27 iunie 2013

a auzi - a simti

Cuvintele repetate la un moment dat isi pierd semnificatia; le repetam  automat si semnificatia lor ca actiune terce in planul ignorantei.
Cand solicitam ascultare nu solicitam auzire desi acest sens este real; ascultarea a capatat sensul de supunere, de obedienta in fata exprimarilor rostite. Rostirea a ajuns "o porunca" in locul auzirii propriilor framantari launtrice superficiale, sau propriei superficialitati.. Este premeditat subinteles ca rostirea nu mai este responsabilitatea personala ci responsabilitatea celor ce asculta. In acelasi timp avem sentimentul ca nu suntem auziti si nici ascultati. Reactia la situatie ne pune in conflict cu ea. Sunt putini oamenii care aud ce spun ei insisi si acesta situatie ii face iresponsabili fata de ceea ce spun considerand ca auditoriul este responsabil de exprimarile lor. Dar exprimarile sunt ale lor nu ale auditoriului, se numesc pareri nesolicitate. Nu suntem auziti si nici nu ne auzim. Situatia acesta conduce la disperare si violenta fonica prin cresterea decibelilor propriilor exprimari rostite. Tipam unii la altii solicitand unii altora "ascultare". "Betia" este situatia in care toti vorbesc si nu asculta niciunul; Aparenta comunicare de dinaintea betiei este doardin ipocrita politete pe care "in vino veritas" o demasca. Nu este o situatie nefireasca, ci cat se poate de "in normele egocentrismului personal ignorat". Cei care exalta multimile "le mangaie sub guse orgoliul"; muzicieni, politicieni, comercianti. Nu comunica informatii ci exalta emotional, exploateaza domeniul sentimental. Auditoriul raspunde pentru "ca simt". Fara a simti ce se rosteste nu exista auzire. Cei care simt reactioneza la ceea ce se rosteste prin angajare, respingere sau zambetul compasiunii. Informatiile rationale nu misca un auditoriu datorita efortului urmaririi cu mintea a succesiuniilor logice; efortul acesta este necesar in lipsa claritatii interiore cu privire la subiectul relevat. Aceasta situatie aminteste tuturor de efortul din clasele scolare primare si reactioneaza la el prin respingere, asa cum in copilarie refuzam sa invatam in ore si lasam necesitatea pentru "dupa ore".  In schimb exaltarea emotionala prin compatimire sau flatare si promisiuni mangaietoare afecteaza domeniul emotional si nu rational sau ordonat al ordinii. Acesta exaltare este "usoara", nu solicita nici atentie nici constienta, doar simtire. A simti este atat de banal incat ignoram total "bogatia simtirii si efectele sale." Lasam "simtirea" la latitudinea oricui ca si cum nu ne apartine si nu are vreo valoare, ca si cum este separata de noi si bun colectiv in "colectiva agricola" din care ne-am obisnuit sa furam cu totii. O alta abordare subinteleasa: "simtirea" este "efect al circumstantelor" desi ne misca doar pe noi nu si circumstantele.(un ex; am parcurs experienta exaltarii emotionale pe care un anume politician tanar a reusit sa o induca profesionist si prin carisma in multime; Multimile s-au miscat votandu-l dar circumstantele multimilor nu s-au schimbat in bine precum sperau; escrocherie sentimentala). Glasul ratiunii nu are decibeli ridicati si nici nu este lipsit de simtirea delicata si profunda a compasiunii. Nu este simtirea reactiva la promisiuni iresponsabile si magaietoare prin asteptarea pomenilor de orice fel, ci simtirea curata a libertatii individuale.Nu este o reactie la trecut sau la viitor. nici nu este mecanica neavand o cauza exterioara care pune conditii. Este Emanatia spiritului uman creativ si liber in fata oricarar conditii sau neatarnat de circumstante. Este greu sa auzim adica sa simtim emanatia propriului spirit cand suntem atenti la zbieretele frustarilor si magaierea brutala a sperantelor. Delicata mangaiere a spiritului propiu al adevarului este la fel de delicata ca si mangaierile noastre cand suntem indragostiti.  Sarutul delicat al ochilor si mangairea fara atingere aproape, sunt miscarile spiritului launtric in manifestare. Spunem ca "Dumnezeu tace" pentru ca suntem insensibili la delicatelui lui exprimari Pentru fiecare in parte. Suntem ca si corxile delasate ale unei lire pe care doar furtunile le pot misca iar la finele vibratii ale alizeului nu raspund din moment ce nu le aud, nu le simt. Corpul nostru este lira la care canta finetea sau grosolania in  functie de acordarea sau dezacordarea corzilor sale. Dimensiunea finetii sale (aspiratiile) este continuu in contact cu spiritul, dar balastul supraponderabilitatii le ascunde intelectului mecanic care considera ratiunea o logica mecanica de factura cauza-efect hegeliana a carei manifestare sociala o cunoastem ca si comunism neresusit, chinul continuu al incercarilor utopice spre Implinire. Impartirea arbitrara  in capitalisti si comunisti isi releva falsitatea prin faptul ca nu am cunoscut in "societatea comunista" comunism, totalitarism  mai violent decat in companiile capitaliste . In societatea comunista teoria era a comunismului dar practica a relatiilor si prieteniilor iar in companiile capitaliste teoria este a capitalismului si practica comunismului, totalitarismului. Teoria comunista sustinea ca prin asigurarea nevoilor eliberezi creativitatea spiritului si s-a demonstrat ca falsa conducand la complacere si neangajare personala, iar promisiunile de asigare neonarate. Aceeasi consideratii teoretice sustin companiile capitaliste solicitand angajare personala totala pentru asigurare nevoi si eliberarea creativitatii in folosul lor; ceea ce conduce la comunism mascat Angajarea personala nu a condus decat la nevoi din ce in ce mai mari, iar eliberarea de nevoi in acesta situatie este o himera  care macina masele in sperante si utopii. Spectacolul eroului invingator este promovat continuu prin propaganda sistemului pana la prima 'criza" care scote la vedere utopia sa. Fara a simti ceea ce ascultam nu auzim adevarul exprimarii si nici nu auzim propriile exprimari pentru ca simtamantul lor este ignorat. Am facut experienta de a ma inregistra pe parcursul unei zile si mare mi-a fost surpriza sa simt si aud nerecunoascandu-mi nici vocea, nici tonul, nici mesajul si stupizenia lui. A te auzi pe tine insuti in momentul exprimarii conduce la resposabilitatea si autocorectia din mers a exprimarii. "Eu spun asta!; de ce spun asta? Aha , din frustere! De ce comunic frustarea, adevaratul meu mesaj simtit de auditoriu? Se datoreaza auditoriului? Nu are cum! etc, etc.  Autoreflectarea este primul pas inspre a simti si auzi. Exprimarea se transforma in loc de acuzatii si revendicari voi spune: eu sunt frustat si cand sunt frustrat nu pot comunica altceva decat frustrarea si ca urmare de ce sa ma supar ca ceilalti nu vor sa ma asculte si auda? Nu le place frustarea si este firesc sa fie asa!. Sunt satui de propria lor frustare si nu mai vor si pe a mea! Cei care nu simt si nu aud stau ore intregi lamentandu-se si magaindu-se reciproc prin exprimarea frustarilor proprii. Am observat ca le place si ii satisface faptul; decat de loc e bine si asa; satisfactia  nu are culoare si nici banii miros, sfanta justificare;  Suferinta nu ne place, dar cand ne obisnuim cu ea devine satisfactia suferintei si manipularii ei. Simtirea este profunzime si vine din profunsime;  una dintre coordonatele spiritului , "profunzimea sau adancimea perenitatii". Ratiunea vine din cea de-a doua coordonata siprituala, cea "a imensitatii" inconjuratoare. Ratiunea sau Acordul este receptivitate la vibratia imensitatii continatoare a tot ce este si prin receptivitate primim si amplificam profunzimile imanente,  simtamintele curate, emanandu-le cu mai mare forta. Imensutatea claritatii interioare elibereaza expresia simtamintelor curate ale eternului profund. Toate aceste consideratii sunt de dupa experienta si nu pot fi luate "la propriu sau rigidizate" ele pot fi doar provocari ale experientei proprii, ale propriilor explorari a simtamintelor si acordurilor unicului intrupat. Simtamintele pot fi vehicol si tel al experientelor completitudinii sau unificarii imanente a fiintelor. Suntem in comuniune cu tot ce este chiar daca nu ne convine."Legea mentalismului, corespondentelor ,vibratiilor, etc, sau legile KI-Ba-Lion-ului  sunt doar teoretizari ale evidentelor de zi cu zi a manifestarilor umane ale comuniunii esentialmente dinamice cocreative ale umanitatii. L-i s-a spus " legi" pentru ca sunt evidente naturale, rutine naturale care formeaza o platforma comuna, sau scena lumii de tipologia karmei sau cauzea-efect. Ca samnta a exprimarii acestor evidente exista o alta exprimare mult mai veche si mai lucrativa la nivel individual prin meditatia fara reguli. Mintea unica (spiritul) este in meditatie , nu actioneaza premeditat. Experientele premeditarilor nevigilente (stiu eu cum este), este "experienta lui asa nu". Fara vacinarea cu acest otravitor vacin, valorizarea vietii si adevarului sau pare a fi o imposibilitate pentru fiul risipitor, valorizeaza doar dupa ce a pierdut, "de apoi". Fie copilaria,  fie intelepciunea, fie libertatea, cand le are, nu are valoare. "De apoi", plange dupa ele, dar plansul nu le aduce inapoi cum nici pe"Tanase" injurat si cicalit o viata nu-l aduce. A auzi este a simti.De fapt sunt limbi nationale in care aceasta unitate este expresiva, de ex. in italiana "senti' are sensul de "auzi", asculti? Si romaneste cand cineva nu te aude, nu-ti acorda atentie  spunem ca este nesimtit. Cuvintele ne pot ascunde sensurile profunzimilor prin inorarea semnificatiilor  lor desi le cunoastem. Un om cand aude raspunde: "nu simt, sau, simt asta".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu