Reelevam anterior sincronicitatea dintre timp si cunoastere
Cunoasterea unanima nu este despre ce si cum suntem noi ci despre ce noi trebuie sa realizam. Bifam realizarile respective si timpul se scurteza concomitent cu ce mai avem de bifat in existenta. Dupa ce realizam si moartea ce mai avem de facut? Nimeni nu face reclama acestei cunoasteri desi ea este prezenta in forme restranse sau mai desfasurate in constiinta noastra. Desigur ca evidentele banalitatilor relevate, a unanimitatii personale a cunosterii sunt ascunse de ideatia si ideatica cunosterii complicand ceva simplu si accesibil tuturor din moment ce este realizat de toti. Evident ca ceea ce percepem ca si cunoastere si timp consideram realizari, sau ceea ce trebuie sa realizam si implinim personal. Cunoasterea personala este o acumulare de informatii despre ceea ce putem sau trebuie sa realizam pentru ca ceilalti realizeaza si nu suntem mai prejos. De unde vine acesta obsesie a realizarii pentru care avem nevoie de cunoastere- timp? Evident exista un impuls interior profund si inconstient desi vorbim adesea despre el. Este evident un impuls care genereaza cunoastere-timp si apoi realizarea cunosterii, parcurgerea etapelor tehnologice succesive in ordinea cunoscuta a realizarilor respective, sau bifarea etapelor relevate de cunoastere si ca atare acesta succesiune de etape in curgerea lor ordonata de cunoastere denumim timp. Cu cat avem mai putine etape de bifat cu atat se scurteaza timpul ramas la dispozitie. Asta ne sperie si ne obliga la acumulare de cunostere, suntem lacomi de cunoastre si din nefericire luam acesta cunostere ca indicatii a ce trebuie sa facem: reclamele televizate sau promovate subliminal. Acesta lacomie de cunoastre implicit de etape de bifat in existenta pentru a prelungi timpul prin cantitatea de lucruri pe care avem de implinit este in spatele succesului comercial al reclamelor brendurilor de orice fel, religioase , stiintifice sau comerciale. Cu toate acestea ordinea in cunoastere si a cunoasterii nu poate fi incalcata sau pacalita prin diversificarea acelorasi etape prin schimbarea formelor lor comerciale. Etapa din cunostere este bifata si bifarea ei sub alta forma nu pacaleste pe nimeni sau timpul. Iata de ce acumularea de forme diferite a aceleiasi etape nu prelungeste timpul sau etapa din timp , iar urmatoarea etapa diferita se parcurge automat exact in ordinea in care in copilarie am acceptat ca trebuie bifat in existenta. Deci cunoasterea de mai intai are prioritate in fata cunosterii de dupa; ordinea timpului si cunoasterii nu poate fi incalcata. Iata de ce rememoram , sau repetam prin traire cunoasterea inaintasilor, traim amintirile lor ca cunoastere si timp.Putem afirma ca moartea este un sfarsit al timpului si cunoasterii din moment ce nimeni nu stie ce se intampla dupa moarte. Chiar daca stie cineva nu este credibil pentru ca nefiind cunoastre si timp nu poate demonstra sau arata cuiva asta . Tot ce putem demonstra sau arata cuiva este cunoastere, este timp.Dupa aceasta evidenta ce ramane? Necunoscutul.. Necunoscutul care este moartea in conceptia noastra formeaza cu cunoscutul care este timpul-existenta; in perceptia nostra formeaza cognoscibilul sau tot ce este sau poate fi cunoascut. Logic sezizam o contradictie in formulare, daca este necunoscut cum poate fi cunoscut? Aici relevam un element ignorat pana acum, fiinta. Fiinta esenta existentiala si constiinta ei. In constiinta cunoscutul sau necunoscutul sau amandoua simultan este perceptie sau edificiul minunat al perceptiei care formeaza circumstanta existentiala a fiintelor. Cunoscutul si necunoscutul sunt circumstante existentiale. Fiinta in cunoastere si perceptia modelata de propria cunostere stie sa se comporte, urmeaza modelul relevat de cunoastre pentru a implini orice este cunoscut sau denumit. Acest comportament este denumit "copilul"; el realizeaza simplu orice model este pus in fata sa prin educatia istorica. Educatia prin modele ("copilul are nevoie de modele") conduce la o rutina comportamentala de factura mecanica-automata, Copiem, (intrebam mereu cum?), desi undeva realizam ca doar adaptam modelul; copiatul fiindu-ne imposibil in totalitate (nu suntem serox desi ne straduim, iar acesta stradnie este inutila, risipa, efort). Cand cunosterea se termina fiind consumata prin bifarea etapelor ei, iar repetarea etapelpr ne plictisete si le abandonam ca pe o mancare de care ni s-a aplecat, ne intalnim cu necunoscutul. Problema nu este necunoscutul ci faptul ca nu stim sa ne comportam in necunoscut. In necunoscut ceea ce putem cunoaste este cum sa ne comportam noi insine. In necunoscut nici o cunostere nu functioneaza, dar functionam noi, sau fiinta. Cunoastrea este in magazinul lui a avea, iar necunosterea de magazinul lui a nu avea si amandoua magazinele(de la magazie) sunt in Mall-ul lui lui a fi. In acest "mall" ceea ce avem, cunoastem, este personal, iar ceea ce nu avem, nu cunostem, este impersonal. Personal-impersonal este o totaliate atotcuprinzatoare, o monada armonica esentiala care nu poate fi fragmentata, rupa sau injumatatita. Fiecare om traieste asa zisele intamplari placute sau nu (intamplarite sunt in afara efortului personal de adaptare a modelului educativ, sau in etapele dorite ale acestuia) si ele isi au sursa in necunoscut: se facea ca, sau s-a intamplat sa; aceste exprimari exclud participarea personala si desconspira activitatea in necunoscut a fiintei respective care nu se poate intalni cu evenimente sau situatii care nu sunt in rezonanta magnetica cu actiunea sa, sau grupurilor de actiuni la fel generate de unanimitatea acceptata. Exista termenul de "jumatati" care se cauta ca sa se intregesca dar nu reusesc vreodata si este bine asa.. Regretabil este ca se asociaza termenul cu barbatii sau femeile care sunt intregimi existentiale de sine statatoare. Acesta asociere este considerata cunoastere; da este o cunoastere falsa care genereaza un omportament fals sau ipocrit, sursa de minciuni in relatii.
Cunoasterea unanima nu este despre ce si cum suntem noi ci despre ce noi trebuie sa realizam. Bifam realizarile respective si timpul se scurteza concomitent cu ce mai avem de bifat in existenta. Dupa ce realizam si moartea ce mai avem de facut? Nimeni nu face reclama acestei cunoasteri desi ea este prezenta in forme restranse sau mai desfasurate in constiinta noastra. Desigur ca evidentele banalitatilor relevate, a unanimitatii personale a cunosterii sunt ascunse de ideatia si ideatica cunosterii complicand ceva simplu si accesibil tuturor din moment ce este realizat de toti. Evident ca ceea ce percepem ca si cunoastere si timp consideram realizari, sau ceea ce trebuie sa realizam si implinim personal. Cunoasterea personala este o acumulare de informatii despre ceea ce putem sau trebuie sa realizam pentru ca ceilalti realizeaza si nu suntem mai prejos. De unde vine acesta obsesie a realizarii pentru care avem nevoie de cunoastere- timp? Evident exista un impuls interior profund si inconstient desi vorbim adesea despre el. Este evident un impuls care genereaza cunoastere-timp si apoi realizarea cunosterii, parcurgerea etapelor tehnologice succesive in ordinea cunoscuta a realizarilor respective, sau bifarea etapelor relevate de cunoastere si ca atare acesta succesiune de etape in curgerea lor ordonata de cunoastere denumim timp. Cu cat avem mai putine etape de bifat cu atat se scurteaza timpul ramas la dispozitie. Asta ne sperie si ne obliga la acumulare de cunostere, suntem lacomi de cunoastre si din nefericire luam acesta cunostere ca indicatii a ce trebuie sa facem: reclamele televizate sau promovate subliminal. Acesta lacomie de cunoastre implicit de etape de bifat in existenta pentru a prelungi timpul prin cantitatea de lucruri pe care avem de implinit este in spatele succesului comercial al reclamelor brendurilor de orice fel, religioase , stiintifice sau comerciale. Cu toate acestea ordinea in cunoastere si a cunoasterii nu poate fi incalcata sau pacalita prin diversificarea acelorasi etape prin schimbarea formelor lor comerciale. Etapa din cunostere este bifata si bifarea ei sub alta forma nu pacaleste pe nimeni sau timpul. Iata de ce acumularea de forme diferite a aceleiasi etape nu prelungeste timpul sau etapa din timp , iar urmatoarea etapa diferita se parcurge automat exact in ordinea in care in copilarie am acceptat ca trebuie bifat in existenta. Deci cunoasterea de mai intai are prioritate in fata cunosterii de dupa; ordinea timpului si cunoasterii nu poate fi incalcata. Iata de ce rememoram , sau repetam prin traire cunoasterea inaintasilor, traim amintirile lor ca cunoastere si timp.Putem afirma ca moartea este un sfarsit al timpului si cunoasterii din moment ce nimeni nu stie ce se intampla dupa moarte. Chiar daca stie cineva nu este credibil pentru ca nefiind cunoastre si timp nu poate demonstra sau arata cuiva asta . Tot ce putem demonstra sau arata cuiva este cunoastere, este timp.Dupa aceasta evidenta ce ramane? Necunoscutul.. Necunoscutul care este moartea in conceptia noastra formeaza cu cunoscutul care este timpul-existenta; in perceptia nostra formeaza cognoscibilul sau tot ce este sau poate fi cunoascut. Logic sezizam o contradictie in formulare, daca este necunoscut cum poate fi cunoscut? Aici relevam un element ignorat pana acum, fiinta. Fiinta esenta existentiala si constiinta ei. In constiinta cunoscutul sau necunoscutul sau amandoua simultan este perceptie sau edificiul minunat al perceptiei care formeaza circumstanta existentiala a fiintelor. Cunoscutul si necunoscutul sunt circumstante existentiale. Fiinta in cunoastere si perceptia modelata de propria cunostere stie sa se comporte, urmeaza modelul relevat de cunoastre pentru a implini orice este cunoscut sau denumit. Acest comportament este denumit "copilul"; el realizeaza simplu orice model este pus in fata sa prin educatia istorica. Educatia prin modele ("copilul are nevoie de modele") conduce la o rutina comportamentala de factura mecanica-automata, Copiem, (intrebam mereu cum?), desi undeva realizam ca doar adaptam modelul; copiatul fiindu-ne imposibil in totalitate (nu suntem serox desi ne straduim, iar acesta stradnie este inutila, risipa, efort). Cand cunosterea se termina fiind consumata prin bifarea etapelor ei, iar repetarea etapelpr ne plictisete si le abandonam ca pe o mancare de care ni s-a aplecat, ne intalnim cu necunoscutul. Problema nu este necunoscutul ci faptul ca nu stim sa ne comportam in necunoscut. In necunoscut ceea ce putem cunoaste este cum sa ne comportam noi insine. In necunoscut nici o cunostere nu functioneaza, dar functionam noi, sau fiinta. Cunoastrea este in magazinul lui a avea, iar necunosterea de magazinul lui a nu avea si amandoua magazinele(de la magazie) sunt in Mall-ul lui lui a fi. In acest "mall" ceea ce avem, cunoastem, este personal, iar ceea ce nu avem, nu cunostem, este impersonal. Personal-impersonal este o totaliate atotcuprinzatoare, o monada armonica esentiala care nu poate fi fragmentata, rupa sau injumatatita. Fiecare om traieste asa zisele intamplari placute sau nu (intamplarite sunt in afara efortului personal de adaptare a modelului educativ, sau in etapele dorite ale acestuia) si ele isi au sursa in necunoscut: se facea ca, sau s-a intamplat sa; aceste exprimari exclud participarea personala si desconspira activitatea in necunoscut a fiintei respective care nu se poate intalni cu evenimente sau situatii care nu sunt in rezonanta magnetica cu actiunea sa, sau grupurilor de actiuni la fel generate de unanimitatea acceptata. Exista termenul de "jumatati" care se cauta ca sa se intregesca dar nu reusesc vreodata si este bine asa.. Regretabil este ca se asociaza termenul cu barbatii sau femeile care sunt intregimi existentiale de sine statatoare. Acesta asociere este considerata cunoastere; da este o cunoastere falsa care genereaza un omportament fals sau ipocrit, sursa de minciuni in relatii.
Dupa cum observam comentam cunosterea ca sa relevam un "necunoscut", intentia, comportamentul nostru in necunoscut. Despre intentie nu se poate acumula cunostere, ea genereaza cunostere si o foloseste; cladeste instantaneu edificul perceptiei individuale, il imbogateste prin perceptia inteligenta de tip 'stafulgerare" sau il transforma complet prin "miracol". (continuam)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu