separare-distinctie

Distinctia elucideaza, separarea degradeaza.

A distinge presupune a vedea ordine in structurile gandite; separarea implica destructurarea lor. Separarea rupe legaturile, distinctia le intareste. A distinge implica attitudinea neselctiva, a privi faptul asa cum este fara a-l compara, judeca, cataloga sau condamna, fara a interveni auspra lui. Separarea implica alegerea sau selectarea unui element al faptului si contestarea sau refuzul celorlalte, ceea ce conduce obligatoriu la destructurarea lui. Aceasta exprimarea abstractizata o puteti recunoaste in faptele banale de zi cu zi.   Cand distingem suntem nonviolenti, nu atacam faptul perceput ca lucru sau proces, iar cand separam (sau selectam inconstient) suntem reactivi in fata lucrurilor sau proceselor. Reactia este impotrivire personala si ne angajeaza in conflicte. Distinctia 'lumineaza" procesul sau lucrul si il putem utiliza in scopurile personale. Acesta evidenta este usor de vazut in relatiile noastre cu lucrurile , obiectele, tehnologia. greu este de observat in procese curgatoare in dinamica si sincronicitate a simultaneitatii lor sau a coincidentelor.Coincidenta este relevarea unei distictii neconstientizate; ea releva relatia noastra cu faptul sau procesul. Cand percepem firesc coincidentele trecem in etapa actiunii parasind obisnuita reactie care"ne tine pe loc". Coincidenta are semnificatia unei actiuni individuale "incheiate" care elibereaza. Eliberati, mergem mai depaerte in datoria dorintelor noastre. Un proces al dorintei inconstiente devenit fapt concretizat in constiinta noastra, sau recunoscut, face inutil orice efort in aceeasi directie sau rutina. Suntem liberi de a stabili coordonate noi ale miscarii propriei energii sau gandiri stimulate de noua directie a dorintei cu care vointa este in acord. Coincidentele sunt relevarile angajamentului personal real, in actiune, nu al celui afirmat "ca sa dea bine pe sticla sau in ochii de sticla". Un exemplu se impune ca scenariu viu al concidentei si angajamentului personal generator. Un prieten povestea "un miracol" care i s-a intamplat cu mare mirare si exaltare: era intr-un moment de colaps financiar, umbla de colo-colo disperat de lipsa vreunei perspective in acel domeniu, iar disperarea era amplificata de  dorinta lui de a merge intr-un loc important pentru el; era foarte important pentru el ca sa ajuga acolo, sa fie acolo. Haladuind besmetic prin oras, se aude strigat de cineva; " Ba, tu esti fiul lui... din ...?" Da, raspunse! "Ce faci ba, cum o mai duce ta'tu? Dupa mai multe povestiri si explicatii date solicitantului acesta isi releva identitatea: "Ba, tu stii cine sunt eu?; eu sunt unchiul tau ba, unchesul tau ba, care a fost plecat ba, si pe care nu ai apucat sa-l cunosti ba!, tine ba de la unchesu tau 500 de lei ba si sa-i spui lui tat'u ca m-am intors ajuns ba, ca o sa-l vizitez cat de curand, ca mai am niste treburi de rezolvat; hai sa te pup ba ca sunt bucuros ca mi-am intalnit nepotul care seamana asa bine cu tat-su". Cele sute de lei erau exact banii necesari, nici mai multi,  nici mai putini, ca tanarul sa ajunga in locul atat de important pentru el. Ce coincidenta intamplatoare! Circumstanta sau faptul este oglida angajamentului personal real; (nu stiu cum se realizeaza, dar se realizeaza, intotdeauna gaseste mijloacele si personajele necesare implinirii lui). Daca va aflati in situatia, circumstanta care nu va convine si asteptati in zadar o schimbare, acea circumstanta este oglinda angajamentului personal real. Dorintele afirmate ca reactie la nemultumire sunt directii in care nu v-ati angajat personal, doar 'gargara' cu care va imbatati singuri; faptele si circumstantele nu mint. Fara un nou angajament personal nimic nu se va schimba, iar acest "nou" nu poate incepe fara terminarea celuilalt ( nu puteti face doua lucruri deodata decat in inchipuire din moment ce nu va puteti duplica sau dedubla inca). Coincidenta recunoasuta este semnalul "terminarii" vechii angajari psihologce sau miscarii personale. Gandul care sunt este minunat si sincer, iar maretia complexitatii lui ma orbeste. Formele gandului sunt infinite ca diversitate; Olympiada insasi are ca motto "unitatea diversitatii"        ( "un singur vis, o singura lume"). La fel de bine poate fi, un singur cosmar o singura lume; distinctia dintre vis si cosmar  cred ca nu este facuta;  coincidenta cosmarului nerecunoascuta este, ca sa ne elibere energia constientei.:) ! Modelul urmarit a fi intrupat si mijloacele prin care-l realizam, (lucrand inconstient), odata recunoacut genereaza coincidente. Ce faci acum???