razbunarea

Prima reactie cand te descoperi inselat, este sa te razbuni.

Prima reactie cand gresesti, este sa repari. Razbunarea si reparatia sunt rectiile care ne tin inlantuiti de trecut. Astfel umbra intunecata a inselaciunilor si reparatiilor, umbra trecutului se tine scai de noi si constituie fatalitatea. Lumina prezentului si prezentei noastre abandonam de fiecare data cand vrem sa ne razbunam sau sa reparam acordandu-i permanent atentie sau energuie intunecatului trecut al falselor relatii si greselilor inerente generate de acestea. In acest fel mergem inapoi, batem caile batute si plictiseala sau neputinta ne domina. Ne ramane astfel doar refularea emotionala a razbunarii si carpelilor de tot felul. Iertarea este vindecare, iertarea inselaciunilor si greselilor naostre si ale celorlalti prieteni este unica modalitate prin care nu ne agatam de trecutul propriu sau colectiv al falselor realizari, al nereusitelor din relatii si munca. Intrebati-va cand descoperiti o inselaciune: eu nu am inselat niciodata? Intrebati-va cand vedeti o greseala: eu nu am gresit niciodata? Ceea ce iti permiti tie insuti, inselacuinea si greseala, permite si celorlalti. Nu te razuni fara ca mai intai sa te razbuni pe tine insuti si asta este autoinselare. Daca tot iubesti dreptatea si iti analizezi cinstit faptele si relatiile vei descoperi ca nu este inselaciune sau gresela in perceptia ta pe care sa nu o fi comis tu insuti in diferite nivele de intensitate si forme subtile sau grosolane. Ceea ce este in perceptiea noastra este ceea ce trebuie sa corectam in comportamentul nostru nu in comportamentul celor din jurul nostru. Astfel iertarea si refacerea (refacerea sau vindecarea nu este reparatie ci, a face din inceput, a te exprima ca si pentru prima data constient de responsabilitatea exprimarii fara sa fie reactie la ce a fost) sunt posibilitati la indemana tuturor prin care pot da existentei proprii valoare; sunt primii pasi pe calea revenitii in existenta. Revenirea la viata este singura evolutie posibila noua. Veti intreba ce insemna sa revii la viata. A respecta existenta proprie si a celorlalti, a pune accentul pe propria exprimare si nu pe a celorlalti, pot fi actiuni care sa te conduca la intelegerea raspunsului pe care il dai tu insuti. Noi existam in relatie si numai in relatie, astfel constienta ne releva importanta relatiei in existenta, relatia cu noi insine (cu spiritul) este relevata de forma, proportia si conditia vitalitatii propriului corp, relatia cu cei din jur este relevata prin lipsa oricaror obligatii reciproce situatie in care orice fapta a ta este darul tau pe care-l faci liber si de buna voie indiferent daca acest dar insemna servicii, munca, ajutor financiar sau material, psihologic (moral) sau intelectual (claritatea circumsatntelor). Cel mai greu este sa faci ceea ce faci  numai de "buna voie" pentru ca inductia constrangerii este asa de puternica. Avem impresia ca tot ce facem este "de nevoie", dar impresia nu este adevarul. Experimentati situatia in care nu sunteti de acord decat sa faceti ceea ce este voia voastra si veti constata ca nu stiti ce sa faceti pentru ca orice ati face veti descoperi ca nu este voia voastra. Ca atare, refularile distractiilor implinite si experimentate neconditionat va vor plictisi. Cand nu mai este intezis sau amanat, orice ar fi isi pierde semnificatia si valoarea. Viata nu este interzisa si din acest motiv nu are pentru noi valoare sau semnificatie majora. Moartea este intezisa si astfel ne subjuga sub cele mai placute si distractive forme. Firesc pentru obisnuinta consideratiilor extremelor opuse ca diferite, va veti revolta si veti gandi: dar ce, viata insemna sa traiesti fara placeri si distractie? Acest gand este completamente irational nascut din confundarea opusului cu diferitul. Viata ofera bucurie, nu distractii si placeri pe care le veti percepe cand veti trai bucuria vietii doar ca pe simple surogate ale bucuriei de a fi. Viata este ceva complet diferit de surogatele consumarii  existentei. Dar fara a renunta de buna voie la "serviciile" consumului si risipirii vietii nu putem trai alternativa ei. Daca nu am trait-o nu avem repere ale existentei sale si vom afirma ca nu exista altceva decat senzatia placerii care merita traita, iar orice altceva este chin. Noi ne ferim de chinuri dar nu si de placeri, placerile sunt interzise si de aia au valoare. Placerea nu aduce decat satisfactie, dar satisfactiea nu este bucurie. Asta este fatalitatea existentei fara viata, conditionate, consumam satisfactii pana nu mai avem ce. Senzatiile sunt dependente si se hranesc din corp, iar corpul consumat se degradeaza si la un moment dat nu mai poate oferi vreo sensatie sau satisfactie altele decat durerea si nemultumirea. Consumand placeri ajungem sa fim umpluti cu durere si nemultumire. Putem sa nu ne razbunam si sa nu reparam si s-a ne trezim cu bucuria? Bucuria este stare launtrica care arare ori se exteriorizeaza, cel mult prin zambet. Ea apartine vietii si viata este interioara corpului nu exterioara lui precum senzatiile placerii si satisfactiei obtinute prin conditionarea existentei, sau legarea ei de conditionari sau conditii.. Razbunarea se opune  trairii bucuriei. Ea este cultivata cinematografic si prezentata ca unica motivatie a actiunilor din povestile transpuse pe ecrane,  drept  "facere de dreptate". Dar nu uitati ca tot ce este facut este "o facatura". Dreptatea este esenta existentei si in nici un caz ceva ce trebuie facut in existenta. Situatia prezenta a fiecaruia si succesiunea evenimentelor la care este supus fiecare este dreptatea divina sau a creatiei inconstiente sau constiente.; Fiecare traieste propria sa creatie sau acceptarea  creatiei durerii, batand batatorita cale a dorintei si devenirii, iar aceasta este dreptatea maxima de care se bucura. A nu dori ca opus al dorintei, nu duce nicaieri fiind acelasi lucru, dar intelegerea dorintei duce la constienta iar aceasta din urma nu este un surogat si nici opusul dorintei. Fatalitatea mai spune ca cetatenii nu pot face ceva fara sa stie dinainte ce beneficii au! Din acest motiv promisiunile mincinoase au asa de mare succes si sunt foflosite in manipularea constiintelor. Putem indrazni sa nu mai proiectam beneficiul si apoi sa-l urmarim pana se dizolva in proiectii (dorinte).?. Fara a indrazni nu putem beneficia de ceva la propriu ci doar de efemeritatea proiectiilor cu care ne luptam fara sansa de izbanda pana risipim comoara vietii. Si moartea exista in viata si este perceputa ca o existenta efemera, instabila, conditionata, fara certitudinea existentei proprii, un fel de avorton, este dar cand sa fie se naste mort si ramane un potentil neexprimat in sine si de sine. Cine traieste bucuria de a fi  are confirmarea vindecarii sale si a celei de a doua nasteri, nasterea din moarte sau invingerea mortii. Nu exista fiinta umana care sa nu poata acest act sa faptuiasca sau sa dea fapte lui, sa dea fapte bucuriei de a fi si nu razbunarii sau repararii. Directia gresita in medicina este ca se da importanta reparatiilor si impotrivirii la disfunctiuni in loc sa dea energie si substanta regenerarii sau "facerii din nou" de care fiecare organ este capabil. Luptand cu consecintele trecutului tinem trecutul in viata iar daca trecutul ar fi sanatos si cinstit de drept si transparent ar avea o ratiune acesta modalitate comportamentala. Din nefericire, nefericire se naste si din conditionare nelibertate se naste, asa ca sa le lasam si sa mergem mai departe.  Cine nu cunoaste trecutul este condamnat sa-l repete, dar cine il cunoaste gresit este condamnat pur si simplu. Aminti-va ca trecutul psihologic este doar vinovatie, vinovatia caderii din starea de gratie (sau rai, sau sanatate, sau armonie), ca de fapt, nu puteam cadea de unde nici nu am fost, ca de fapt nu exista cadere decat in imaginatia sau proiectiile facaturilor religioase (superstitii) care in concret produc caderea ACUM. Noi nu am cazut, ci cadem de fiecare data, in fiecare clipa cand ne exprimam din premeditarea beneficiului personal sau teama de viitor si dorinta conservarii sau supravietuirii. Noi putem surmonta toate obstacolele create de noi insine in calea existentei proprii fara ajutor din exterior. Ajutorul exista si doar trebuie vazut, este permanent langa tine. Daca cerem ajutor nu vom reusi niciodarta sa  surmontam ci vom conservam obstacolele. Cand conservam sau supravietuim, razbunarea este inceput si sfarsit pentru ca din razbunare (invidie) este generat acest sistem al supravietuirii caruia nu ii supravietuieste nimeni. Sa supravietuim supravietuirii insemna sa incetam razbunarea incepand cu noi insine si acesta este iertarea la propriu. A spune ca iertam dar a continua sa ne razbunam pe noi si ceilalti (revendicarea), este autoinselare. Non actiune nu insemna a face nimic sau a nu face ceva, ci insemna a te exprima responsabil de propria exprimare. Astfel intri in starea de gratie si ai un cuvant de exprimat si nu de repetat in lumea aceasta.