intrebari interesante!

Cum ma gandesc pe mine?
De ce ma gandesc asa cum o fac?

Cine sunt eu in ochii mei?
 Care este relatia mea cu gandirea mea despre mine?
Care este relatia mea cu ceilalti? Care este relatia mea cu lumea?
Ce cunosc despre gandire?

Ce cunosc despre natura?

Orice cunosc este cunoasterea mea?
Ce cunosc sigur si pot verifica personal despre mine?
Ce nu cunosc despre mine?
In afara de cunoastere si gandire eu mai sunt si altceva?
Care este ordinea existentei mele? Unde incep si unde sfarsesc, cu ce incep si cu ce sfarsesc?

A explora necunoscutul care suntem este inceputul intelepciunii!

Nu calea rutinei strabune, doar explorarea individului a faptelor sale si resorturilor actiunilor sale, a potentialului său si modalitatilor sale comportamentale este angajament personal in propria existenta asa cum este ea. Cum ar trebui sa fiu este egal cu cum nu ar trebui sa fiu! Pornim intotdeauna de la perfectiune motiv pentru care nu o sa putem vreodata face perfectiune. Efortul perfectibilitatii sinelui este efortul involutiei si degradarii a ceea ce suntem. Evolutia este a lumii, caramida este perfecta dar cladirea poate evolua ( deplasa, transfigura) prin relatia dintre caramizi. Lumea actuala este o cladire a conflictului dintre caramizile care nu se hotarasc care dintre ele este cea mai mare si mai tare, sau cea mai importanta,o cladire pe care tensiunile dintre caramizi o face sa explodeze. Dincolo de ea este lumea umanului in exprimare. In spatele cladirii imbatrinite de uzura si fara mortar intre elementele sale s-a ridicat deja un edificiu al umanului si aspiratiilor sale firesti, un edificiu al perceptiei inteligente, al claritatii si ordinii incomprehensibile a plenitudinii si frumusetii Pamantului, perfecta noastra casa de la inceput.
 Multe folositoare nu cunosc dar ceea ce cunosc este sigur asa, să incepem intotdeauna de la inceput indiferent unde ne+am afla ca intelegere sau constiinta. A crede ca "m-am scos", ca "sunt ales", ca "sunt iluminat deja", ca am vreun privilegiu fata de toti ceilalti, ca eu pot da lectii celorlalti, este semnul clar ca am luat-o razna, msiterul vietii este fara de sfarsit si tot in inceput se afla.  La intrebarile interesante oricate raspunsuri a-ti da,, raspuns complet nu ve-ti afla, in schimb ve-ti intelege altceva, si altvecva apoi si tot asa. Nu exista sfarsit pentru misterul lui a fi, doar inceputul este sigur.