27 februarie 2012

la taifas cu mine insumi

Observ ca cea mai constant citita postare este "verbul zodiilor" Ma intreb, de ce?
Nevoia este raspunsul la de ce! Ce nevoie se ascunde in spatele acestei situatii? Evident nevoia de cunoastere de sine si a viitorului existentei proprii! Sau nevoia de repere in existenta? Dar ce este acesta nevoie de cunoastre de sine? Poate sinele sa fie cunoscut de parca nu l-am cunoaste?Iar daca nu-l cunoastem putem sa facem o cunoastere  a sinelui? Dca ceva exista inseamna ca il cunoasc! Acesta atitudine ma duce la cunoasterea a ceea ce este si evit inventarea unei cunoasteri sau interpretarea cunoasterii. La intrebarea cine sunt, orice raspuns este posibil sa dau, altcineva l-a dat inaintea mea; firesc este din moment ce ideile, conceptiile si cuvintele nu sunt inventia mea personala, ci memoria sau ce am memorat. A accepta identitatea ideatica sau conceptuala rostita lingvistic sau nu insemna a da peste cineva care a spus-o si ca atare ii apartine de drept, este ca si cum as intra in cuvantul-casa unui inaintas si as incerca sa-l dau afara din casa lui si s-o ocup.  Fireste ca respectivul nu ar fi de acord cu asta si as incepe un razboi de ocupatie cu de-a sila. In timpul existentei toti au incercat si au si reusit (din pacate pentru mine) sa-mi dea tot felul de identitati; Parintii m-au facut odrasla lor, dorita sau nedorita, iubita sau nu, dar daca sunt "al lor" (desi ei m-au facut asa) acum trebuie sa ma stapanesca si controleze pentru ca ii reaprezint (orice are un om, proprietatea sa, este o chestie de reprezentare sociala). Preotii m-au botezat dandu-mi identitatea de "crestin botezat" , "rob al lui Dumnezeu" si "pacatos "(drept consecinta trebuie sa platesc ce mi-au dat pana mor, inclusiv moartea ), statul roman mi-a data certificat de nastere dandu-mi identitatea de roman  a intregii sale istorii falsificate, mi-a dat buletin deci dreptul de a fi pedepsit (ca atare trebuie sa platesc scoala, taxe si impozite, pensia, puscaria, etc, pana mor), scoala mi-a dat identitatea de "intelectual si profesia pentru care m-a pregatit, (ca atare trebuie sa profesez pana mor), eu insumi mi-am dat identitatea de "cel mai important", " cel mai destept", "cel mai bun", "iluminat", ' metafizician", "Dumnezeu", "Cristos", "Om", "cel mai cel dintre toti ceilalti tirani si flagelatori de sine", etc, etc. Dar daca sunt sincer cu mine, aceste identitati diverse nu sunt ale mele pentru ca eu doar le-am memorat ca o maimuta si le-am repetat ca un papagal. Ia sa ma lase in pace si sa-si ia inapoi aceste "daruri pe post de cal troian" toti cei carora le apartin "de drept"! Nu mai vreau sa traiesc in casa lor, casa propriilor lor identitati ca este mult prea mare inghesuiala si disconfortul!  Sa fie sanatosi cu totii in propria lor casa si sa nu mai acumuleze tantalai in ea. Ma dezbrac de aceste haine ale identitatilor primite gratuit si platite f. scump. De ce sunt cand sa ma mai ocup? Am muncit destul la casele si in casele lor si palata, alta decat oboseala nu am primit. Luati-va inapoi toate problemele care sunt casele voastre, nu mi le mai dati mie! Da ce mama masii! Cu viitorul si "profetul astrologie"  ce problema este? Oare schimbam problemele care sunt identitatile cu probleme abstracte si filosofice? Ce nevoie se ascunde in dorinta de a cunoaste propriul viitor prin orice mijloace (astrologice, numerologice, vrajitoresti, etc? Aici se ascunde dorinta de a face necunoscutul cunoscut! Este o problema fina si foarte perfida! Problema filosofica se pune in felul urmator: Intelectul cauta sa inteleaga ceea ce este si a tras concluzia ca poate sistematiza ca exista ca o polarizare care genereaza curente in plenitudinea a ceea ce este. Acesta polarizare creativa a formelor si miscarilor de formare-deformare poate fi sistematizata cam asa: -prima polarizare este cognoscibilul (tot ce poate fi  cunoacut ) si incognoscibilul (tot ce nu poate fi cunoscut); Cognoscibilul la randul sau este polarizat in "tot ce este cunocut"(stiinta la un moment dat) si "tot ce este necunoscut (nestiinta,  care poate fi cunoscuta). Ce este stiinta sau cunoasterea fie ca este individuala fie ca este sociala, obiectiva sau psihologica? Este acumulare de  informatii (corecte sau false) pe parcursul timpului, este trecutul, este timpul pentru care modalitatile sale de exprimare sunt conditionate de cunoasterea care este el insusi. Cunoscutul sau cunoasterea este existenta conditionata (nu poate fi altfel, fie ca este corecta sau falsa); Prin urmare nu putem modifica cunoasterea asa cum nu putem modifica clipa de mai inainte si ziua de ieri, etc. Din acesta asemanare evidenta afirm ca timpul este cunoastere si cunoasterea, corpul si actiunea timpului. Caracteristicile evident identice ale acestor doua concepte le desconspira ca fiind acelasi fapt. Epocile istorice (modaliati temporale) au cunoasterea lor activa  se imbogatesc cu curgerea timpului pana cand acesta acumulare produce o schimbare de epoca, fie intr-un sens evolutiv ( mai ordonat) fie intr-un sens involutiv ( mai dezordonat). Epocile istorice sau "modalitatile timpului" se misca, oscileaza, intre ordine si dezordine, senzorial percepem acesta oscilatie ca mai bine ca ieri sau mai rau ca ieri. Atitudinea psihologica determinata de profetiile dezastrelor, "maine va fi si mai rau" este desconspirarea sensului oscilatiei temporale spre dezordine, care in perceptia comuna este, dezagregare, uzura, imbatranire, dezintegrare. In acest caz exista viitor necunoscut? In acest caz de deplasare sau oscilatie a timpului spre dezordine, sau involutie, dezintegrarea sa, viitorul este moartea, il cunoaste toata lumea, nu apartine necunoscutului.(Grotesc este ca ne facem ca nu stim si speram pana ajungem la disperare dupa care o luam de la inceput cu speranta) Speranta se naste din disperare si rodul ei este disperarea. Aceasta este ignorarea cunoasterii si viata ei psihologica, lupta cu moartea pe care ne facem ca nu o cunoastem. si o excludem din casa sa  cunoscutul. Ignorarea cunoscutului ne facem sa alungam moartea in domeniul necunoscutului iar acesta nu o poate primi, o respinge la locul ei. Si astfel rutina ignorarii cunoscutului este un joc "de-a vati ascunselea" in care moartea sau cunoasterea ne gaseste intotdeauna. Necunoscutul este viitorul neprofetit, adica nemodelat de cunoastere si ignorarea ei. Viitorul este in monada cognoscibilului partea denumita "necunoscut", iar trecutul este partea din monada denumita "cunoscut" Aceasta monada, "cognoscibilul",este indestructibila si naturala si ca atare de ce vrem s-o distrugem cunoscand viitorul? Viitorul privit ca "necunoscutul" este cel ce ne dinamizeaza, ne da energie, entuziasm, libertate si incredere in capacitatea noastra de a-l explora, iar prin descoperiri, noua intelegere sa ordoneze sau conduca la evolutie, sau miscarea timpului, sau a cunoasterii sa fie in sensul ordinii primordiale si naturale a universului, ordinea ordinii. Chiar daca orice ordine am face noi  este relativa si superficiala, sensul inspre ordine este cel care conteaza. Armonia ordine -dezordine ca amplitudine a undei temporale  isi restrange extremele si creste frecventa sau puterea, energia undei sale, implicit a noastra a fiecaruia in parte .  Tot mai aproape de "cota zero" sau axa abstracta a vibratiei care este ordinea- ordinii sau "fractalul de echilibrium" al creatiei, este miscarea inteligentei creative esentiale in viata. Moartea este in viata si ea se sfarseste pentru ca are un inceput si inceputul sau este inversarea sensului existential si a ratiunii sale. Acesta inversare este o legatura gresita, o conditionare, iar aceasta legatura este o relegare (inversa celei naturale esentiale) sau religie. Legatura este denumita si lege iar schimbarea legii, re-lege. De ce este legatura lege? Pai ganditi, cand sunteti legati prin cununie nu devine o lege pentru comportament, atitudine si economie? Nevoia de a cunoaste viitorul este falsa, o expresie a fricii de necunoscutul care ne mai salveaza inca. Necunoscutul  se prezinta singur daca il respectam si cinstim ca ceea ce este; libertatea zilei de maine. Confundarea necunoscutului cu "NIMICUL", o confuzie generalizata psihologic, este modelarea sa pe care o respinge, ne-o reflecta si ajungem ceea ce ii asociam, nimic , cel mult o amintire, dar amintirile costa foarte mult si sfarsesc prin a fi uitate sau ignorate la fel cum cunoastrea are aceeasi soarta prin care face loc noului si proaspatului ca dar al necunoscutului. Evident ca teama de necunoscut nu este respectul necunoscutului, este respingerea sa inutila; respingerea sensului ordonarii existentei pe nivele de ordine care inglobeaza din ce in ce mai multa armonie, deci energie. Respingerea evolutiei si creatiei naturale. Astazi cunoastem ca unica diferenta intre o piatra si o floare din moment ce caramizile elementare sunt aceleasi (fotonii, etc), este o diferenta de ordine, floarea este mai ordonata decat piatra. Evident ordinea este creativa nu doar in nivelul matematic ci si biologic, este vie, este viata.  Respingerea necunoscutului in aceasta situatie cum poate fi vazuta rational altfel decat respingerea viitorului, respingerea vietii Teama de necunoscut , de viitorul nemodelat inca - energie totala pura, ne face sa-l abordam cand nu avem incotro ca niste aventurieri , iar acesta atitudine este la fel de demolatoare ca respingerea lui. Necunoscutul abordat cu atitudinea orgoliului (copilul fricii cand ne dam balene in lighean ca sa speriem si pe cei din jur), atitudinea aventurierului, da cu noi de pamant de ne sar capacele. Apoi spunem ca am picat din inaltimile luminii in abisurile fara fund ale intunericului! Ce sa facem si noi decat sa ne plangem de mila cand nu avem ratiune sau responsabilitate? Dam vina pe cineva personal si punctual sau conceptual si abstract! Eu unul nu mai doresc sa-mi spuna astrologia viitorul mai ales cand nu poate decat prin gura unui astrolog si cunosc foarte bine perfidia nevoilor personale din spatele oricaror identificari sau folosirii unei stiinte. Astrologia nu a fost exprimata ca stiinta nici pentru a povesti trecutul pe care se face cineva ca nu il cunoaste si te verifica daca il stii si tu ca sa obtii autoritate, credibilitatea sau uimirea lui, nici sa povesteasca viitorul modelat de ignoranta individuala sau colectiva de profeti frustrati in propria existenta si care nu mai au sansa autoevidentierii ca sa ajunga amintire colectiva decat speriind oamenii si copii inocenti. Rutina psihologica este asa de evidenta, rutina disperare-speranta, nemultumire-multumire fara bucurie, ca nu mai poate spune nici un profet sau expert iluminat ceva nou de care sa nu ne fi plictisit sau speriat deja. Cunosc oameni responsabili in existenta proprie care prin stiinta constiintei comunitatii fiintiale si corespondentelor vibratorii, rezonantei si magnetismului viului launtric, care prin limbajul si instrumentele acestei stiinte canalizeaza atentia celui care solicita consultanta spre actualitatea lui, spre actualizare sau adunarea de pe drumurile sau caile mistice pe care s-a imprastiat sau uitat pe sine, spre responsabilitate auto acordata ca dar si har pe care nimeni nu ti-l poate da sau impune, spre constiinta faptelor proprii care dau persoanei valoare si implinire in colectivitate (nu in gasca talhariilor si cardasiilor mercantile). Da astrologia este un reper spre autoconstientizarea cunoasterii-necunoasterii care suntem si mai ales a ratiunii si ordinii sale; ne poate releva rezonante si antirezonante (exclusivism), ne poate ajuta sa ne intelegem si accepta asa cum suntem, nu cum ne-ar place sa fim si cum nu suntem in fapt, sa gasim impacarea dintre cunoscut si necunoscut  sau libertatea de a convietui cu amandoua, smerenia si compasiunea pe care le regasim in impacare si nu in orgoliu. Proiectarea viitorului sau comertul cu vise sau cosmaruri este foarte  bine exploatata de sistemul de distributie a obiectelor  M.L.M.  Insa in spatele unei prezentari perfect logice se ascunde intentia initiatorului care vrea sa dea un tun sau sa stea gratis pe munca cator mai multi, sau este ascunsa inconstient reverberatia, ecoul geniului sau mercantil. Asta este o iluzie careia ii pica multi victime. Teama de viitor amplifica fricile si spaimele care amplifica efortul modelarii viitorul prin controlul sau. (conform propriei sperante si asigurarii lui dintr-o data sau printr-un scurt si intens efort sau munca) . Evidentele arata ca este imposibil, orice acumulare se consuma si face inutila acumularea si efortul ei. Cu vremea daca descoperim asta incetam efortul intens pentru ca multumirea nu presupune efort ci bun simt si asta aveti fiecare gratis si este foarte pretios. Astrologia ca stiinta este oculta sau ascunsa, protejata de posibilitatea degradarii ei de catre cei meschini nevoiasi. Ce este scris pe tema asta este pentru ei, mai ales ca fara data nasterii nu pot spune nimic cuiva si data/ informatia nu este cunoscuta inca; in  ce zi, luna,an  suntem astazi si dupa ce calendar? Cunoasterea care porneste de la alta cunoastere este conditionata si deformata de interpretarile ei. Interpretarea este teatru.Sa-si prinda mintea cu abstractii si calcule formale cine are timp de pierdut. Astrologia curata este inca ascunsa si nu are nici o legatura cu psihologia ba chiar demoleaza abordarile psihologice. Mai mult, limbajul sau este altul, este limbajul atentiei, faptelor si prezentei, este scrisa in literele vii. Nu are nimic de a face cu profetia, cu conditionarea sau manipularea sau rutina, cu fatalitattea si ideologia fatalismului. Ce bine suna capitalism- comunism-fatalism, in care ultimul ar fi ideologia intoarcerii imposibile sau refuzului vietii. Cand stau la taifas cu mine nu mai pot corecta ceva ce-am scris, asa ramane cum am zis, gresit sau nu lingvistic sau gramatical, tembel sau inspirat.

5 comentarii:

  1. Vio, m-am amuzat copios la inceputul taifasului tau. Legat de subiect, atunci cand sunt intrebat ce zodie sunt, eu raspund, dar de ce te intereseaza ? la ce iti este de folos? Iar raspunsurile sunt amuzante si colorate. Mai ales ca mi se spune de la inceput ca ne intalnim ca sa ne "cunoastem", apoi spun, pai ti-am spus zodia, acum eu plec, ptr ca nu mai ai nevoie de mine in prezent. Iti spune zodia totul. :)

    Ptr mine a devenit evident ca, dorinta de cunoastere este dorinta manipularii viitorului. Intrebam cine e mama cine e tata, sa vedem la ce imi este de folos omul din fata mea (ce fel de instrument este). Si consider ca, suntem cu totii instrumente, obiecte cand suntem obiectivizati, dar mai suntem si subiecte, gand liber (parerea mea, libertatea mea de decizie). Daca as constientiza ca cel din fata mea este si unda (gand) si corp, nu as mai avea nevoie sa cunosc despre el, deoarece il pot intreba direct daca doreste sa imi fie instrument intr-un proiect. Fara sa incerc sa premeditez manipularea, sa il cumpar, sa aflu slabiciunile lui, samd. Intreb amicii de ce seduc (corup) cand pot intreba direct si sincer ce doresc. Abia atunci constientizeaza ca de frica sa nu "il piarda sau sa o piarda" in caz de refuz. Si atunci dai cu seductia, intrebari despre trecut, ce zodie esti, ce muzica, ce filme.

    Ce ma bucur ca am citit la tine intr-un post vechi aspectul cu teama de necunoscut, care este nejustificata. Si asa este... din fericire, ne-cunoscutul ne salveaza mereu de cunoasterea proprie. Daca stau in intuneric, nu mi frica de intuneric.. ci de memoria care imi relateaza toate filmele de groaza vizionate.

    Ca informatie in diversitate, vizionez blogul des, imi plac posturile, dar de multe ori nu am ce sa spun, sunt in acord total.. ma bucur de gandurile tale exprimate !

    pe curand :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nici nu ma mir ca povestea pacatului incepe de la pomul cunoasterii :))
    pana la urma e "pacat" de viata sa ti-o consumi incercand sa cunosti cu memoria necunoscutul. Pacat de timp, pierdere de vreme..

    RăspundețiȘtergere
  3. In situatia in care realizam ca memoria nu poate cunoaste cautarea de sine sau de solutii la orice problema inceteaza! "Problema psihologica" este "neghina", iar solutia si efortul ei nu poate fi decat "ceea ce creste din acea neghina!" Problema' este credinta, este acceptarea, este o imagine in care lucram si ea nu poate fi schimbata ci doar intarita de munca noastra in acea credinta. Este starea de hipnoza in care nu suntem constienti de ce sau cine produce acesta stare, propia credinta sau acceptare a realitatii acelei probleme sau imagini credinta. Credinta fara ratiune este superstitie si nebunie! Credinta careia ratiunea ii da girul este ceva ce nu cunosc, nu percep, dar fata de care ratiunea spune ca este in ordinea naturala a lucrurilor. In acesta situatie nou relevata, supranaturalul este superstitie, iar miracolul ratiunea posibilului necunoscut dar existent in potentialul uman si univers, perfect stiintific si constient. Miracolul este actiunea fireasca a ceea ce este si a celui ce este. Chiar daca nu intelegem sau cunoastem cu s-a facut sau am exprimat un fapt, el este prezent in viata noastra. Miracolul a ceea ce este iubire ramane miracol prezent si indescriptibil al posibilului trait fara sa cunoastem cum si ce facem ca el sa fie. Iubirea si manifestarea ei dragostea nu poate fi facuta de noi ci doar traita la propriu . Cand vrem sa facem asta doar manipulam sau vrem sa inducem unui partener ideea ca il iubim sau ca ne iubeste si asta nu are nimic de a face cu dragostea ci cu dorinta. Dorinta nu este dragoste ci nevoie, nu poti iubi si avea nevoie de dragoste simultan doar daca ai inebunit si ceri imposibilul sau imaginarea faptului. Ratiunea sau inteligenta ete in acord cu miracolul(ca manifestare a unei inalte stiinte sau intregii stiinte a universului, con-stiinta sa)si in dezacord cu superstitiile si supranaturalul ca expresie a imaginarii imaginarului. Numai inteleptii cunosc ca ceea ce percep isi imagineaza. trairea iubirii nu este imaginatie.Imaginatia ca actiune miraculoasa, odata inteleasa, nu mai avem nevoie de imaginare prin efort a dorintelor noastre. toate dorintele sunt deja implinite, o altfel de atitudine si actiune se naste in fata dorintei, multumirea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oly, de ce spui ca nu ai ce sa scrii cand ceea ce traiesti in clipele astea este uimitor? relateaza cu sinceritate aveturile tale de cuceritor, de mascul feroce si sinceritatea ta va scoate din hipnoza foarte multi tineri fanatici in Impresia "ferocitatii" lor sau risipiri inutile, fara rezultat. Masca "masculului feroce" este un tip comportamental foarte caraghios pentru o femeie inteligenta si meschina care face din barbati mijloacele intereselor sale senzoriale sau financiare si de imagine sociala. Cel prost este masculul nu femeia. La fel masca "femeii fatale supersexi" este foarte caragioasa pentru barbatul inteligent si meschin care exploateaza prostia si dependenta femeilor de forme si imagini de sine in ochii celorlalti si suferinta proprie in ochii sai. Nu exista femeie si barbat prost(a) ci doar interese ce se ascund sub masca prostiei. Acum, cel sau cea care are nevoia "mai mare" este cel(a) care incepe jocul si-l conduce.Cel condus afla ultimul si atunci incepe razbunarea psihologica prin chinuirea psihologica a partenerului dupa care cea fizica prin parasirea lui. Cel(a) care a declansat jocul ipocriziei si intereselor psihologice sub masca "iubitorului(ei)" sfarseste prin a fi victima. Apoi inepe spectacolul televizat sau nu al invinuirilor si autovictimizarii, adica expresia sociala a acestei ipocrizii

    RăspundețiȘtergere
  5. Am convingerea ca cele comentate sunt "mai interesante decat cele publicate. Asta pentru ca este reflectarea relatiei cu informatia monolog. Noi existam in relatie, a exista insemna a fi in relatie, a fi vulnerabil. Existenta in sine neexprimata este doar o posibilitate, un potential neexprimat. Noi ne temem de exprimarea propriului potential,de exprimare in general pentru ca ne temem de consecinte, de vulnerabilitate. Preferam maimutareala sau papagalul ca modalitati de expresie pentru ca "daca fac nimic nici vreo vina nu am". Prieteni nu mai faceti nimic, indrazniti! "Indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie".Indrazniti sa fiti fierbinti ca soarele sau reci ca zero absolut, indrazniti sa "muriti" caci extremele se ating iar mediocritatea, caldutul,este expresia lasitatii, frica de viata. Teama de moarte sau consecinte este expresia justificarii mediocritatii, in fapt ne temem de vita. Curaj!Nu va temeti de catalogarile celorlalti care vor ajunge cataloagele din existenta care va stau la dispozitie sa nu mai alegeti "cele de-a gata" Liberul arbitru ca asociere de cuvinte este un ilogism in termeni.Arbitru conduce la arbitrar nu la libertate. Arbitrarul este surogatul libertatii, decat de loc e bine si asa. Arbitrarul conduce la libertinaj si asta nu este libertate, nici dragoste. Bunul plac nu este binele propriu.

    RăspundețiȘtergere