02 aprilie 2013

a colabora cu astrograma 6


Din acest moment, incepe (sau nu!), colaborarea cu astrograma. Colaborarea chiar nu are nici o sansa sa se intample, daca la astrolog am ajuns din moft, pentru ca se poarta sau
daca nu dam recunoastere deciziei noastre de a ne intalni cu propriul potential (sa valorizam – chiar in bani, acest lucru). Pare ciudat ca spun asta. Am constatat insa ca de fiecare data cand cineva cine a solocitat o “consultanta”, daca nu a RECUNOSCUT valoarea (prin modalitatea proprie – si noi deocamdata valorizam prin “cati bani face?”), nu a reusit sa FOLOSEASCA, pragmatic vorbind, bogatia de informatii pe care le-am pus la indemana. La inceput, era greseala mea, neatragand atentia asupra acestui aspect. Insa, la un moment dat, un baiat minunat, zugrav de meserie, si-a dorit foarte foarte mult sa ajunga sa stea de vorba cu mine. A reusit sa faca rost de numarul de telefon si s-a programat la o intalnire, peste o luna fata de momentul in care m-a sunat. Am fost putin nedumerita de asta. A venit, la momentul programat, deosebit de emotionat si “consultanta” a decurs intr-o stare deosebit de inalta. La final, m-a intrebat ce imi datoreaza. I-am raspuns ca as vrea sa ii daruiesc ceea ce se intamplase. Cuvintele ce au urmat, au fost o adevarata lectie pentru mine: “doamna Rodia, am amanat o luna sa ma intalnesc cu dumneavoastra, ca sa pot aduna bani pentru aceasta consultanta. Daca nu imi permiteti sa va recunosc  munca, inseamna ca eu nu pot sa imi dau nici o valoare…”. Atunci abia, am inteles, cat este de important… cand iti cumperi o cana, pentru a bea lapte cu ea, daca pentru ea dai doar doi banuti, nu te intereseaza de se sparge sau nu… daca muncesti o luna ca sa o poti avea, te bucuri de fiecare data cand o umpli cu lapte ori atunci cand curata deja, o asezi pe raft… In dragul fata de om, in dragul imens fata de Astrologie, in dragul de a putea oferi din cunoastere, ignoram acest aspect. Nu mult dupa aceasta intamplare, am facut o trecere in revista a “intalnirilor astrologoice” de pana atunci si am realizat ca toti aceia care considerasera ca li se cuvenea sa stea de vorba cu mine, fara a da doi bani pe aceasta intalnire, nu reusisera sa foloseasca nimic din ceea ce le pusesem la indemana.
A da valoare… aici voiam sa ajungem. Daca nu dai valoare ASTROGRAMEI  cu care te intalnesti la un moment dat, ea nu poate functiona decat in planul in care TU O CONSIDERI (si asta este valabil in orice aspect al cotidianului… ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos…)
…si mi-am amintit acum, cu multa emotie, de momentul in care m-am intalnit eu cu Harta Cerului meu Natal… Doamne! Da! Re-recunosc acum ca este vorba despre atitudine, despre atitudinea personala la aceasta intalnire. Eram atat de emotionata incat, mi se parea ca am cel mai scump bulgare de diamant in mana si parca nu stiam cum sa ma comport cu acea “bucatica de hartie”, ce stralucea in inima (perceptia) mea, mai stralucitor decat soarele din august…
Si da, asa putem sa ne recunoastem… asa avem o POSIBILITATE de a ne vedea, asa cum suntem, cu “bunele si relele noastre”, neconsiderand bunul sau raul decat ca nivele in care noi FOLOSIM energia pe care o avem la dispozitie. Iar desenul acesta desire care tot vorb im de cateva zile bune, tocmai asta ne ARATA. Si ne arata clar, cata, unde, de unde avem energia pentru a functiona perfect, fara nici un fel de reparatii, mereu, in orice circumstante, oricand, in proprii paramertii tehnici. Acum, formatia mea de inginer m-a dus inspre metafora aceasta… este insa si la propriu asa. Si va reamintesc exemplul cu telefonul nou pe care ni-l cumparam…
Ne revedem maine… si chiar daca vi se pare ca nu inaintam, va spun ca am facut impreuna pasi foarte mari… chiar si fata de femeia iubita este bine sa te apropii cu delicatete… daramite fata de tine insuti… 

12 comentarii:

  1. In vechea paradigma, am denigrat valoarea unor cursuri spirituale (si a lectorilor acestora, pe care nici macar nu-i cunosteam !) pentru ca au aparut in viata mea intr-o perioada in care imi doream cunoastere dar abia aveam ce sa mananc, iar cumpararea unor haine ajunsese la stadiul "lasa ca mai sunt bune si astea, chiar daca sunt uzate si demodate; important e ca nu sunt rupte". Strugurii erau acri ...
    In vechea paradigma, am primit GRATIS carti si indrumare de mii de euro, din care am selectat ce am considerat ca-mi foloseste si mi se potriveste, iar restul a trecut pe langa mine, in ciuda tuturor reprosurilor primite ca nu pretuiesc ceea ce am primit. Si am folosit ceea ce am apreciat eu ... si am mers mai departe.
    Am pastrat pe birou (masa pe care tin calculatorul, oricare ar fi ea) o frunza galbena cazuta la picioarele mele, in timp ce ma plimbam ingandurat si framantat de intrebari. Am iubit-o cateva zile, cu recunostinta si bucuria ... momentului in care natura mi-o daruise ! Desi era doar o frunza vesteda.
    Citind articolul de mai sus si realizand ceea ce am scris, m-am intrebat: cum voi pretui valorile, in noua paradigma, in absenta banilor ?
    Si am inteles ca nu "moneda de schimb" este cea care masoara gradul meu de pretuire.
    Asa graita inima mea ! (care o fi si Varsator si inginer si barbat si dac si ...)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc Adrian... intotdeauna scara valorica ne apartine (si bine este sa nu acordam nimanui privuilegilu de a ne valoriza)... si daca nu este asa, atunci vorbim vorbe... fapta mea cu aceasta interventie in "blogareala" are alta, cu totul alta conotatie decat vorbaria iar prin ce ai scris acum, imi confirmi ca nu este degeaba... Cand te ai pe tine, esti cel mai bogat pentru ca incepi sa fi... daca asta nu se manifesta si in "valorile financiare" poate fi si pentru ca nu lor, banilor le-ai dat statut de "moneda de schimb"... armonia intre valorile personale si cele ale mediului in care ne fiintam este de fapt secretul... multumesc din nou... sper ca nu mai ai impresia lipsei de pragmatism... Iti propun sa ai atentia treaza, mai les la nimicurile pe care le rostesc in frazele mele (asta daca vrei sa "folosesti" cat mai mult din aceasta intamplare)

    RăspundețiȘtergere
  3. De vreme ce atat cat recunosti atat iti foloseste, observ ca nerecunoasterea cel mai des e justificata de pretextul soartei (atat a fost sa fie, sa vad, sa pot,etc.). "Soarta" care de fapt se refera in cazul asta la a iti confirma si accepta propriile preconceptii si premeditari cu privire la astrograma si viata ca fiind reale. Imi dau seama atunci ca recunoasterea (sau atragerea atentiei asupra ei) e primul pas intr-un astfel de demers.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nuante: una e sa incerci sa vezi (activ) si alta sa refuzi sau nu sa vezi, atunci cand ti se ofera (pasiv). Preconceptii, premeditari ... nimic nu e bun sau rau, ci doar iti foloseste sau nu. In plus, destul de des, preconceptia poate fi si o perceptie; pentru mine, o anumita calitate a existat fara sa pot numi pe cineva care sa fi participat la instalarea ei. Pur si simplu stiu (Varsatorul). Cand, dupa 30 de ani, am aflat ceva care a explicat (fundamentat, justificat...) preconceptia mea, am sarit in sus de bucurie: STIAM EU CE STAIM ! Deci nu sunt nebun, ci doar ... mai altfel.
    Impedimentul cuvantului (cu "c" mic) este ca el e mort. Nu exprima mare lucru, ba chiar incurca. Omul este cel care-i da viata si-l face sa cante (rock sau blues !), care-i da un sens pentru ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  5. In perceptie e inutil sa te amagesti ca nimic nu e bun si nimic nu e rau; este o pozitionare ideatica si teoretica chiar daca fiinta o exprima si asa i-ar place sa fie. Evidenta ne spune ca este creatie si este distrugere si ca raportul acestor directii de actiune nu este intotdeauna in echilibru dinamic inoitor. distinctia aduce discernamant si discernamantul raspunsul inoitor. Extremismul monotoniei distructive nu este ceva neglijabil. Ecuatia vindecarii ranilor nu poate sta doar pe umerii unuia singur. Suntem fiinta sociala si in ansamblul matematic al relatiilor ordonate numarul celulelor sanatoase depaseste intotdeauna nr. celor bolnave sau uzate. Acestea nu sunt ganduri sau cuvinte, concepte sau imgini ,sunt fapte, actiuni. Faptele transced totul, ceea ce avem (faptele)ne sustine si ceea ce nu avem (faptele distruse) ne omoara. Omul este esentialmente fapta, miscare, actiune, spiritul care se joaca in lutul materiei sau gandirii

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi surade ideea unei cafele vorbite.
    Asadar cand si unde ?

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu, deocamdata, sunt la Arad si saptamana viitoare; particip la cafea cand ma intorc in Bucuresti; daca nu va grabiti. De fapt, nici nu stiu daca si voua va convine intalnirea in Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
  8. ... ce tare ma bucura ca nu am avut timp sa scriu... (sa scriu din pace)... uite asa, se pare ca nu imi veti refuza mie cafeaua (desigur ca si Vio este de acord) pe 18 sau 19 sau 20... promit ca ma reintorc in pace si continuam subiectul... rodia

    RăspundețiȘtergere
  9. Dupa-amiaza am gandit ca o cafea vorbita buna, aromata, gustoasa tine cam 3 zile. Daca sunteti de acord zilele 18, 19, 20 suna ok. Daca nu, sunt de acord cu oricare dintre ele. Ca locatie Bucurestiul este convenabil iar ca alternativa propun o intalnire la munte sau cel putin in natura.

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere
  10. Adrian este incantat de propria sa idee si propunere

    RăspundețiȘtergere