aprecierea lipsa.

Cand aprecierea lipsete, deprecierea activeaza.

Este cunoscuta afirmatia psihologilor ca specificitatea comportamentului femeilor este cerea inconstienta de apreciere din partea mediului lor existential, dar in special din partea partenerului. O astfel de abordare a inconstientului conduce inevitabil la invinovatirea femeilor ca nu se autoapreciaza si ca oricata apreciere ar primi din partea mediului lor nu au certitudinea sau simtamantul ca sunt apreciate. Lipsa autoaprecierii face ca orice apreciere sa fie incompleta si nesatisfacatoare, fara plenitudinea simtamantului, superficiala. Aceasta abordare este dintr-un punct de vedere nasculin ipocit, fals si acest feed-back viruseaza si perturba aspectul feminin al potentialului emotional. Ordinea din relatiile masculin-feminin recunoscuta desconspira falsitatea acestor consideratii si lipsa de recunoastere a propriilor actiuni. In ordine "potentialul" este inaintea "cineticului", adica orice miscare sau actiune se exprima dintr-un potential care se desconspira ca atare. In abordarea exprimarilor naturii monadice  feminin-masculin a fiintei umane  intotdeauna a fost atribuit femininului semnificatia potentialului si masculinului cea a cineticului.( " Nu exista barbat puternic fara o femeie puternica in spatele sau").  Orice miscare (cinetica)  se naste din potentialul miscarii si se intoarce in potential imbogatindu-l sau diminuandu-l. La ce se rfera aceasta imbogatire? Potentialul nu se cunoste dar poate fi cunoscut prin exprimarile sau cinetica sa. Acesta imbogatire nu are semnificatia unei acumulari cantitative ci aceea a constiintei potentialului referitoare la ceea ce contine, respectiv a posibilitatilor sale in exprimarea sa care erau necunoscute inaintea exprimarii. ("Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie"; Fara indrazneala exprimarii nu cunosti propriul potential). Cand cinetica se intorce in potential cu claritatea sau corecta informatie a desfasurarii sale atunci potentialul este imbogatit. Dar daca evenimentele cinetice din exprimare sunt interpretate gresit din punct de vedere informational, expreienta exprimarii care se intoarce in potential duce cu sine falsitatea interpretarii care viruseaza ordinea interioara a potentialului negasindu-si locul acolo , neapartinandu-i, asemanator pierticicii din pantofi. Feed-back-ul gresit al exprimarii viruseza potentialul care s-a exprimat si exprimarile lui viitoare. Sa revenim la apreciere ca lipsa de feed-bck in potentialul feminitatii umane. Acest simtamant feminin este exact si pe deplin motivat. Ce argumenteaza asta? Ordinea! Comportamentul masculin al aprecierii este fara continut si doar un interes de a obtine un profit de imagine sau putere personala. Barbatul vazut ca samanta, astfel cultiva acest simtamant al lipsei aprecierii  in sufletul feminin. Dupa aceste desrieri abstracte ale vocabularului la dispozitie sa va povestesc un fapt de viata. Eram mereu suparat pe partenerele mele din existenta de cersitul continuu al aprecierii; considerandu-l o evidenta lipsa de respect si incredere in mine, un atac permanent care tulbura linistea si libertatea mea, un stil de a atrage mereu atentia copilaresc, un sistem de control al atentiei si persoanei mele, un teatru de control al relatiei. Eram cu atat mai afectat de acest comportament cu cat eu eram sigur de certitudinea, siceritatea si consitenta aprecierii mele fata de partenera. Acest conflict launtric si exterior, oricat incercam sa-l atenuez si pacific, sa convig si sa demonstrez aprecierea si sinceritatea ei partenerei mele, nu inceta. Simteam din ce in ce mai tare disperarea nereusitei, din ce in ce mai des ma razbunam prin acuzatii, Starea de urgenta a parasirii relatiei, de fuga din acea relatie se intarea pana la neastampar. Nimic nu mai imi convenea, la actiunile comune participam cu graba de a termina si fugi oriunde in alta parte. Si evident ca despartirile, dramatice de regula, se produceau,  dar ceea ce ma facea sa ma simt si mai disperat si mai nemultumit era puternicul sentiment pe care  in perceptia, mea partenera in procesul dureros al despartirii mi-l inducea - simtamantul vinovatiei si mai ales interpretam refuzul ei ca agatare de iluzia unei posibile reusite viitoare prin cateva "MARUNTE corectii", care in opinia mea, evident ea trebuia sa le faca, dar mi le atribuia mie..  S-a repetat acesta experienta a relatiei cu partenerele, incepeau maret si se sfarseau mizerabil. Cand m-am intrebat care este factorul comun tuturor acestor experiente nereusite de relatii cu partenerele am descoperit ca un singur element comun  era, eu. Evidenta aceluiasi conflict din relatii si a unicului element comun "eu" m-a determinat sa pun sub semnul intrebarii sinceritatea certitudinea si substanta aprecierii mele in fata feminitatii. Mi-am relevat ca eu doream sa preciez dar ca dorinta nu era si fapta. Toate declaratiile mele de apreciere erau false, vroiam sa demonstrez ceva de care nu eram capabil. Ascundeam incapacitatea in spatele escrocheriilor sentimentale invatate din filme, romane, povesti despre cum se manifesta aprecierea, dragostea, despre cum trebuie sa ma comport ca sa dovedesc astea. Mi-am relevat propria neincredere in apreciere, apreciere care este semn de slabiciune si vulnerabilitate pentru modelul masculin promovat in povestile, minciunile savante ale ipocritilor masculi, a punctului de vedere masculului alfa dominant si posesiv, puternic si protector al posesiunilor sale. Rafinarea intelectuala a acestui model gregar din comportamentul animalelor sau zodiilor animaliere, evident interpretare a cum ar trebui sa fim , a ce insemna sa fii barbat sau femeie, nu este o demnitate a barbatului sau femeii umane. Este o rusine ascunsa in spatele justificarilor si rafinarilor intelectuale, psihologice, emotionale, comportamentale sexuale si sociale. Rusinea este reflectarea constiintei in fata propriilor fapte, propriului comportament. De ce ascundem faptele asa cum sunt ele? Cand am incetat sa invinovatesc femeia pentru "lipsa ei" de autoapreciere am vazut ca ea imi reflecta "lipsa mea"  Le multumesc cu intarziere si inutil tuturor partenerelor mele pentru sinceritate si invatatura. Nu mai insit asupra modalitatilor de disimulare a "lipsurilor" mele inchipuite si evident a demonstratiilor inchipuite a existentei lor, actiunea diminuarii potentialului, feminitatii umane. Evident ca este un punct din care imi privesc comportamentul, punctul barbatesc. Exista si punctul feminin din care "neicrederea barbatului in sine"(apropape paradigma in psihologie) poate fi privita prin reflectare sincera si indrazneata in propriile comportamente feminine a cum trebuie sa demostreze unui barbat feminitatea sa. Harul responsabilitatii ne scote din ipocrizia inconstienta, din perfidia ascunsa a falsei imagini de sine promovata, a demonstratiei care ne consuma si risipeste existenta adevarului natural a ceea ce suntem, distruge relatia naturala de iubire, apreciere si dragoste. Iubirea e universala si dragostea este intimitatea, iubire vie(nu idee), comuniunea naturala a umanului, barbatul uman si femeia umana, Dragostea e unica relatie dintre "un" barbat anume si "o" femeie anume . Iubim toate femeile dar indragostiti suntem doar de una, natura nu minte. Numai modelele artificiale de relatii inlocuiesc dragostea cu posesia. Normal ca in aceasta situatie poti poseda mai multe sau mai multi; dar asta nu este dragoste nu conduce la implinirea femeii ca femeie si a barbatului ca barbat. Fara ipocrizie imi cer ieretare pentru explorarea intimitatii;  valoarea naturala si incomensurabila a ceea ce este intimitatea, comuniunea, implica a bate la usa si a astepta raspuns pentru a patrude dincolo de ea, fara bocanci, descult si curat. Am indraznit, dar voi vedea cat de descult si curat am indraznit sa deschid usa fara a trece dincolo de pragul ei.