istoria istoriei

Istoria este un scenariu neschimbator, rigid, compus dintr-o structura de roluri la fel de rigide, de neschimbatoare.
Aceste roluri, cat si ansamblul lor, istoria, este un program creat de dorinta (cedinta in lipsa), un program rigid, neschimbator. Istoria oficiala a lumii este acest scenariu, iar istoriile personale sunt rolurile din scenariu. Atat una cat si celelalte sunt fundamental aceeasi structura. Scenariul nu se schimba, rolurile nu se schimba: sunt programe; nu sunt fiinte (desi par a fi). Ceea ce se schimba este distributia actorilor in roluri. Aceasta distributie este facuta dupa capacitatea actorilor de a se identifica cu rolul, cu programul. Acesta identificare este o stare de autohipnoza, sau personalitatea, sau rolul din scenariu. Constiinta, sau actorul, trece printr-o succesiune de distributii in roluri succesive pe care o identificam ca evolutie personala, ca istorie personala. Dar acesta istorie personala face parte si este scenariul in ansamblul sau, in totalitatea sa. Aceasta totalitate de roluri ale scenariului este structura scenariului, caramizile lui, izvorate din totalitatea sa si care regenereaza totalitatea sa. Deci este un scenariu autoregenerator. Regenerarea sa este sustinuta de iluzia traita de  constiinta care este distribuita in succesuinea rolurilor din scenariu. Acest fapt ii creeaza impresia schimbarii, evolutiei, miscarii, iar miscarea este identificata cu viata, cu spiritul. ( Exista in structura scenariului, o idée profund inradacinata ca adevar in constiinta , care genereaza aceasta iluzie si identificare a vietii cu miscarea: “totul este spirit, totul este miscare”). Aceasta identificare a vietii cu senzatia de miscare creata de distribuirea constiintei intr-o succesiune de roluri, intareste identificarea constiintei cu scenariul, cu rolul, cu istoria, (cu neschibarea, cu nemiscarea, cu rigiditatea,  cu rutina care este in fapt istoria lumii si istoriile personale). Constiinta istoriei si a istoriilor personale, nu exista, in aceasta situatie. Ce exista, este doar o falsa constiinta generata de istorie, care regenereaza, perpetueaza istoria.  Constiinta care a scris scenariul si care-l gestioneaza, nu se afla in aceasta istorie, in acesta structura, o exploateaza. Este o constiinta la fel de iluzorie intr-un scenariu necunoscut lumii acesteia, dar despre care avem mituri neintelese, o vaga amintire a unui moment al unei parti a constiintei, “cazute”, razvratite impotriva constiintei, adica impotriva sa. Iluzia, ca “o parte” poate saraci intregul, printr-o atitudine impotriva totalitatii, sau ca poate rupe totalitatea, este evident iluzia “constiintei cazute”. Aceasta constiinta care traieste in iluzia credintei puterii sale, in raport cu totalitatea, (in fata acesteia), s-a autoizolat de totalitate (universalitatea, esenta fundamentala, sursa a tot ceea ce este, integritate),  s-a inconjurat ca intr-un cocon al propriilor iluzii care-i dau dreptate; care-i creeaza “o impresie de vie”. In fapt este captiva, in tarana, (adica in pamant), care traieste in rutina (tarana) scenariilor autocreate fara a fi constienta si crezand ca este altcineva in situatia asta si ca ea este "smechera care profita". Este, (cum ar spune “Siberianca”, cum imi place sa o numesc pe adevarata femeie, mama si fica), o incercare a unor esente universale care se cred universale esente, fara a fi, care si-au dorit sa –l copieze pe Dumnezeu si sa faca si ele viata, sa faca si ele om. Ce au facut? S-a tranformat in roboti , intr-un parazit,  in programe care par a fi vii dar in fapt sunt impresie psihologica, traiete in ele, fara  sa aiba vreodata sansa perceptiei adevaratei esente, viata. Este un cosmar fara sfarsit, o inchisoare autocreata, deci neschimbatoare, moarta, obiect. Toti mortii, sinucigasii, traiesc din amintiri, adica din program, ca orice calculator care functioneaza conform program si nu poate altfel nicicum, programul insuficientei si maimultului. Va reamintesc -ca de amintiri ascultati- ca cel pe care credeti ca-l respectati, pe cel viu, v-a spus ca cine cunoaste lumea , cunoaste un cadavru, ca el nu este, precum nici eu nu sunt, din lumea aceasta, din povestea lumii acesteia. Constiinta viului nu este crestina, sau musulmana, sau hindusa, sau ce ati mai pus ca roluri in carca constiintei, comunismul sau capitalismul.  Miracolul constiintei este miracolul inimii, asa cum v-au povestit localnicii isihasti. Se spune ca este bine sa bei apa de acolo unde te-ai nascut, ca alta apa mai buna pentru tine nu exista, cum nu a existat un bine capitalist in locul raului communist; ambele "isme" sunt istorie si intoarcerea in storie este "statul pe loc", nemiscare. Scenariul este acelasi, rolurile sunt aceleasi , voi sunteti aceeasi, chiar de credeti ca v-ati transformat, s-a schimbat doar rolul. De la copil la pensionar, de la sarac la bogat si viceversa, de la v.i.p. la anonim si viceversa, nu se schimba decat rolul, impresia, amintirea istorica, inchisoarea este aceeasi, a-ti schimbat doar celula. In acesta inchisoare sunt si paznici, rolul de paznic este cel al conducerii inchisorii, care creeaza iluzia profitului, interesului, succesului, toate personale;  adica ale rolului in aceeasi structura, istorie, scenariu, timp.  Credem in timp si evolutie, dar timpul-cunoscut este mort, neschimbator ca si istoria lumii si  persoanelor. Vorbim de sfarsit, de final, de incetare. Dar faptul ca aceasta “incetare este dorinta noastra cea mai profunda” miscarea eu-lui nostru adevarat, incetarea inchisorii, incetarea iluziei, incetarea cosmarului, sfarsitul timpului, sfarsitul lumii, este ne-constienta celor ce sunt false constiinte, constiinte facute, programe de personae, nu individualitati universale, vii, constiinte ale universului. Distinctia intre creat si facut este clarvederea, claritatea perceptiei inteligente, perceptiei spatiale, profunde, din sursa sau adevarul a ceea ce este, iar acesta distinctie ( vederea mintii), este aceeasi cu cea a adevarului si a minciunii. Ceea ce este creat este adevarat, ceea ce este facut (facatura) este minciuna, hipnoza, somnul ratiunii care creeaza monstri. Aveti nevoie sa-i vedeti cu ochii vostri, ca sa intelegeti ce faceti? Cand ii vedeti s-a sfarsit cu existenta personala, cu identificarea. Veti stii ce sunteti si ce faceti in adevarul a ceea ce este, nu ve-ti putea sa mai amagiti inocentele constiinte libere ale copiilor, care vor pretui inocenta in locul falsei cunoasteri de sine, a rolului istoric distribuit ei. Spargerea barierei perceptiei este spargerea zidurilor inchisorii personale si nu este posibil sa o faceti, daca nu o percepeti ca pe o bariera in calea voastra  si o idolatrizati pe post de dumnezeu, chiar impotriva sa.  Informatia este evident neschimbatoare, nevie, noul informational este un fals, tehnologie noua este un fals, ne-am plictisit de ea de mult. Viul, este mereu nou, proaspat, creativ. Noua forma ( masina, detergent, vip, conducere, etc.) este iluzia creatiei,  nu creatia. Unii “creeaza timpul” adica acelasi scenariu sub alte forme, cu alta distributie teritoriala sau personala, de fapt,  inchisoare zugravita, renovata, ca sa nu se plictisim si sa descoperim falsul, amagirea. “Eu nu sunt din lumea aceasta”, ne spune ca exista o lume, o lume a oamenilor, constiintelor libere, a constiintei curate, neamagite de propria idee de importanta. Ne mai spune ca “precum in cer asa si pe pamat”, are semnificatia ca aceasta “lume” nu trebuie cautata in cer, asteptata din cer, ci o facem pe pamant, o aducem din cer , din constiinta pura pe pamant, unirea cerului cu pamantul, a constiintei cu trupul, a corpului cu mintea, cei doi facuti unul la propriu, libertatea. Libertatea implica responsabilitate si o compensare a dorintei cu datoria dorintei, care este plata. Asta e mai greu de inteles, de distins, intre a actiona si a reactiona. In toate cazurile nu judecati aparentele ca va inselati, vedeti faptele, faptele nu sunt personae, nici personale, sunt spirituale. O piatra este spirituala, “creata”, o palarie este “facuta” din spirit, prin conitionare, ingradirea libertatii sale. Acesta este pretul si datoria dorintei. In cazul particular, pretul este “Stan Patitul”, adica mediocritatea, adica cel care din dat cu capul si durerea pe care si-o produce singur propriului cap sau minte, cunoaste durerea tuturor, amagirea. Acum , este cazul unuia dintre cei ce invata din greselile aproapelui sau si care ma vede ca foarte departe si superior (in amagirea sa). Acesta este cazul inteleptului, celui care nu cunoaste nimic, care invata de la ceilalti, fara sa-si mai produca durerile celorlalti ca sa invete ce este durerea. Mai este si cazul stupidului care le stie pe toate, si care nu are nevoie sa mai invete din propriile dureri, greseli, nici din ale altora, pentru ca el este stapanul lor, are totul sub control, pana in momentul cand rolui este schimbat de scenariul rigid si mort al mortilor de pretutindeni, “istoria omenirii” . Imi place mai mult, consideratia, “timpul mort sau moartea timpului”;” moartea cunoasterii de sine sau sinele mortii”, “sfarsitul lumii sau lumea sfarsita”, “moartea care moare sau moartea mortii”, etc, etc. Teama cea mai mare o traiesc deja ce-I ce se tem, doar ca-I spun lume si existenta, crezand ca imbracand-o frumos nu mai este un cadavru, pana in momentul cand sfarsesc ca un cadavru; dar nu sunt constienti ca au sfarsit cadavru, ceea ce le perpetueaza amagirea a altceva decat ceea ce este. O.K. desi imi face bine recunoasterea a ceea ce este fals in constiinta, descrierea comediei “tragediei-comice”, este necesara si exprimarea , informarea ordinii primordiale, ordinrea ordinii, cosmosul. Aceasta ordine nefacuta, naturala , adevarata, (nu este ierarhie!), esentiala , esenta unica, exista si este existenta insasi, procesul fundamental universal de evolutie a copilului universului, constiinta sa.  Constiinta nu este universul sau dumnezeu, este cristosul sau forma umana. Blasfemieeee!!,  striga strigoii; erezieeee!!, striga ereticii; tradareeee!!, striga tradatorii; moarte luiii!!! striga mortii; iadul o  sa te mananceee!! striga cei mancati de iad. Pe cine mai puteti speria cu prostiile astea? Bine, las ca te dam pe mana nevoi!!!, striga nevoiasii. Nu am nimic ca sa mi-l luati, nici dorinte sa ma conditionati.{ Nimeni sunt si nu aveti ce sa-mi luati, nu devin si nu aveti ce sa-mi oferiti. Sunt multumit cu existenta mea, si fericit sa ma exprim asa cum sunt. Iubesc moartea care moare si viata care vietuieste deopotriva si impreuna. Stau la “mijloc” si “mijlocul” este bun, este frumos. Multumesc  pentru viata si existenta, inocenta, pentru moarte si inexistenta, cunoasterea, multumesc potentialului infinit al lui a fi, si finitului creat al lui a exista. “Treaba mea” este increderea si mi-o fac cu mare bucurie. Am si sunt increderea in tot ceea ce este. In miracol si deopotriva in constiinta cunoasterii. Terenul meu de joaca si jucaria mea, este cunoasterea. Nu transform jucaria in bata, nici realitatea nu este jucaria mea, ma plictisec de jucarie si primesc toate jucariile create, pentru ale impartasii fratilor mei in spirit, in viata. Nu transform jucariile daruite in proprietate si daruindu-le mai depasrte, nu sunt fanul sau sclavul lor.}  Toate formele trec si cele ale cerului si cele ale pamantului, doar ordinea ordinii ramane inceputul si sfarsitul a tot ceea ce este creatie. Este ordinea infinita si infinit, una cu ea insasi, mama noastra cea adevarata.

Sa revenim la ceea ce putem descrie, facatura, sa revenim la “istorie”. Unii transforma istoria in dumnezeu (cauza), altii in realitate obiectiva, altii in cauza tuturor relelor; adica pesonifica istoria, personifica un program de calculator, sau cunoasterea unui program. Sigur un program bine facut poate da impresia ca este viu, are memorie, are aspect uman, are personalitate, emotii(reactii subtile, explozii energetice), etc. Are tot ce-I trebuie sa para om, dar tot ceea ce este ramane ,un program, o cunoastere nu o fiinta sau constiinta. Acest program are nevoie sa fie considerat fiinta de catre fiinte. Acest program este istoria lumii si noi o consideram fiinta, facandu-I pe plac, implinindu-I nevoia. Consecintele acestui fapt sunt cele pe care le obtinem, rasplata programului, roluri in program, pana ajumgem si noi program adica cadavre. Nu este necesara lupta cu programul, cu rolul tau, sau pentru obtinerea altui rol. Este sufficient sa intelegeti rolul pe care-l traiti si finalitatea acestei situatii, va detasati de rol, de persoana pe care o jucati in povestea respectiva, care, este mereu aceeasi poveste. Esirea din rutina (matrix), nu o poti face fara sa o vezi, sa o recunosti si sa intelegi sursa ei. Schimbarea formei rutinei este inutila. Fuga de rutina la fel de inutila. Descoperiti toate inutilitatile sau lucrurile pe care nu le puteti face si pentru care efortul de a le face este mare, iar  rezultatul infim, trecator. Cunoasteti tot ce este trecator ca sa descoperiti substantialitatea. Odata descoperita, “descoperirea secolului, sau mileniul trei”, nu mai aveti lipsa in a creea. Nu inseamna ca s-a sfarsit, ci ca acum incepe. Pana sa descoperiti substantialitatea a tot ceea ce este, tot ce creati, sau faceti, cum doriti sa-i spuneti , faceti impotriva ei, faceti impotriva voastra, sunteti in matrix. (Nu va amagiti ca nu a-ti fi). “Eu sunt; lutul; este substantialitatea; eu-l, eu=lut-informatie (in ascuns, in ocultism).” “Tu” nu este niciodata lutul din care puteti modela, ci eu-l vostru modelat de voi insiva, apoi judecat si condamnat la moarte ca necorespunzator. Apoi , in ordine, traiti sau simtiti modelarea si condamnarea si moartea modelata. Omorarea eu-lui, o alta idiotie bazata pe hipnoza, inseamna renuntarea la substantialitate, inseamna devenirea de fantome, insemna lasarea substantialitatii tale in mainile dusmanului, facaturilor, parazitului. Va condamnati la moarte singuri crezand ca ati condamnat pe altii. Va condamnati la saracie, crezand ca altii sunt condamnati la saracie. In aceasta inchisoare muriti si traiti, traiti si muriti, este inchisoarea cruzimii fata de voi insiva. Pana nu descoperiti substantialitatea, va treziti din somnul cel de moarte, nu puteti intelege decat theoretic ce am scris, iar acesta intelegere este inactiva, o inutilitate. Imi pare rau , ordinea e ordine, nu este o comanda.  Comandati si condamnati si veti pierde orice ordine si ratiune, orice existenta. Timpul, se trezeste, spatiul, se trezeste, lutul, se trezeste; voi veti disparea ca un cosmar si pentru asta ar trebui sa va bucurati. Nu se mai tolereaza intoleranta si cruzimea sistemului sclavagist din constiinta la scara cosmosului. Istoria este ce a fost dintotdeauna, o miciuna vinovata a vinovatiei, va ramane ce a fost dar nu pentru voi cei ce primiti darul ei

Istoria este un fals in primul rand pentru ca este prezentata, scrisa, de si prin, prisma intereselor . Interesele sunt exclusiviste, iar exclusivismul ca actiune este extrem de violent. Evident ca istoria scrisa de interese prin exclusivism este violenta, este particulara, istoria violentei. Aceasta intelegere ne releva faptul ca nu poate exista si nu exista o istorie a omenirii, ca totalitate a ei, ci istoria “facuta” de “un inters” prin ascunderea unor aspecte ce nu promoveaza acel interes, si exagerarea si mistificarea aspectelor ce promoveaza acel interes. Astfel istoria este un mit la propriu, o povesta scrisa de facatorii de istorie. Premonitiile istorice sunt de aceeasi factura si sunt cunoscute si sub denumirea de “misonerie protectiva” prin care facatorii ei isi protejeaza privilegiile. Insasi numele desconspira scopul lor, sa protejeze. Intrebarea este, ce? Evident, interesele facatorilor si sa conserve dominatia lor. Istoria facuta este un scenariu indus costiintei ca “memoria sa”. Memoria ca si termen reprezinta o totalitate exhaustiva de informatii despre originea constiintei respective, despre sursa sa si implicit, despre cine este ea, originea ei..  Ce se intampla cu o constiinta, in momentul cand ii este prezentata si inoculata o memorie istorica a originilor sale false, pre-fabricate prin prisma unor interese straine ei si concepute pentru aservire? Slujeste si apara acea origine, acea istorie, cu alte cuvinte, intra intr-un rol distribuit, intr-un scenariu. Oricine ii spune ca este un fals, este un dusman, un pervers ce doreste sa distruga originea ei si trebuie eliminat ca necredincios al adevarului a ceea ce ea este. O sa-mi spuneti ca vreau sa va prezint in locul unei istorii false , un alt fals. Nu aveti dreptate, nu va ofer nici o alta varianta istorica , ar fi o alta falsa varianta. Doar desconspir falsul a ceea ce este cunoasterea noastra istorica si memoria personala ca varianta adaptata a scenariului general prefabricat. Singuri si numai singuri puteti percepe sursa constiintei voastre, sursa a cine sunteti. Minimul ajutor, este deconspirarea falsului care provoaca eliberarea in vederea actiunii revelatiei adevarului a ceea ce sunteti desconspirat prin abilitatile creatoare necunoscute.

 Povestea istorica generala incepe cu prezentarea originilor. Observati ca toate variantele de origini prezentate, cunoscute, sunt in afara voastra, sunt exterioare voua, atat spatial cat si temporal. Originea nostra istorica este intotdeauna departe de noi ca spatiu si ca timp, dar noi suntem in mod necesar legati de ea . Fara aceasta sursa nu avem nici energie, nici inceput, sau rost, utilitate sau ratiune. Se releva o imagine de marionette legate cu sforile credintelor, de ceva din afara lor. Acesta este primul target, primul scop al exteriorizarii sursei, originii. Legarea constiintei de ceva, conditionarea ei. De cine sunt legate constiintele in acest caz? De sursa lor?  Sau de cel ce se afla in spatele acestei manevre, prin care prezinta marele secret al vietii cu sursa sa exteriorizata in teoriile sale, obligatoriu secrete, sau mai bine zis prin propriile halucinatii, prin lipsa de discernamant si responsabilitatea propriilor fapte. Toate aceste facturi, sunt prezentate drept cunoasterea lui Dumnezeu, care i s-a relevant numai lui, alesului, cunoastere despre dumnezeu, sau ce dumnezeu doreste. In acest caz nici nu ma mai mira ca apar pe internet tot felul de desconspirari ale numelui lui dumnezeu. Foarte bine, sa cunostem si noi responsabilii de dramele si mizeriile istorice produse de manipularea lor a constiintei planetare. Spera cumva sa ne inchinam lor? Unicilor detinatori ai lui dumnezeu? Ha, ha, ha! Vom stii pe cine sa tragem in teapa! Dupa care, ii iertam! Sau ii iertam inaite si ii tragem in teapa, dupa? Sau doar ii iertam? Ca au ajuns ei insisi fantome si fantomele sunt jucarii dragute, sa traiasca si ele, este loc pentru toata lumea. Dar nu mai este loc  pe pamant pentru fantome, se vor muta in propria lor creatie, iadul, sperietoarea prostilor. In acest fals puteti allege orice varianta, tot iluzie este, alegeti-o pe cea mai practica, teapa, alungarea fantomelor in loc sa va alunge ele din propria casa.Nu exista decat da si decat nu. Compromisul este ruina.

Sa trecem la pasul doi. Acest prim pas deschide drumul imaginatiei. Ne imaginam o lume in care exista un conducator si numai unul, iar toti ceilalti sunt supusii lui. Dar de la imaginatie la fapt, este o diferenta ca de la cer la pamant. Toti ceilalti din  lume in care le-am dat rolul de "supusii mei" nu prea se conformeaza, sunt cam rebeli.Cei de facut in situatia asta, promisiunile cu rasplata domnului sef nu sunt suficiente sa-I supuna. Ne imaginam o pedepsa, dracul si un loc pentru el, iadul, unde vor ajunge toti nesupusii. Aha! Cu frica merge mai bine decat cu promisiunile unor beneficii mereu viitoare. Dar si de frica, cei preconceputi supusi se plictisesc repede, devin violenti din frica si pot indrepta aceasta violenta impotriva chiar a "domnului". Ne imaginam ca avem nevoie de paznici pentru supusi, sa-i tina mereu sub urmarire sub control. Preotii sunt cei mai buni intermediari ai scopurilor domnului, cei mai buni spioni (spovedania), paznici (“iadul te mananca”), cei mai buni propagandisti (predicile supunerii domnului pentru rasplata “ de dupa moarte”).Evident, viata e a domnului, nu a voastra. Nu mai continui povestea ca o cunoasteti. Nu este asa ca nu are nici o legatura, cu voi? In modernitate, locul preotului a fost luat de mass media, de facatorul de opinii, de reclame, de specialist, de expert, de “cunoastere”, etc. Locul lui dracu, l-a luat teroristul, luzer-ul, etc. raiul este satisfactie si bogatie, iadul, anonimatul si saracia.. Ca sa scape de iad, cei mai multi aleg sa iasa prin aparitia la televizor in jurnalele de la orele 17.00. unde-si etaleaza faptele. Promovarea iadului este specialitatea lor, i-a lasat pe preoti fara audienta maxima. Mai avem in epoca moderna propagandistii iadului pe postul de specilisti financiari si politici; amenintarile lor cu "roadele" nesupunerii la datorii, atat a comunitatilor cat si a indivizilor, suveranitatea datoriei nu a fiintelor, promisiunile lor,nevoile  personale satisfacute de domn prin indatorire si vanzarea viitorului. Alte veriante nu exista decat pentru angajatii domnului pentru urmarirea, controlul si pedepsirea, supusilor care nu stau in banca lor. . Istoria e aceeasi, rolurile (functinile) aceleasi chiar daca au schimbat hainele denumirilor, personajele scenariului sunt aceleasi. Intrega societate este structurata stiintific dupa regula lui “1-9-90”. Un domn, 9 trepadusi, 90 supusi marfa.

Dar constiinta este libertate si nu poate fi supusa, doar pacalita, pacalita prin imagini. Facatoarii de imagini false sunt cei mai bine platiti trepadusi. Pe locul doi sunt gladiatorii. Fie ca sunt fotbalisti sau eroi salvatori ai patriei falsului imaginar, soldati ai sacrificiului de viata pentru linistea domnului, sunt trepadusii spectacolului, al sigurantei scenaristului. Un imperiu e condus prin teama sau promisune. Prin tema de repercursiunea imediata a ne-supunerii si promisiunea (speranta) mereu ulterioara supunerii, niciodata onorata. Sclavagismul modern, s-a rafinat , a evoluat si se intoarce in iluzia din care s-a nascut. A devenit virtual. In loc de lanturi sau franghii, banii, in loc de bani, contul virtual (nimic real, concret, substantial). Tot sistemul sclavagist se intoarce de unde a venit, in teorie , in imaginatie, in virtual-iluzie. Orice legatura cu concretul a disparut. Fiul materiei primeste mostenirea. “Ce-I in mana, nu-I minciuna”, restul nu poti folosi acum, este vraja. Ceea ce avem ne sustine, ceea ce nu avem ne omoara (aforism al evidentei). Dar sistemul istoric (scenariul) care se hraneste din moarte si frica de moarte, face tot posibilul sa nu avem nimic in mana, fara aprobare.

Iar cand avem ceva in mana sa nu ne apartina, sa fie datoria. Vrea ca noi sa nu detinem in mana decat datoria. Nu avem pamant, nu avem mijloace, nu avem locuinte, toate sunt pe datorie daca suntem sclavi docili. "Proprietarii sunt 'hoarde de gangsteri" care controleaza sistemul statal. Criza, este inventia deposedarii de bunuri, mai clar de concretul muncii noastre. Primim nimic (un cont virtual numeric, neacoperit de ceva concret, valoare, utilitate) si ni se ia rezultatul concret al muncii noastre. Cu ce justificare? Cu justificarea ca ti-au dat dreptul sa muncesti cand ti-au aprobat creditul, iar rezultatul muncii tale se datoreaza creditului acordat si nu tie insuti, cu alte cuvinte suntem creditati cu propria capacitate. Parca creditul a lucrat in locul tau!. O asa de mare idiotie sa nu fie observata de constiintele umane, sa-i dea numele de civilizatie umna, sa-si dea viata si energia aparand-o si perpetuand-o, nu este posibil decat in lipsa constiintei. Ori cei inglobati in aceasta poveste sunt ciborgi biologici programati sa faca ce fac in detrimentul existentei proprii, adica sa se sacrifice pentru binele pe care nu-l cunosc (care nu este in programul lor), ori aceasta poveste este virtuala ca un teren de antrenament in iadul virtual al sclaviei, din care scapa cine poate. Cum cei ce au scapat sunt f.f. putini, insemna ca pe aceasta planeta virtuala sunt foarte putini oameni reali. Restul or fi clone? O fetita de 11 ani pe care am cunoscut-o cu ocazia aniversarii celor 11 ani, imi spunea fara sa o provoc in vreun fel, ca ea crede ca pe pamant nu sunt mai mult de 8-10% oameni, ca restul, crede ea, sunt preumani, ca au doar forma umana; ca, sa fii bun este foarte greu si valoros, iar cei rai fac doar pe bunii si imi da exeplificare pentru aceasta perceptie a ei comportamentul ne-uman al invatatoarei de care se bucura ca a scapat cu trecerea in clasa a cincea. Se mai invinovatea de faptul ca nu are taria sa raspunda politicos unor astfel de comportamente ne-umane ale adultilor, ca deja este tarziu s-o faca din moment ce i-a obisnuit cu comportamentul supunerii ipocrite care , ei ii produce durere si care este o obisnuita comportamentala devenita automata pentru ea si nu-i mai lasa libertate in a raspunde uman , preumanilor. Copiii ar salva parintii daca acestia din urma i-ar asculta, daca nu i-ar premedita asemenea domnului dupa chipul caruia au fost facuti, needucati, ignoranti si naivi inferiori. Confundarea inocentei cu prostia este confundarea luminii cu intunericul. Nu mai este nici zi nici noapte. Cand este lumina, este ziua si noapte.