insuficienta

Insuficienta propriei persoane este sursa tuturor cautarilor si actiunilor.
Este  obiectiva sau este doar o inductie hipnotica mobilizatoare in scopuri necunoscute celui motivat astfel? Nu stiu daca este obiectiva dar stiu clar ca o obiectivam clipa de clipa prin dorinta fara sfarsit. Folosim conceptul  de "minte", dar continutul de semnificatii ale cuvantului este ascuns marii majoritati ai utilizatorilor lui. De cele mai multe ori este folosit cu semnificatia de "gandirea mea' sau 'dialog meu interior", semnificatii partiale. Daca in loc de a folosi cuvantul minte am folosi cuvantul "dorinta" am fi mai apropape de intelegerea semnificatiilor profunde ale conceptului. Dar aceasta modalitate de exprimare ar fi transparenta si nu conduce la implinirea necesitatii de a ascunde, de a insela , modalitate traditionala al comportamentului psihologic. Dorinta reala sau indusa este ascunsa cu cerbicie in urma  experientei egoismului. stupid al mediocritatii. Cand exprimi  dorinta o avalansa de opozitii se genereaza sau cel putin o avalansa de contestari a motivatiei sau sanatatii ei. In aceste circumstante oamenii au invatat sa-si ascunda dorinta. Exista chiar indicatia ca sa nu afirmi dorinta daca vrei  sa se implineasca. Reactia opusa si asemenea prin consecinte la insuficienta propriei persoane este autosuficienta.  Autosuficienta genereaza complacere si insuficienta nemultumire. Nu stim sa ne miscam decat intre aceste doua limite conceptuale si emotionale.Este o miscare interioara a energiei mentale in care gandirea este vehicolul ei. Insa 'interior" nu exista decat "claritate" , limpezimea si profunzimea perceptiei, potential total sau energie totala. In "interior" nu exista "lucruri", nici "fiinte", nici un fel de "pluraruri", exista doar sursa claritatii si profunzimii. Se vorbeste despre "golul" interior si aceasta perceptie justifica teoriile nimicului si obsesia devenirii de nimic sau libertatii ca dorinta obositi de avalansa "lucrurilor interioare" cu care ne confruntam permanent, ganduri, stari emotionale si aspiratii nerostite, sentimente si simtaminte, imagini ademenitoare sau sperietoare.  Cum au ajuns aceste "pluraruri" in interior cand afirmam ca  nu exista decat claritate si sursa ei, dicolo de care nu mai exista nimic, sau incognoscibilul caruia nu merita sa-i acordam atentie. In acesta situatie este firesc sa spunem ca sursa claritatii si libertatii este tot ce este, intregul cognoscibil, adfica tot ce este cunoscut sau poate fi cunoscut, intreaga cunoastere, atotcunoscatoare si ca atare atotputernica; evident ce cunoastem facem., avem puterea de a exprima sau obiectiva cunoasterea (nu poti exprima ceva ce nu stii). Miracolul este termenul pe care-l folosim atunci cand nu intelegem cum se obiectiveaza ceva ce iese din rutina credintelor noastre in posibilitati umane.Dar putem recunoaste ca ' miracolul' este efemer prin dinamica sa; ceea ce aparea la un moment dat un miracol a devenit obisnuit si inteles si exprimat rational si constient, iar alte ' miracole" si-au facut aparitia. Miracolul este exprimarea si expresia intregii cunoasteri, stiinte sau sursei. Cea mai inalta stiinta se exprima prin" miracole". Dar cea mai inalta stiinta sau punctul focal al intregii cunoasteri si existente este constiinta. Daca cineva a exprimat "un miracol in percetia asitentei" atunci evident ca orice martor la acest miracol poate sa-l exprime. ("si voi puteti , chiar mai bine decat mine"(Isus)) Miracolul a fost exprimat in fata constiintei reflectandu-i posibilitatile, adica a devenit constienta de propria putere de obiectivare. Ce impiedica exprimarea acestei constiente? Gandirea care vrea sa stie cum. "Cum" insemna metoda , timp, rutina, si toate acestea sunt cai lente si greoaie ale unei partialitati a cunoasterii sau stiintei. Intreaga stiinta constiinta, nu are nevoie de aceste intermedieri lente si obositoare prin consumul excesiv al energiei sale. Astfel perceptia cunoasterii este aceea a unei "sume de rutine" si tehnologia confirma acesta perceptie fiind rezultatul ei. Dar prin aceste rutine se obtin doar instrumente sau vehicole pe care le denumim lucruri si le calificam drept "moarte' (fara constiinta de sine). Iata de ce prin gandire "nu-ti poti prelungi viata nici macar cu o zi". Si cu toate acestea ne straduim s-o facem risipindu-ne energia in inutilitati amorfe sau stari psihologice. este o poveste in care se spune ca educatia noilor neveste consta prin impartasirea unui secret pe care mama la despartire il impartasea ficei sale: "sa nu intri in grota dragonului ca te va arde". Barbatul cand se afla in neclaritate "Se duce in grota" cu elementele circumstantei sale si lucreaza ca sa le armonizeazeze sau sa gasesca solutii. orice interventie in acea grota a femeii  produce reatia respingerii violente a intrusului in intimitatea sa profunda. De aceea nevasta nu trebuia sa sacaie barbatul cand acesta se afla in grota mintii sale daca dorea sa pastreze armonia cuplului, sau sa nu-si faca singura necazuri. In aceeasi situatie femeia reactioneaza diferit , nu se retrage in grota ci cauta pe cineva caruia sa-i impartaseasca necazurile circulandu-si problemele folosind un exterior drept mijloc; barbatul nu-si impartaseste necazurile, ci se retrage sa le rezolve iar femeia le distribuie circuland in exterior emotiile. Barbatul cauta solutii in interior iar femeia in exterior, atentia lor este orientata diferit.Daca nu se intelege acesta diferenta numai scandaluri se genereaza si nu pot comunica.barbatul trebuie sa intelega nevoia femeii de a fi ascultata fara sa vada in ceea ce-i spune probleme de rezolvat sau la care sa dea solutii pur si simplu pentru ca nu exista solutii altele decat ascultarea fara a acumula probleme. Comunicarea ar fi mult imbunatatita daca ar exista transparenta dorintei. Femeia acumuleaza interior emotii, barbatul idei, astfel se incarca energia cu probleme sau necesitati; astfel claritatea interioara naturala este ascunsa sau inconstienta. Acumularile launtrice de emotii sau idei formeaza o structura de stari psihologice cu care ne confundam ca identitate sau persoana. Ele nu au rezolvari fiind acumulari decat prin defularea lor si feia se defuleaza prin impartasire lor , barbatul prin activitate. Iata de ce femeia este mai buna in activitate ( activitatea nu este defulare pentru ea) si barbatul e mai bun in impartasire 9pentru el impartasirea nu este defulare) Astfel barbatul este un bun invatator si femeia o buna facatoare. Barbatul este un bun comandant de vas stiind sa indice directia iar femeia un bun mecan sef stiind sa realizeze , sa obiectiveze indicatia respectiva. dar aceste calitati naturale sunt pervertite de egoismul mediocritatii care spune ca eu comand, eu execut, eu cu mine nu discut si care reflecta starea de dusmanie din cupluri in care fiecare cauta puterea absoluta, iar cuplul a devenit un camp de lupta in miniarura pentru putere, ceea ce societatea este in macro. Toleranta fata de parerile fiecaruia este o fatada sub are se ascunde incremenirea in obsesiile fiecaruia si nu se ajunge sub nici o forma la negociere sau armonizarea lor. Ceea ce percepem launtric si nu este claritate este ceea ce am introdus fiecare acolo si nimeni in afara noastra nu ne poate elibera de consecintele acestei modalitati comportamentale, imbatranirea (oboseala) si moartea (abandonul corpului si nu al al falselor probleme sau obsesiilor). Exista un noian de dorinte opuse si in conflict unele cu altele dar la o minima atentia putem recunoaste ca este aceeasi. Formele diverse ale dorintei de putere ascund unicitatea ei. Numai o constiinta eliberata de propria acumulare de credinte (rutine) despre sine recunoaste claritatea ca radiatie proprie dar inca nu se percepe pe sine ca realitate  naturala, asa cum este ea. ( cel ce percepe nu se percepe, percepe propriile radiatii sau fapte functie de nivelul de profunxime al perceptiei si inteligentei sale). Dincolo de noianul de dorinte "introduse in interior" de buna voie sau induse hipnotic (reclama), exista dorinta sursei sau unica dorinta naturala sau dorinta inimii. Este dorinta "natural interioara" a fiecarei fiinte, dorinta care nu a fost introdusa in interior. (realizez simultan ce incapabil este limbajul de a reflecta ordinea ). Paradoxal este cea mai contesta si dorita dorinta. Aceasta dorinta nu are glas, nu face galagie, desi tacuta este acolo si pace nu ne da. Orice impotrivire de ai da curs si atentia cuvenita in ordinea primului nascut produce grave perturbari  in energie sau psihologice si in corp sau fiziologice. Orice justificariin a continua , oricat de marete ar fi ele si inaltatoare, intaresc aceste perturbari. Veti cunoaste ca dati curs dorintei inimii voastre sau naturii a ceea ce sunteti cand orice perturbare inceteaza. Oricat de grave ar fi aceste perturbari psihologice sau fiziologice, ele inceteaza in momentul in care dati curs dorintei inimii voastre.Daca credeti ca o forma a dorintei este a inimii si perturbarea nu a incetat v-ati inselat singuri. In calea dorintei inimii voastre nu puteti sta nici macar voi, ori o exprimati si obiectivati ori va spulbera. Partialitatea persoanei nu se poate opune intregului fiintei. Veti cunoaste ca in calea acestei dorinte nu se poate pune nimeni , ca nu depinde decat de voi si nimeni nu v-o poate lua ca sa o ascundeti. Orice perturbare inceteaza si acesta este miracolul nesperat care va inminuneaza si elibereaza.Este numita si starea de GRATIE. este si un catec minunat inchinat ei numita chiar 'Uimitoarea Gratie". Nu este un ideal de implinit , nici o rasplata pentru conformism, este starea naturala a fiintei umane cand nu uita ca este umana. Nu se obtine prin efort sau a face, sau urma pe cineva, nu se obtine prin continuitate sub alte forme (teoria incarnarilor succesive), nu este o diploma de buna prtare dupa criterii exterioare, este starea naturala a omului activ si creativ , o discontinuitate a oricarei rutine morbide prin samanta ei.Un om moral inca nu este om daca a ridicat morala la gradul de rutina; este uimitoare rigiditatea oamenilor asa zis morali. Morala lor poarta un nume, crestina, musulmana, comunista, capitalista, democratica, etc, nu este pura si dinamica in libertate calitate denumita impecabilitate, compasiune, intelepciune vie a omului natural nepervertit "de trebuie". Necesitatea si-o stabileste fiecare sau este stabilita de anturaj; fiti milosi cu voi insiva si stabilitiva necesitati modeste caci sunt efemere. Cu necesitatile ne descurcam pentru ca sunt la vedere si putem actiona cu ceea ce vedem, am dezvoltat o gandire extrem de pragmatica, dar cu nevoile o dam in bara. Nevoia de iubire este barometrul nexprimarii ei. Nu va justificati cu neimpartasirea ei, este irelevanta. Amintirea iubirii exprimate si impartasite este cea care ne chinuie cel mai tare si nu ne lasa in pace orice am face pana cand dam curs dorintei inimilor noastre umane. Ultima piedica este razbunarea pe inselaciune si inselatori. Cand ni se releva inselaciunea careia am cazut victime, daca nu vedem ca este reflectarea propriilor fapte inconstiente sau intunecate, avem tendinta sa ne razbunam si acesta tentindta ne trage inapoi in intunecime, teama. Vi se pare teoretic, dar existenta zilnica e plina de aceste tendinte manifeste fin sau marunt, dar prin multiplicarea lor infiorator de dure. Nu degeaba mintea a fost comparata cu o roca dura prin care maretia aspiratiilor umane  sau virtutea strabate. Sau nu strabat stanca dura a mintii si raman posibilitati sau avortoni, se sting in intunericul gandirii unde ard precum meteoritii in atmosfera intr-o efemera exaltare ; Au fost vazuti pentru o clipa si  bucuria existentei lor nevazuta pana atunci s-a stins intr-o clipita de stralucire. Efemeride in efemeride. Misoneria protectiva se manifesta prin profetii ca si in reclamele comerciale, daca cumperi noul X se vor intampla minuni in activitatea ta dar tu trebuie sa faci primul si singurul gest, acela de a cumpara. Dupa ce cumperi descoperi ca te-au inselat a nu stiu cata oara, dar nu-i nimic, apare noul Y. La fel profetiile te indeamna sa faci aia sau ailalta si dupa aceia vei fi salvat; dar salvarea este efemera , nu tine decat o data, alta situatie alta salvare. Starea de gratie nu se refera la salvare ci la dinamica umana angajata individual si responsabila a indraznelii, vigilentei si atentiei. Spunea cineva important ca "voi (adica oamenii ca el era altceva), sunteti mai mult atentie si constienta decat ceea ce credeti ca sunteti. Pentru mine "om" are semnificatia celei mai inalte calitati a fericirii creative, iar "acel  altceva" tot in constiinta omului este, omul lumineaza cu constiinta sa intreg universul si fara lumina care este omul , universul ar ramane doar posibilitate. Nu intra in existenta de sine statatoare decat ceea ce in constiinta omului este. Ceea ce este in afara ei in sine traieste in sine moare fara sansa corporalizarii.Aceasta calitate face omul atat de vanat si calomniat; calomniat din invidie si vanat pentru corporalizare sau obiectivare inexistenta . Reflectarea contiintei nu este constiinta de sine statatoare ci o constienta incompleta si efemera in manifestare. Efemerul ne reflecta imanenta. De multe ori am auzit expresia de "plan divin" dar fara vreo specificatie. Daca este ascuns, are un interes neuman, sau partinic, egocentri de obtinere de putere, caz in care este asemanator planurilor de cucerire a terenurilor petrolifere in numele democratiei si drepturilor omului; Dar nu este ascuns ci ocultat de cei care daca este descoperit, constienti de el oameni vor lasa balta statutul de dependent (sau angajat).Tot ce pot sa spun este aceea ca se gaseste in constienta voastra si nu trebuie cautat in necunoscut. Cand ai gasit dorinta inimii tale esti complet; ai scapat de insuficienta sau ipocrizia autosuficientei si asta insemna dinamica.