzii platesc cel mai bine pe promisiunile eliberarii de suferinte asa ca faceti-i sa sufere mai tare si veti maximiza profiturile proprii. Nu faceti greseala sa va tineti de vreo promisiune , nu face-ti greseala sa spuneti adevarul , va dati seama ce profituri uriase obtineti din minciuni? Duceti la extrema fara sa ascundeti cunoasterea voastra de a fi, ca sa vedeti clar inutilitatea ei. Inutilitatile va consuma energia hranind structuri consumatoare, dominatia aproapelui, controlul aproapelui , dar mai ales importanta de sine. Avem toate institutiile acestor inutilitati dar lipsesc oamenii ca sa le folosesca in scopuri utile. Avem legi sa le incalcam, politie sa fure, politicieni sa minta, preoti sa insele si crucifice, armata sa moara la nevoie, etc. In aceste structuri, roboti progarmati sa le intretina imaginea frumoasa si activitatea urata, sa mentina armonica monadica a polarizarii formelor si functiunilor, cred ca traiesc. O functie distructiva se imbraca in promisiunea cresterii, dezvoltarii, sigurantei ca sa-si momeasca clientii si ascunda adevarul a ceea ce este. Toti mediocrii vorbesc si vad oamenii pe post de "clienti"; un atribut al ignorantei. "Clientii mei", "nu-mi lua clientii", etc , exprimarile cui sunt astea ? Ce paraziti ne clientizeaza? "Nimic nu face mai mare bucurie vanzatorului decat vederea clientului obisnuit sa cumpere zilnic doar de la el" Nu cred ca atributul client face onoare verbului om. Spuneti ca ma leg de cuvinte si ca de fapt este functiunala expresia,..., da si releva functiunile impuse tie; dar care este rolul in care esti distribuit? Numai atat poti?
Postări
minunat
RăspundețiȘtergere