Si risipeste, risipeste, risipeste, creindu-si o existenta superficiala si relativa, efemera. Dar, ceea ce omoara poate si sa salveze o viata.
Gandirea Universului este in perceptia individului dar gandurile individului sunt doar in imaginatia sa ascunse. Ele sunt reflectate de societatea indivizilor identificati cu ideea de a fi, fara sa fie. Ideea de identitate este periculoasa pentru ca exclude sentimentul, si conduce individualitatea pe "nivelul de pe urma" al intelectului rece si nepasator, nesimtitor. Noi credem ca putem gandi dar credem de asemenea ca nu putem "sentimenta" (credem ca nu putem emite sentimente la comanda asa cum facem cu gandurile recitindu-le, rememorandu-le). Am pus gandirea intelectuala (acumulata prin repetitii) inaintea sentimentului pe care am ajuns sa-l credem o rusine sau semn de slabiciune. Cand gandirea-refetare a trecutului sau cunoasterii acumulate, inceteaza, singurul care ramane este sentimentul si inima sa, simtamantul. Daca este ultimul este si primul si punerea gandirii reflectare-comparatie a trecutului inaintea sa este o dezordine sau inversare a ordinii naturale. Si acest demers al nostru de a pune conceptele moarte deja (amintiri, reflectari ale memoriei) inaintea sentimentului si simtamantului viu (asentimentul) este o imposibilitate care conduce la inlocuirea sentimentelor cu resentimentele sau reactiile emotionale. Aceste sunt 'dupa' ganduri ca ordine tehnologica. Resentimente sau emotii putem face la comanda ca si ganduri pentru ca sunt efectele gandurilor, importantei de sine. Dar simtaminte, ba! Ori le avem ori nu, iar daca nu avem le substituim cu emotiile. Privind neselectiv comportamentul cetatenilor diverselor culturi, am constat ca sunt puternic emotionali, reactivi, sau puternic aserviti sau atasati, legati, de specificitatea lor conceptuala istorica, sau de cutumele trecutului, mai puternice decat legile sociale contemporane. Ordine naturala inversata insemna a incepe cu emotia (resentimentul, reprimarea) si a gandi razbunarea, infrangerea dusmanului, etc si a sfarsi cu bataia sau competitia sau razboiul. Unde este sentimentul in acesta miscare? Revenirea in ordine inseamna sa incepem de la sentiment si daca nu exista sa dam la o parte ceea ce il ascunde; de regula o gramada de reguli si cerinte, exigente ale trecuttului sau fantomelor, o teama de a actiona si de a nu face cumva rau prin aceasta celor din jur si dependenti de persoana noastra. Nu putem face nici un rau cuiva care nu si-a facut singur unul si mai mare, dependenta psihologica (sau dependenta de emotii de reactii si resentimente, de persoane). Asa cum creierul risipeste, risipeste, risipeste, crezand ca a gandi este dovada existentei sale, stomacul risipeste, risipeste, risipeste, crezand ca a reactiona, a avea emotii si a le exalta in satisfactie este garantia faptului ca exista. Dupa cum evidentele ne spun, aceste credinte ale creierului si ale stomacului sunt false si le porvoaca ruina, Inima are sensul anatomic dar si sensul geometric de centru sau mijlocul a ceva. Simtamantul, sentimentul, este emanatia inimii. Cand traim cu adevarat aceasta emanatie a fiintei noastre? In rarele si din ce in ce rare momente cand ne indragostim iar aceste momente distrug tot ce cladisem anterior pe conceptele si modelele lumii , pe resentimente, pe emotii, pe dependente psihologice sau fizice. Cand se intampla asta toti cei ce sunt atasati de noi si dependenti ca lipitorile, inebunesc, intra in panica, individul indragostit este de necontrolat si imprevizibil, irational pentru ei, este liber. Putini au curajul sa-l elibereze de atasamentele si nevoile proprii, mai degraba il duce la psihiatru. Aceste momente de indescriptibila intensitate si farmec a trairii sunt considerate periculoase pentru individ si societate. Falsa responsabilitate este invocata pe post de ratiune. Individul indragostit fara voie bantuie ca un Nexus intregul univers si lasa fara ratiune lumea. Si sentimentul este reflectat in gandire, dar acesta gandire este denumita compasiune, intelepciune, vindecare si inviere. Calea renuntarii la sine este o violenta indusa, hipnotica, o cale falsa, renuntarea la minciuni este o cale. Cand suntem sinceri ? Cand suntem indragostiti sau cand suntem seriosi si responsabili? Renuntarea la sine este proasta decizie de a renunta la dragoste pentru a onora circumstantele propriilor minciuni- interese, iar din pacate aceasta cale au ales strabunii nostri si ne-au lasat mostenire. Este greu, este foarte greu sa invingi justificarile si legaturile psihologice ce ne tin legati fedeles in plasa propriilor minciuni emanate pentru o meschina sau mercantila satisfactie, sau pentru conformare si conformitate cu conformismul.. Vestea buna este ca exista lumea celor perpetuu indragostiti, celor ce urmeaza calea inimilor lor fara nici o frana sau fara rabat, iar aceasta lume este aici langa noi, langa fiecare. Ca s-o vedem nu trebuie decat sa urmam fara rabat calea propriilor inimi. Desigur ca nu exista nici creier nici stomac ci corp a caror parti formale sau functionale au fost denumite asa si este evident firesc ca un corp sa fie condus din centrul sau sau din inima sa de spiritul sau, constiinta sa nealterata, esentiala, imanenta.
Gandirea Universului este in perceptia individului dar gandurile individului sunt doar in imaginatia sa ascunse. Ele sunt reflectate de societatea indivizilor identificati cu ideea de a fi, fara sa fie. Ideea de identitate este periculoasa pentru ca exclude sentimentul, si conduce individualitatea pe "nivelul de pe urma" al intelectului rece si nepasator, nesimtitor. Noi credem ca putem gandi dar credem de asemenea ca nu putem "sentimenta" (credem ca nu putem emite sentimente la comanda asa cum facem cu gandurile recitindu-le, rememorandu-le). Am pus gandirea intelectuala (acumulata prin repetitii) inaintea sentimentului pe care am ajuns sa-l credem o rusine sau semn de slabiciune. Cand gandirea-refetare a trecutului sau cunoasterii acumulate, inceteaza, singurul care ramane este sentimentul si inima sa, simtamantul. Daca este ultimul este si primul si punerea gandirii reflectare-comparatie a trecutului inaintea sa este o dezordine sau inversare a ordinii naturale. Si acest demers al nostru de a pune conceptele moarte deja (amintiri, reflectari ale memoriei) inaintea sentimentului si simtamantului viu (asentimentul) este o imposibilitate care conduce la inlocuirea sentimentelor cu resentimentele sau reactiile emotionale. Aceste sunt 'dupa' ganduri ca ordine tehnologica. Resentimente sau emotii putem face la comanda ca si ganduri pentru ca sunt efectele gandurilor, importantei de sine. Dar simtaminte, ba! Ori le avem ori nu, iar daca nu avem le substituim cu emotiile. Privind neselectiv comportamentul cetatenilor diverselor culturi, am constat ca sunt puternic emotionali, reactivi, sau puternic aserviti sau atasati, legati, de specificitatea lor conceptuala istorica, sau de cutumele trecutului, mai puternice decat legile sociale contemporane. Ordine naturala inversata insemna a incepe cu emotia (resentimentul, reprimarea) si a gandi razbunarea, infrangerea dusmanului, etc si a sfarsi cu bataia sau competitia sau razboiul. Unde este sentimentul in acesta miscare? Revenirea in ordine inseamna sa incepem de la sentiment si daca nu exista sa dam la o parte ceea ce il ascunde; de regula o gramada de reguli si cerinte, exigente ale trecuttului sau fantomelor, o teama de a actiona si de a nu face cumva rau prin aceasta celor din jur si dependenti de persoana noastra. Nu putem face nici un rau cuiva care nu si-a facut singur unul si mai mare, dependenta psihologica (sau dependenta de emotii de reactii si resentimente, de persoane). Asa cum creierul risipeste, risipeste, risipeste, crezand ca a gandi este dovada existentei sale, stomacul risipeste, risipeste, risipeste, crezand ca a reactiona, a avea emotii si a le exalta in satisfactie este garantia faptului ca exista. Dupa cum evidentele ne spun, aceste credinte ale creierului si ale stomacului sunt false si le porvoaca ruina, Inima are sensul anatomic dar si sensul geometric de centru sau mijlocul a ceva. Simtamantul, sentimentul, este emanatia inimii. Cand traim cu adevarat aceasta emanatie a fiintei noastre? In rarele si din ce in ce rare momente cand ne indragostim iar aceste momente distrug tot ce cladisem anterior pe conceptele si modelele lumii , pe resentimente, pe emotii, pe dependente psihologice sau fizice. Cand se intampla asta toti cei ce sunt atasati de noi si dependenti ca lipitorile, inebunesc, intra in panica, individul indragostit este de necontrolat si imprevizibil, irational pentru ei, este liber. Putini au curajul sa-l elibereze de atasamentele si nevoile proprii, mai degraba il duce la psihiatru. Aceste momente de indescriptibila intensitate si farmec a trairii sunt considerate periculoase pentru individ si societate. Falsa responsabilitate este invocata pe post de ratiune. Individul indragostit fara voie bantuie ca un Nexus intregul univers si lasa fara ratiune lumea. Si sentimentul este reflectat in gandire, dar acesta gandire este denumita compasiune, intelepciune, vindecare si inviere. Calea renuntarii la sine este o violenta indusa, hipnotica, o cale falsa, renuntarea la minciuni este o cale. Cand suntem sinceri ? Cand suntem indragostiti sau cand suntem seriosi si responsabili? Renuntarea la sine este proasta decizie de a renunta la dragoste pentru a onora circumstantele propriilor minciuni- interese, iar din pacate aceasta cale au ales strabunii nostri si ne-au lasat mostenire. Este greu, este foarte greu sa invingi justificarile si legaturile psihologice ce ne tin legati fedeles in plasa propriilor minciuni emanate pentru o meschina sau mercantila satisfactie, sau pentru conformare si conformitate cu conformismul.. Vestea buna este ca exista lumea celor perpetuu indragostiti, celor ce urmeaza calea inimilor lor fara nici o frana sau fara rabat, iar aceasta lume este aici langa noi, langa fiecare. Ca s-o vedem nu trebuie decat sa urmam fara rabat calea propriilor inimi. Desigur ca nu exista nici creier nici stomac ci corp a caror parti formale sau functionale au fost denumite asa si este evident firesc ca un corp sa fie condus din centrul sau sau din inima sa de spiritul sau, constiinta sa nealterata, esentiala, imanenta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu