Credeti-i pe cei ce cauta; nu-i credeti pe cei ce au gasit; nu dati increderea nimanui dar
mai ales, nu pierdeti niciodata increderea in voi insiva! Mergeti impreuna dar niciodata unul dupa celalat! Orice cale este o jumatate de drum, cealalta jumatate o parcurgeti in necunoscut ,in fericirea de a fi sunguri. Fara perceptia imensitatii orice punct nu are valoare; orice punct din imensitate e centrul imensitatii sale. Calitatea omenirii este direct proportionala cu aprecierea pe care aceasta este in stare sa o dea individului uman si inverspropoartionala cu profitul obtinut prin exploatarea lui. Orice reprezentare institutionalizata sau nu, este in servicul individului, este o slujba fara remuneratie directa. Omenirea in slujba individului , colectivitatea in slijba individului, etc, sunt directiile cresterii si dezvoltarii pana la implinire a oricarei comunitati de indivizi. Statul in slujba cetateanului , nu cetateanul in slujba statului ca si contributor fara voie, bogatia cetateanului nu bogatia statului (colectivei) este directia binefacatoare in care poate evolua structurile convenite. Statul nu trebuie sa aiba ceva , nici datorii nici buget, iar indivizii sa si redistribuie rezultatul muncii lor si sa stabileasca bugetele institutiilor sale. Alesii colectivitatilor sunt prin ratiunea existentei lor slujbasi fara remuneratie , fara profit personal prin statutul lor; doar ce-i ce inteleg sacrificiul intereselor personale pentru interesele mai inalte ale comunitatilor reprezentate sunt apti psihologic si mental pentru a fi demnitari ai comunitatilor. Oile nu pot fi conduse de alte oi alese din randul lor. Oile conduse de ingustimea nevoilor si intereselor personale nu pot fi conduse de alte oi asemenea lor. In intregimea omenirii exista si a exitat dintotdeauna invatatori si calauze in viata , adevaratii demnitari de drept ai colectivitatilor umane care conduc direct fara reprezentanti sau intermediari. Cand individul are capacitatea perceptiva de ai vedea pe acestia ii vor alege in fruntea institutiilor in al caror scaun de conducere nu sta nimeni . Nu exista criterii de merit sau de evaluare a merituosilor, ei se nasc asa si intelepciunea cea mai inalta ii vede ca atare. Cand vom intelege ca nu exista dihotomie intre inteligenta, intelepciune si iubire in manifestare, nu vom mai alege impotriva sau din ura canalizata prin manipulari perfide impotriva cuiva, sau comunitati, ci vom alege pentru fiinta nascurta merituoasa prin capactivitatea de a iubi oamenii comunitatii in care s-a nascut sau incarnat, relevata de faptele sale , nu doar de vorbe . Cand dam apreciere si valoare unor astfel de oameni fara interese personale lumina lor ne va scoate din intunecimea urii si frustarii. Din rutina lumea, comunitatile, indivizii sunt condusi de interese iar conducerea lor nu poate fi facuta de sclavii intereselor ci de o calitate si ordine mai inalta a spiritului, etalata si manifestata de atatea ori in constiinta omenirii pentru a fi perceputa si urmata pe calea evolutiei sale spre libertate . Nu exista model optim comportamental dar exista atitudinea optima in orice circumstante din care se nasc actiunile specifice si unitare ale oricarui individ in asa fel incat consecintele propriilor actiuni sa nu-i fie potrivnice si nici sa se transforme in pietre de moara legate de picioare asa cum minciunile ajung. Telul si mijlocul prin care il atingem este unul si acelasi act prezent a lui a fi. Crima si hotia, minciuna si inselaciunea , dominatia si controlul, etc, nu sunt mijloace prin care ajungem la putere si bogatie, libertate si sanatate, etc, ci scopurile intunecate ale intunericului din constiintele si mintile hipnotizate de prostie. Maturand pe jos cu cineva nu ne ridica pe noi, daca condamnam prostia nu atingem inteligenta, claritatea interioara naturala a mintilor si constiintelor umane nu se releva atata timp cat conflictele interioare nu inceteaza, interioare individului sau dialogul interior, interioare oricaror comunitati indiferent de marimea lor . Unitatea de actiune a unei comunitati este o utopie promovata ca vrajeala hipnotica sub care se ascunde profunda fragmentare si conflictul adanc din gandirea si constiinta nenascuta inca. Suntem nenascuti, avortoni astrali sau fantome a ceva ce am fost candva fara sa mai fim precum steaua pe care "azi o vedem, dar nu e..!" Ecouri din sunet si lumini reverberate in spatiu ale unei candva adevarate fiinte, adevarate civilizatii opalice a tatilor-dumnezei, creatori netarmuriti ai netarmuritului spirit. Ratacim in intunericului stancii grele a mintii si cautam amintirea a ceea ce suntem, amintirea care doare cel mai tare, amintirea iubirii si libertatii ei creatoare, fericirea creativa mama si tata uniti in spiritul izvor si casa; lacrimile neinfranate, neoprite, durerea nedisimulata sau anesteziata prin violenta exceselor senzoriale sau excitatiilor psihologice si idiotia utopiilor absurde, oare pot spala ochii si sufletul nostru greu inrobit ca sa vedem adevarata acasa si adevarata familie??! Daca vedem lanturile si pietrele de moara ale propriilor minciuni-superstitii-cutume vor disparea ca si cand nu ar fi fost vreodata ,iar puterea inaltelor simtiri va razbi prin piatra seaca si la izvor de curata apa ne vom adapa si sete niciodata sa ne mai fie. Dar odata adapati si botezati in curata apa a inaltelor simtiri abia incepe regenerarea celui mai inalt edificiu nefacut de maini omenesti si reconstructia demolatelor edificii ale civilizatiei umane. Fiecare pas, fiecare etapa este doar un pas, doar o etapa, o imesitate avem de parcurs , o putem parcurge intr-o fractiune de secunda fara sa vedem ceva dar o putem parcurge pas cu pas, clipa cu clipa, cu rabdare si atentie la senmnele de circulatie umane, culegand roadele inteleptei atitudini in exitenta fara inceput si final, imbogatind existenta ca apoi ea sa imbogateasca tineretea, Consider ca idelizarea unui sfarsit este gresita daca ne referim la om si existenta sa din infinit in infinit nascuta dar, evidenta si ratiunea ne spune ca orice lucru cu bun simt are cap si coada iar rutina fara final a neonorarii promisiunilor si cuvantului propriu este o modalitate grobiana , mediocra prin care incercam sa parodiem etrnitatea existente reale, sa o copiem sau prin care mimetizam nesfarsita existenta fara sa existam la propriu. Noi nu facem etern iar a incerca sa-l facem ar fi doar comic daca nu ar durea asa de tare. Noi traim in eternitate si chiar o modelam responsabili sau nu de modelele noastre pe care le onoram apoi sau le distrugem. Intrebati-va ce nu ati facut ca sa descoperiti ce nu puteti distruge! Cine nu recunoaste meritul daca nu este al lui, este asemenea unui pamant sterp care nu va rodi oricat s-ar stradui cineva sa-l lucreze.
mai ales, nu pierdeti niciodata increderea in voi insiva! Mergeti impreuna dar niciodata unul dupa celalat! Orice cale este o jumatate de drum, cealalta jumatate o parcurgeti in necunoscut ,in fericirea de a fi sunguri. Fara perceptia imensitatii orice punct nu are valoare; orice punct din imensitate e centrul imensitatii sale. Calitatea omenirii este direct proportionala cu aprecierea pe care aceasta este in stare sa o dea individului uman si inverspropoartionala cu profitul obtinut prin exploatarea lui. Orice reprezentare institutionalizata sau nu, este in servicul individului, este o slujba fara remuneratie directa. Omenirea in slujba individului , colectivitatea in slijba individului, etc, sunt directiile cresterii si dezvoltarii pana la implinire a oricarei comunitati de indivizi. Statul in slujba cetateanului , nu cetateanul in slujba statului ca si contributor fara voie, bogatia cetateanului nu bogatia statului (colectivei) este directia binefacatoare in care poate evolua structurile convenite. Statul nu trebuie sa aiba ceva , nici datorii nici buget, iar indivizii sa si redistribuie rezultatul muncii lor si sa stabileasca bugetele institutiilor sale. Alesii colectivitatilor sunt prin ratiunea existentei lor slujbasi fara remuneratie , fara profit personal prin statutul lor; doar ce-i ce inteleg sacrificiul intereselor personale pentru interesele mai inalte ale comunitatilor reprezentate sunt apti psihologic si mental pentru a fi demnitari ai comunitatilor. Oile nu pot fi conduse de alte oi alese din randul lor. Oile conduse de ingustimea nevoilor si intereselor personale nu pot fi conduse de alte oi asemenea lor. In intregimea omenirii exista si a exitat dintotdeauna invatatori si calauze in viata , adevaratii demnitari de drept ai colectivitatilor umane care conduc direct fara reprezentanti sau intermediari. Cand individul are capacitatea perceptiva de ai vedea pe acestia ii vor alege in fruntea institutiilor in al caror scaun de conducere nu sta nimeni . Nu exista criterii de merit sau de evaluare a merituosilor, ei se nasc asa si intelepciunea cea mai inalta ii vede ca atare. Cand vom intelege ca nu exista dihotomie intre inteligenta, intelepciune si iubire in manifestare, nu vom mai alege impotriva sau din ura canalizata prin manipulari perfide impotriva cuiva, sau comunitati, ci vom alege pentru fiinta nascurta merituoasa prin capactivitatea de a iubi oamenii comunitatii in care s-a nascut sau incarnat, relevata de faptele sale , nu doar de vorbe . Cand dam apreciere si valoare unor astfel de oameni fara interese personale lumina lor ne va scoate din intunecimea urii si frustarii. Din rutina lumea, comunitatile, indivizii sunt condusi de interese iar conducerea lor nu poate fi facuta de sclavii intereselor ci de o calitate si ordine mai inalta a spiritului, etalata si manifestata de atatea ori in constiinta omenirii pentru a fi perceputa si urmata pe calea evolutiei sale spre libertate . Nu exista model optim comportamental dar exista atitudinea optima in orice circumstante din care se nasc actiunile specifice si unitare ale oricarui individ in asa fel incat consecintele propriilor actiuni sa nu-i fie potrivnice si nici sa se transforme in pietre de moara legate de picioare asa cum minciunile ajung. Telul si mijlocul prin care il atingem este unul si acelasi act prezent a lui a fi. Crima si hotia, minciuna si inselaciunea , dominatia si controlul, etc, nu sunt mijloace prin care ajungem la putere si bogatie, libertate si sanatate, etc, ci scopurile intunecate ale intunericului din constiintele si mintile hipnotizate de prostie. Maturand pe jos cu cineva nu ne ridica pe noi, daca condamnam prostia nu atingem inteligenta, claritatea interioara naturala a mintilor si constiintelor umane nu se releva atata timp cat conflictele interioare nu inceteaza, interioare individului sau dialogul interior, interioare oricaror comunitati indiferent de marimea lor . Unitatea de actiune a unei comunitati este o utopie promovata ca vrajeala hipnotica sub care se ascunde profunda fragmentare si conflictul adanc din gandirea si constiinta nenascuta inca. Suntem nenascuti, avortoni astrali sau fantome a ceva ce am fost candva fara sa mai fim precum steaua pe care "azi o vedem, dar nu e..!" Ecouri din sunet si lumini reverberate in spatiu ale unei candva adevarate fiinte, adevarate civilizatii opalice a tatilor-dumnezei, creatori netarmuriti ai netarmuritului spirit. Ratacim in intunericului stancii grele a mintii si cautam amintirea a ceea ce suntem, amintirea care doare cel mai tare, amintirea iubirii si libertatii ei creatoare, fericirea creativa mama si tata uniti in spiritul izvor si casa; lacrimile neinfranate, neoprite, durerea nedisimulata sau anesteziata prin violenta exceselor senzoriale sau excitatiilor psihologice si idiotia utopiilor absurde, oare pot spala ochii si sufletul nostru greu inrobit ca sa vedem adevarata acasa si adevarata familie??! Daca vedem lanturile si pietrele de moara ale propriilor minciuni-superstitii-cutume vor disparea ca si cand nu ar fi fost vreodata ,iar puterea inaltelor simtiri va razbi prin piatra seaca si la izvor de curata apa ne vom adapa si sete niciodata sa ne mai fie. Dar odata adapati si botezati in curata apa a inaltelor simtiri abia incepe regenerarea celui mai inalt edificiu nefacut de maini omenesti si reconstructia demolatelor edificii ale civilizatiei umane. Fiecare pas, fiecare etapa este doar un pas, doar o etapa, o imesitate avem de parcurs , o putem parcurge intr-o fractiune de secunda fara sa vedem ceva dar o putem parcurge pas cu pas, clipa cu clipa, cu rabdare si atentie la senmnele de circulatie umane, culegand roadele inteleptei atitudini in exitenta fara inceput si final, imbogatind existenta ca apoi ea sa imbogateasca tineretea, Consider ca idelizarea unui sfarsit este gresita daca ne referim la om si existenta sa din infinit in infinit nascuta dar, evidenta si ratiunea ne spune ca orice lucru cu bun simt are cap si coada iar rutina fara final a neonorarii promisiunilor si cuvantului propriu este o modalitate grobiana , mediocra prin care incercam sa parodiem etrnitatea existente reale, sa o copiem sau prin care mimetizam nesfarsita existenta fara sa existam la propriu. Noi nu facem etern iar a incerca sa-l facem ar fi doar comic daca nu ar durea asa de tare. Noi traim in eternitate si chiar o modelam responsabili sau nu de modelele noastre pe care le onoram apoi sau le distrugem. Intrebati-va ce nu ati facut ca sa descoperiti ce nu puteti distruge! Cine nu recunoaste meritul daca nu este al lui, este asemenea unui pamant sterp care nu va rodi oricat s-ar stradui cineva sa-l lucreze.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu