Evolutia este o revenire nu o devenire!
Evolutia are ca termen semnificatia deplasarii dintr-un punct in alt punct. Evoluam de undeva altundeva si asta implica o dierectie si un sens al evolutiei. Interpretarea filosifica a termenului are conotatia de "spre mai bine"; dar mai binele este raul binelui. Este evident faptul ca fara sa stim unde ne aflam nu putem evolua spre o tinta precisa, nu putem stabili constient directia si sensul evolutiei. Fara constienta evolutiei miscarea noastra este dezordonata, instabila, osciland ca directie si sens. Acest tip de miscare poate fi comparata cu miscarea browniana a electronilor intr-o substanta. Numai cand apare o diferenta de potential electric, electronii se deplaseaza in directia conpensarii de sarcini formand un flux cu sens, directie si sarcina bine determinata, o evolutie ordonata. Putem afirma ca potentialul electric al substantei evolueaza. Totul in jurul nostru evolueaza sau este rodul unei evolutii, totul este miscare, nimic nu sta pe loc. Inteligenta creativa genereaza creatia si creatia evolueaza spre sursa sa. Constienta evolutiei, a deplasarii ca sens si directie in perceptie este evidentiata de evolutia formei. Astfel evolutia poate deveni formala sau conditionata de forma, ne miscam dupa o forma, de exemplu ne "luam" dupa o femeie frumasa ca sa "o agatam". Decat de loc este bine si asa, ne miscam conditionati de forma. Forma exercita "o putere hipnotica" asupra constiintei si determina astfel o evolutie a formei constiintei respective.Cand ai un anturaj format din oameni frumosi tu insuti devii mai frumos(a). Este cunoscut faptul ca doi oameni care stau mult timp impreuna ajung sa semene intre ei. De asemenea este cunoscut paradoxul ca o femeie gravida daca are un idol ca forma masculina sau feminina, copilul sau are toate sansele sa "semene" cu idolul sau. De aici si constatarile ca "seamana cu un actor cunoscut, sau top model feminin. De asemenea statuile perfecte ca forma au forta modelatoare asupra expresiei formale a constiintelor. Astfel oamenii sunt din ce in ce mai frumosi, conservand prin exprimare corporala frumusetea exprimata deja. Desigur ca acest fenomen natural are ca instrument aspiratia omului spre frumusete. Dar exista acelasi fenomen cu sens diferit ("nenatural" considerat de mine pentru ca nu este nascut din aspiratia fireasca a constiintelor), cel care copiaza formal uratul, deformatul si perversul. Acest fenomen este sursa tuturor bolilor si degradarilor, amputarilor si disfunctiunilor si este nascut din teama. Tema este o forta de atractie la fel de mare ca si aspiratia firesca si naturala a constiintelor spre exprimarea frumosului functional, tineretea. Tineretea este frumusete. Tinerii au viata inainte, maturii si batranii, inapoia lor. Astfel relevam directiile si sensurile evolutiei noastre atat de "browniene". Tinerii privesc in fata lor iar maturii si batranii in mintea sau memoria lor. Tinerii din libertate aleg frumosul iar maturii si batranii din teama aleg uratul sau boala. De unde apare acesta teama atat de demolatoare? Pur si simplu ce este urat si disfunctional ne sperie, ne socheaza psihologic si aceste sperieturi se acumuleaza psihologic ca teama, depozitul sperieturilor noastre. Acest depozit forme teama, la un moment dat preia controlul asupra actiunilor mintii noastre astupand si opturand aspiratiile firesti ale constiintei. Astfel ajungem sa nu mai tinem cont de aspiratii si ne oprim la teama, la aparare. In acel moment "murim" fata de aspiratiile umane firesti, ele devin teoretice si imposibil de atins, utopice. In acel moment evolutia naturala inceteaza si schimba sensul spre denaturat, denaturam totul, imbatranim. Apararea de sine determina rutina cunoscutului "sigur", ce e in mana nu este minciuna, ce mi-a facut bine imi face bine. Acum sa ne amintim ca totul este miscare si nimic nu sta pe loc. Orice rutina buna la un moment dat involueaza sau se degradeaza si degradeaza prin mecanica ei, prin manipularea ei la nesfarsit. Este imposibil sa stam pe loc, sa conservam sau controlam existenta altfel decat degradandu-ne. Fixitatea este cea mai scumpa. Fixitatea sau fixarea are un pret pe care il platim pentru ceva fara valoare in sine. Fluiditatea ( care nu este opusul fixitatii, acest opus se numeste instabilitate), este calitatea mintii umane de a percepe inteligent directia si sensul deplasarii in constiinta, a aspiratiilor firesti ale constiintei mereu in miscare si evolutie spre sursa sa, plenitudinea si frumusetea totalitatii spiritului uman, implinirea de sine, plenitudinea sa. Odata atinsa plenitudinea constiintei nu insemna o stagnare ci un nou inceput, inceputul creatiei constiente de sine. Creatia evolueaza spre constienta sa de sine. Vizionarii vad ca sensul existentei este imbogatirea constiintei iar fomele exprimate vii sau tehnologice sunt consecinte sau efecte ale acestei imbogatiri. Ceea ce maestrii (avangarda in constiinta) cunosc, oamenii de stiinta instrumenteaza tehnologic, De exemplu maestrii cunosc telepatia, oamenii de stiinta inventeaza telefoane fara fir, maestrii cunosc neconditionarea spatiala a fiintei si oamenii de stiinta inventeaza telepurtarea tehnologica sau instrumente de deplasare din ce in ce mai rapide, etc. Nu considerati ca aceste relevari sunt exhaustive pentru tema de fata ci doar portite deschise in fata constiintelor, nu mi-am propus sa lamuresc si sa inchid tema ci doar sa provoc explorari individuale. Ma intorc la evolutia inconstienta (cati suntem constienti de sensul existentei ca evolutie in constiinta a constientei?), si relev faptul ca evolutia formei individuale releva sensul si directia propriei evolutii in constiinta. De unde plecam si unde ajungem prin deplasarea noastra in constiinta? Este clar ca omenirea evolueaza intr-o directie gresita. Asistam neputinciosi la o evolutie tehnologica cu pretul unei involutii in constiinta de sine. Omenirea copiaza structurile mecanice tehnologice si este organizata mecanic ca o rutina de calculator. Constiinta de sine a fost inlocuita cu sarcinile din rutina respectiva si s-a formalizat atributiv. Il intrebi pe cineva cine este si iti raspunde pe nerasuflate ce functie are in rutina. Apoi iti afirma ca are de gand sa devina altceva, o alta functie in aceeasi rutina este 'aspiratia" sa. Numai miscare exista, o evolutie formala, topaim pe loc amagindu-ne ca am evoluat fara sa ne deplasam la propriu in constiinta de sine, sau ne deplasam cu intregul a ceea ce suntem, ne deplasam sau evoluam in propria constiinta. Vizionarii cunosc acesta reala deplasare sau evolutie a constiintei de sine ca deplasare a punctului de asamblare a perceptiei in energia proprie spre interiorul sau in adincime, spre centru ei. Acesta deplasare in profunzime (un fel de implozie a mintii in ea insasi) determina sau asambleaza noi perceptii, lumineaza potentialul fiintei proprii. Dar orice fixare intr-o pozitie noua din care percepem este la fel de nefolositoare ca si fixitatea din care am plecat. Astfel fluiditatea mintii este calitatea explorarii fara conservare sau acumulare, fara dominatie sau interventie asupra domeniului explorat, implica atentia neselectiva de intensitate naturala. Ajungem la atentie, ajungem la noi insine si incepem cu inceputul. Noi suntem atentie si constienta indiferent de opiniile si impresiile, ideile si credintele lumilor exteriorizate prin fixitate. Suntem ceea ce suntem si nu putem fi altceva fara sa fim dezamagiti de esecurile incercarilor noastre de a deveni altceva. Fara exclusivism suntem intregi.
Evolutia are ca termen semnificatia deplasarii dintr-un punct in alt punct. Evoluam de undeva altundeva si asta implica o dierectie si un sens al evolutiei. Interpretarea filosifica a termenului are conotatia de "spre mai bine"; dar mai binele este raul binelui. Este evident faptul ca fara sa stim unde ne aflam nu putem evolua spre o tinta precisa, nu putem stabili constient directia si sensul evolutiei. Fara constienta evolutiei miscarea noastra este dezordonata, instabila, osciland ca directie si sens. Acest tip de miscare poate fi comparata cu miscarea browniana a electronilor intr-o substanta. Numai cand apare o diferenta de potential electric, electronii se deplaseaza in directia conpensarii de sarcini formand un flux cu sens, directie si sarcina bine determinata, o evolutie ordonata. Putem afirma ca potentialul electric al substantei evolueaza. Totul in jurul nostru evolueaza sau este rodul unei evolutii, totul este miscare, nimic nu sta pe loc. Inteligenta creativa genereaza creatia si creatia evolueaza spre sursa sa. Constienta evolutiei, a deplasarii ca sens si directie in perceptie este evidentiata de evolutia formei. Astfel evolutia poate deveni formala sau conditionata de forma, ne miscam dupa o forma, de exemplu ne "luam" dupa o femeie frumasa ca sa "o agatam". Decat de loc este bine si asa, ne miscam conditionati de forma. Forma exercita "o putere hipnotica" asupra constiintei si determina astfel o evolutie a formei constiintei respective.Cand ai un anturaj format din oameni frumosi tu insuti devii mai frumos(a). Este cunoscut faptul ca doi oameni care stau mult timp impreuna ajung sa semene intre ei. De asemenea este cunoscut paradoxul ca o femeie gravida daca are un idol ca forma masculina sau feminina, copilul sau are toate sansele sa "semene" cu idolul sau. De aici si constatarile ca "seamana cu un actor cunoscut, sau top model feminin. De asemenea statuile perfecte ca forma au forta modelatoare asupra expresiei formale a constiintelor. Astfel oamenii sunt din ce in ce mai frumosi, conservand prin exprimare corporala frumusetea exprimata deja. Desigur ca acest fenomen natural are ca instrument aspiratia omului spre frumusete. Dar exista acelasi fenomen cu sens diferit ("nenatural" considerat de mine pentru ca nu este nascut din aspiratia fireasca a constiintelor), cel care copiaza formal uratul, deformatul si perversul. Acest fenomen este sursa tuturor bolilor si degradarilor, amputarilor si disfunctiunilor si este nascut din teama. Tema este o forta de atractie la fel de mare ca si aspiratia firesca si naturala a constiintelor spre exprimarea frumosului functional, tineretea. Tineretea este frumusete. Tinerii au viata inainte, maturii si batranii, inapoia lor. Astfel relevam directiile si sensurile evolutiei noastre atat de "browniene". Tinerii privesc in fata lor iar maturii si batranii in mintea sau memoria lor. Tinerii din libertate aleg frumosul iar maturii si batranii din teama aleg uratul sau boala. De unde apare acesta teama atat de demolatoare? Pur si simplu ce este urat si disfunctional ne sperie, ne socheaza psihologic si aceste sperieturi se acumuleaza psihologic ca teama, depozitul sperieturilor noastre. Acest depozit forme teama, la un moment dat preia controlul asupra actiunilor mintii noastre astupand si opturand aspiratiile firesti ale constiintei. Astfel ajungem sa nu mai tinem cont de aspiratii si ne oprim la teama, la aparare. In acel moment "murim" fata de aspiratiile umane firesti, ele devin teoretice si imposibil de atins, utopice. In acel moment evolutia naturala inceteaza si schimba sensul spre denaturat, denaturam totul, imbatranim. Apararea de sine determina rutina cunoscutului "sigur", ce e in mana nu este minciuna, ce mi-a facut bine imi face bine. Acum sa ne amintim ca totul este miscare si nimic nu sta pe loc. Orice rutina buna la un moment dat involueaza sau se degradeaza si degradeaza prin mecanica ei, prin manipularea ei la nesfarsit. Este imposibil sa stam pe loc, sa conservam sau controlam existenta altfel decat degradandu-ne. Fixitatea este cea mai scumpa. Fixitatea sau fixarea are un pret pe care il platim pentru ceva fara valoare in sine. Fluiditatea ( care nu este opusul fixitatii, acest opus se numeste instabilitate), este calitatea mintii umane de a percepe inteligent directia si sensul deplasarii in constiinta, a aspiratiilor firesti ale constiintei mereu in miscare si evolutie spre sursa sa, plenitudinea si frumusetea totalitatii spiritului uman, implinirea de sine, plenitudinea sa. Odata atinsa plenitudinea constiintei nu insemna o stagnare ci un nou inceput, inceputul creatiei constiente de sine. Creatia evolueaza spre constienta sa de sine. Vizionarii vad ca sensul existentei este imbogatirea constiintei iar fomele exprimate vii sau tehnologice sunt consecinte sau efecte ale acestei imbogatiri. Ceea ce maestrii (avangarda in constiinta) cunosc, oamenii de stiinta instrumenteaza tehnologic, De exemplu maestrii cunosc telepatia, oamenii de stiinta inventeaza telefoane fara fir, maestrii cunosc neconditionarea spatiala a fiintei si oamenii de stiinta inventeaza telepurtarea tehnologica sau instrumente de deplasare din ce in ce mai rapide, etc. Nu considerati ca aceste relevari sunt exhaustive pentru tema de fata ci doar portite deschise in fata constiintelor, nu mi-am propus sa lamuresc si sa inchid tema ci doar sa provoc explorari individuale. Ma intorc la evolutia inconstienta (cati suntem constienti de sensul existentei ca evolutie in constiinta a constientei?), si relev faptul ca evolutia formei individuale releva sensul si directia propriei evolutii in constiinta. De unde plecam si unde ajungem prin deplasarea noastra in constiinta? Este clar ca omenirea evolueaza intr-o directie gresita. Asistam neputinciosi la o evolutie tehnologica cu pretul unei involutii in constiinta de sine. Omenirea copiaza structurile mecanice tehnologice si este organizata mecanic ca o rutina de calculator. Constiinta de sine a fost inlocuita cu sarcinile din rutina respectiva si s-a formalizat atributiv. Il intrebi pe cineva cine este si iti raspunde pe nerasuflate ce functie are in rutina. Apoi iti afirma ca are de gand sa devina altceva, o alta functie in aceeasi rutina este 'aspiratia" sa. Numai miscare exista, o evolutie formala, topaim pe loc amagindu-ne ca am evoluat fara sa ne deplasam la propriu in constiinta de sine, sau ne deplasam cu intregul a ceea ce suntem, ne deplasam sau evoluam in propria constiinta. Vizionarii cunosc acesta reala deplasare sau evolutie a constiintei de sine ca deplasare a punctului de asamblare a perceptiei in energia proprie spre interiorul sau in adincime, spre centru ei. Acesta deplasare in profunzime (un fel de implozie a mintii in ea insasi) determina sau asambleaza noi perceptii, lumineaza potentialul fiintei proprii. Dar orice fixare intr-o pozitie noua din care percepem este la fel de nefolositoare ca si fixitatea din care am plecat. Astfel fluiditatea mintii este calitatea explorarii fara conservare sau acumulare, fara dominatie sau interventie asupra domeniului explorat, implica atentia neselectiva de intensitate naturala. Ajungem la atentie, ajungem la noi insine si incepem cu inceputul. Noi suntem atentie si constienta indiferent de opiniile si impresiile, ideile si credintele lumilor exteriorizate prin fixitate. Suntem ceea ce suntem si nu putem fi altceva fara sa fim dezamagiti de esecurile incercarilor noastre de a deveni altceva. Fara exclusivism suntem intregi.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu