cauza este efectul

Fragmentarea gandirii, iluzorie si efemera, da nastere la iluzii si efemeride.

Gandirea primitiva sau interpretativa-comparativa este efectul acestei fragmentari a gandirii a carei teoretizare a fost descrisa sub cunoscuta notiune de cauza- efect. De la acesta separare pornind am construit o intreaga tehnologie bazata pe cauze aparent diferite de efecte (unde dai si unde carapa) cand intr-o atenta observatie de fapt se bazeaza pe transformari in care cauza si efectul unul sunt, dar de forme diferite de expresie.De exemplu , teama care este efectul unui contact (asocieri, unificari cu ceva imaginar) pe femei le face sa planga si pe barbati sa tipe. Casuza si efectul sunt acelasi dar de forme expresive diferite. Caut o modalitate descriptiva care sa releve iluzia fragmentarii gandirii. Veti spune ca teama nu este gandire, dar nu exista teama fara gand-imagine perceput. "Eu sunt ceea ce gandesc" releva identificarea cu gandul-imagine care ne sperie sau place. Aceasta perceptie da libertate gandirii cand intelegem ca daca nu ne place suntem liberi sa gandim ce ne place si viceversa; ' ne gandim" in armonie cu aspiratiile si dorintele fiecaruia. In fapt inocenta copilariei se exprima in acest mod afirmand "ma gandesc' dar fara responsabilitatea "a cum ma gandesc" inconstient de faptul exprimat considerandu-l neimportant, fara sa valorizam faptul si pe noi insine. Nimeni nu ne obliga sa ne gandim negativ-rautacios si prosteste.  Cauza- eu sunt si actiunea -gandesc, sunt o intregime monadica activa, una cu ea insasi. Nu ne putem gandi in acelasi timp in doua feluri diferite, nu putem exprima doua ganduri in acelasi timp. Dar memoria cu bagajul ei de amintiri ne contrazice creindu-ne impresii false. Ii putem raspunde ca "acum asta gandesc asta sunt si treba ei este sa obiectiveze gandul przent," nu sa ne reflecte mereu ce am fost odata care este in afara timpului clipei libere de forma-gand. In prezent suntem intr-un singur fel. Gandul este intreaga frumusete si liniste; dar obsesia nemuririi ne face sa ne agatam de lucruri si amintiri nemuritoare crezand ca obtinem obiectivarea propriei nemuriri. Experienta si evidenta faptului este ca ne inselam carand dupa noi istoria si vrand sa nu pierdem nimic. Teama de a pierde este cel mai bine relevata de afaceristi care afirma orice, numai ca au pierdut ceva nu, in afara a ceea ce nu au avut niciodata. Ex. s-a blocat o actiune si profitul nu a fost realizat; atunci afaceristii afirma ca au pierdut ceea ce nu au avut decat in planul imaginar, revedicand despagubiri celor ce niciodata nu au fost in planul lor altceva decat credulii care fac piata lor prospera. Cand credulii renunta la credulitate piata se blocheza pentru ei si planurile se spulbera., iar daca nu fac asta, aleatorul salveaza credulii; "minciuna are picioare scurte", planurile sunt efemeridele in dinamica. reformele sociale; nu se sfarsec vreodata pentru ca nu au inceput vreodata si ca sa inceapa este necesara cauza-efect-adevar. Adevarul reformelor sociale este acela ca minciuna sta la baza lor. Nici nu poate fi altfel cand egoismul si lacomia este "cauza"; ea este si "efectul". Amagirile sunt dezamagiri. Intreaga tehnologie trebuie intretinuta altfel se uzeaza si blocheaza  Omul ii da energie deci depinde de om. De ce credem ca este invers? Dandu-i energie ne risipim energia sustinand lucruri si nu viata proprie! Sustinem locuinta, masina si celelalte, dar pe noi prin ce ne sustinem? Evident ca ne sustinem cand iubim, cand suntem indragostiti in recipropcitate. Cauza si efectul unul sunt .Iubirea si manifestarea ei dragostea nu sunt conditionate de circumstante, doar furate de ele pentru ca sunt circumstante, amintiri moarte. Onoram cu atentia-energia noastra circumstante creatte de amintirile trecutului. Amintirile sunt moarte pentru ca nu au dinamica proprie , totdeuna sunt acelasi. Am fost, am facut, am avut nu se schimba, doar minciuna incearca sa le schimbe. Sunt este atemporal si la magazinul sau nu exista amintiri. De ce colectam atatea amintiri numindu-le dorinte? Cand iubesti nu-ti amintesti prea prezent ca sa mai incapa amintirea. Sunt 24 de hoti care ne frecventeaza zilnic sa-si primeasca tainul si ne intrebam de ce ni se intampla pe dos decat vrem sa se intample! Oare ce vrem este vointa noastra sau a hotilor? Daca este a lor , lor li se intampla, nu noua! De ce vrem sa ni se intample noua dorinta altuia? Altul este proiectia gandirii nostre si daca vrerea proiectiilor este , proiectiilor exterioare se intampla si nu noua. "Cei putini sunt visul-dorinta celor multi" Se spune ca daca vrei ceva, daruieste ce vrei altuia si altul iti va darui tie ce vrei. Se spune ca daca traiesti in Dumnezeu (sursa) atunci Dumnezeu (sursa) traieste in tine. Ce motiv de nemultumire si ingrijorare ai mai avea atunci? Dar daca Dumnezeu este in alta parte atunci esti gol si incomplet ,o simpla efemerida . Pentru cei  ce traiesc in nevoie, dumnezeul lor este cel al nevoii, partea menuritoare a spiritului sau este nevoia. Cel ce traieste in viata , viata traieste in el;  Oare de ce asteptam moartea ca sa castigam viata nemuritoare -eternul- dupa moarte? Se spune ca s-a dus in eternitate mortul X; (Doamne, fereste-ma sa mor prost si fac din prostie eternitate). Nu ma mai intreb de ce prostia e nemuritoare din moment ce duc in eternitate atatia morti prostia. Ma condamn sa nu mor atata timp cat sunt prost ca sa nu necajesc urmasii. Cand voi reusi sa sfarsesc prostia, pot muri impacat. Prostia e unica atitudine care are un inceput si asta imi da certitudinea ca are si sfarsit cand nu ii mai dau papa trimitand in eternitate prostii omorati de prostie. De multe ori m-am intrebat ce e prostia si in sfarsit am aflat un raspuns pragmatic; prostia este atitudinea omului care-si face singur rau fara sa fie necesar. Cand am inceput sa explorez "cum imi fac rau singur" la un moment dat m-am speriat ca nu mai termin inventarul nici in o mie de ani. Am identificat faptele, accidentele, circumstantele prostiei, toate lucrurile exterioare care imi produceau raul, dar nu am banuit ca in propria gandire, atitudine si credinte sta sursa ei, adica in propria cunoastere de sine si ceilalti,  in premeditare. Premeditam prostia fara sa fiu constient de fapt; asa de mult timp am comis-o ca, devenise auomat, existenta mea de zi cu zi. Efectul si cauza sunt una, iar timpul "dintre" este doar amagirea opusului. "Cauza" ca si concept, implica faptul ca nu are cauza. Fiind cauza fara cauza poate avea efecte. Cauza fara cauza este inperceptibila si deci perceptia releva doar efecte; din acest motiv vorbim de cauza la plural, este pluraluil efectelor cauzei fara cauza si astfel cauza si efectul una sunt.Viata nu are cauza deci nu este conditionata; existenta are cauza si ca atare este conditionata de cauza ei viata cu care una este. Existenta fiind conditionata conditioneaza la randul ei, dar nu poate conditiona viata sau cauza fara cauza.