"Vedeti cele ce se vad si cele ce nu se vad vi se vor dezvalui". Cunoasteti aceasta îndrumare si cui apartine formularea?
Nevoia ce este? În primul rând recunoastem ca este o credinta, credinta cu care ratiunea este în asentiment sau credinta cu care ratiunea nu este în acord.Teoria si descrierile nevoii, catalogarile si diversitatea formelor ei sunt bine cunoscute din scrierile filosofice, economice, sociologice si psihologice, dar daca ne folosim doar perceptia care nu justifica si explica descoperim ca sunt doar doua forme de manifestare ale nevoii. Prima forma este forma necesitatii obiective, nevoi bazice cum ar fi adapostul, hrana, îmbracamintea, activitatea. Cu acestea ratiunea este în acord. daca privim împlinirea acestor nevoi vom constata ca sunt deja împlinite si aceste nevoi si-au consumat energia. Veti spune ca nu este asa si aduc ca argument date recente; la 1 cere de adapost individual sau familial sunt 6 oferte; la 1 cerere adapost activitate comerciala si industriala în medie sunt sunt 14 oferte. Aceasta însemna ca sunt mai multe adaposturi decât nevoi. Distributia lor irationala face ca nevoia de adapost sa para a nu fi solutionata. Prin acelasi tip de perceptii argumentele vis a vis de celelalte forme ale nevoii rationale numite necesitate ne arata ca toate sunt solutionate dar par a nu fi datorita distributiei lor la scara sociala. Distributia irationala a necesitatilor este sursa perpetuarii lor ca nevoi de asta data psihologice si a conflictelor inutile dintre oameni pentru a le dobândi. A intervenit termenul de necesitate psihologica; ce vreau sa relev este faptul ca din moment ce rational si cantitativ planeta si activitatea umana asigura toate necesitatile, totusi constiinta locuitorilor ei este aservita nevoii rationale, oamenii cred ca înca au necesitati neîmplinite; ori acesta credinta este psihologica, adica nu are corespondenta în obiectiv din moment ce cantitativ este rezolvata problema si ca la aceasta situatie contribuie de fapt distributia irationala a necesitatilor. Adica unii au adaposturi mai multe sau supradimensionate decât au ca necesitate individuala. Glumind as spune ca este evidenta ca necesitate de reglementare o regula prin care fiecare sa nu poata detine un adapost sau adaposturi mai mari ca suprafata decât suprafata în care pot face singuri curat si pe care o pot singuri sau ca familie întretine printr-un efort zilnic de 2 ore.:) (fara slugi) Îmi amintesc cum Pitagora a dat o regula pentru alegatorii demnitarilor din cetate, aceea ca sa nu fie alesi cei care au burta mai mare decât capul, si ca de la aceasta regula i s-a tras incendierea scolii sale. Pentru o perceptie care vede fara sa justifice este evident irationala nevoia bazica daca ea este satisfacuta la nivel de comunitate. Distributia necesitatilor în comunitate este problema nu nevoia bazica este problema. Percepem ca este speriata lumea cu imposibilitatea asigurarii nevoilor bazice de hrana de exemplu, în timp ce la dineuri oficiale se arunca cu fete de mese cu tot cantitati mari de alimente ramase neconsumate dar care abundau ca diversitate si cantitate peste posibilitatea de a fi consumate, sub pretextul igienei. Sau se arunca sau ard mari cantitati din diferite alimente, sau nu se mai construiesc locuinte, pentru a se mentine pretul lor. Este rationala o asemenea abordare? Deci am ajuns în domeniul nevoilor irationale. Se manifesta astfel de actiuni fara sa fim constienti de sursa lor, nevoia irationala sau psihica. Care este aceasta? Evident nevoia de a ne distinge unii de altii. Nevoia de a demonstra ca suntem unii mai valorosi sau mai puternici, sau pur si simplu altfel ( chiar si sexual) decât toti ceilalti, fie ca se manifesta la nivelul segregarii sociale sau individuale. De unde vine acesta nevoie, acesta obsesie în care s-a transformat acest impuls inconstient? E adevarat ca daca necesitatile sunt asigurate, acesta nevoie psihica de evidentiere si distingere de toti ceilalti înca nu este împlinita. Ca sa ne împlinim acesta nevoie ne-am construit tot felul de structuri si criterii, fie functie de avere, fie functie de cultura, sau alte criterii, dar care pâna la final s-a generalizat structurarea pe criteriul averii. Ai bani si câti ai indiferent de mijloacele prin care i-ai obtinut (machiavelism), spune ca esti diferit de ceilalti, mai puternic si mai realizat; nu ai bani esti nimeni, nu existi. Ai bani, ai dreptul sa dai lectii, sa stabilesti criteriile morale sau solutiile politice sau economice pe care cei care nu au sunt obligati sa le respecte. Insist ca la baza activitatilor sociale sta nevoia psihologica de autoafirmare si distingere fata de toti ceilalti, iar acesta nevoie duce evident la izolare prin separare de toti ceilalti si la durerea izolarii ca efect psihologic. Daca privim acesta nevoie de distingere din marea masa, sau marea gramada de nefericiti si neîmpliniti în viata care exista în perceptia individuala putem oare întelege oare ca seamana cu un strigat de disperare a ceva ce vrea sa devenim constienti de existenta sa? Putem întelege ca este un proces de individualizare obsesiv care se naste din ignorarea unei evidente si aceasta evidenta doreste sa fie recunoscuta, se zbate sa fie recunoscuta creând tot felul de sisteme de recunoastere? Oare ce doreste asa de tare sa fie recunoscut ca existent? Evident ca acest impuls este individual si obsesiv, iar colectivitatea fiind suma indivizilor este expresia aceleasi obsesii. Ne evidentiem social ca natii, clase, gasti, ca specialisti în ceva, cultural, ca orice. Diversitatea folclorica, de credinte si pozitii sociale, etc , oricât de mare este se pare ca tot nu poate satisface nevoia psihica de individualizare, distingere individuala de tot restul asemanator. Oare ce ignoram sa de tare de ne straduim atât de mult si cu atâtea sacrificii sa obtinem fara sa reusim vreodata? Oricât am obtine prin acest efort nu este nici suficient nici peren, apar vedete noi mai tari, mai vedete si postamentul efemer obtinut este demolat, nu are stabilitate. Ne evidentiem prin acte antisociale pentru ca este mai usor sa omori sau distrugi postamentele altora decât sa-ti faci singur unul cu asa mare concurenta; tot nevoia de evidentiere si distingere din marea gloata. Tot ca sa Ne evidentiem individual sau colectiv producem razboaie, cucerim ce nu ne apartine ca sa aratam ca suntem diferiti, mai tari si mai bogati ca cei deposedati.
Nevoia ce este? În primul rând recunoastem ca este o credinta, credinta cu care ratiunea este în asentiment sau credinta cu care ratiunea nu este în acord.Teoria si descrierile nevoii, catalogarile si diversitatea formelor ei sunt bine cunoscute din scrierile filosofice, economice, sociologice si psihologice, dar daca ne folosim doar perceptia care nu justifica si explica descoperim ca sunt doar doua forme de manifestare ale nevoii. Prima forma este forma necesitatii obiective, nevoi bazice cum ar fi adapostul, hrana, îmbracamintea, activitatea. Cu acestea ratiunea este în acord. daca privim împlinirea acestor nevoi vom constata ca sunt deja împlinite si aceste nevoi si-au consumat energia. Veti spune ca nu este asa si aduc ca argument date recente; la 1 cere de adapost individual sau familial sunt 6 oferte; la 1 cerere adapost activitate comerciala si industriala în medie sunt sunt 14 oferte. Aceasta însemna ca sunt mai multe adaposturi decât nevoi. Distributia lor irationala face ca nevoia de adapost sa para a nu fi solutionata. Prin acelasi tip de perceptii argumentele vis a vis de celelalte forme ale nevoii rationale numite necesitate ne arata ca toate sunt solutionate dar par a nu fi datorita distributiei lor la scara sociala. Distributia irationala a necesitatilor este sursa perpetuarii lor ca nevoi de asta data psihologice si a conflictelor inutile dintre oameni pentru a le dobândi. A intervenit termenul de necesitate psihologica; ce vreau sa relev este faptul ca din moment ce rational si cantitativ planeta si activitatea umana asigura toate necesitatile, totusi constiinta locuitorilor ei este aservita nevoii rationale, oamenii cred ca înca au necesitati neîmplinite; ori acesta credinta este psihologica, adica nu are corespondenta în obiectiv din moment ce cantitativ este rezolvata problema si ca la aceasta situatie contribuie de fapt distributia irationala a necesitatilor. Adica unii au adaposturi mai multe sau supradimensionate decât au ca necesitate individuala. Glumind as spune ca este evidenta ca necesitate de reglementare o regula prin care fiecare sa nu poata detine un adapost sau adaposturi mai mari ca suprafata decât suprafata în care pot face singuri curat si pe care o pot singuri sau ca familie întretine printr-un efort zilnic de 2 ore.:) (fara slugi) Îmi amintesc cum Pitagora a dat o regula pentru alegatorii demnitarilor din cetate, aceea ca sa nu fie alesi cei care au burta mai mare decât capul, si ca de la aceasta regula i s-a tras incendierea scolii sale. Pentru o perceptie care vede fara sa justifice este evident irationala nevoia bazica daca ea este satisfacuta la nivel de comunitate. Distributia necesitatilor în comunitate este problema nu nevoia bazica este problema. Percepem ca este speriata lumea cu imposibilitatea asigurarii nevoilor bazice de hrana de exemplu, în timp ce la dineuri oficiale se arunca cu fete de mese cu tot cantitati mari de alimente ramase neconsumate dar care abundau ca diversitate si cantitate peste posibilitatea de a fi consumate, sub pretextul igienei. Sau se arunca sau ard mari cantitati din diferite alimente, sau nu se mai construiesc locuinte, pentru a se mentine pretul lor. Este rationala o asemenea abordare? Deci am ajuns în domeniul nevoilor irationale. Se manifesta astfel de actiuni fara sa fim constienti de sursa lor, nevoia irationala sau psihica. Care este aceasta? Evident nevoia de a ne distinge unii de altii. Nevoia de a demonstra ca suntem unii mai valorosi sau mai puternici, sau pur si simplu altfel ( chiar si sexual) decât toti ceilalti, fie ca se manifesta la nivelul segregarii sociale sau individuale. De unde vine acesta nevoie, acesta obsesie în care s-a transformat acest impuls inconstient? E adevarat ca daca necesitatile sunt asigurate, acesta nevoie psihica de evidentiere si distingere de toti ceilalti înca nu este împlinita. Ca sa ne împlinim acesta nevoie ne-am construit tot felul de structuri si criterii, fie functie de avere, fie functie de cultura, sau alte criterii, dar care pâna la final s-a generalizat structurarea pe criteriul averii. Ai bani si câti ai indiferent de mijloacele prin care i-ai obtinut (machiavelism), spune ca esti diferit de ceilalti, mai puternic si mai realizat; nu ai bani esti nimeni, nu existi. Ai bani, ai dreptul sa dai lectii, sa stabilesti criteriile morale sau solutiile politice sau economice pe care cei care nu au sunt obligati sa le respecte. Insist ca la baza activitatilor sociale sta nevoia psihologica de autoafirmare si distingere fata de toti ceilalti, iar acesta nevoie duce evident la izolare prin separare de toti ceilalti si la durerea izolarii ca efect psihologic. Daca privim acesta nevoie de distingere din marea masa, sau marea gramada de nefericiti si neîmpliniti în viata care exista în perceptia individuala putem oare întelege oare ca seamana cu un strigat de disperare a ceva ce vrea sa devenim constienti de existenta sa? Putem întelege ca este un proces de individualizare obsesiv care se naste din ignorarea unei evidente si aceasta evidenta doreste sa fie recunoscuta, se zbate sa fie recunoscuta creând tot felul de sisteme de recunoastere? Oare ce doreste asa de tare sa fie recunoscut ca existent? Evident ca acest impuls este individual si obsesiv, iar colectivitatea fiind suma indivizilor este expresia aceleasi obsesii. Ne evidentiem social ca natii, clase, gasti, ca specialisti în ceva, cultural, ca orice. Diversitatea folclorica, de credinte si pozitii sociale, etc , oricât de mare este se pare ca tot nu poate satisface nevoia psihica de individualizare, distingere individuala de tot restul asemanator. Oare ce ignoram sa de tare de ne straduim atât de mult si cu atâtea sacrificii sa obtinem fara sa reusim vreodata? Oricât am obtine prin acest efort nu este nici suficient nici peren, apar vedete noi mai tari, mai vedete si postamentul efemer obtinut este demolat, nu are stabilitate. Ne evidentiem prin acte antisociale pentru ca este mai usor sa omori sau distrugi postamentele altora decât sa-ti faci singur unul cu asa mare concurenta; tot nevoia de evidentiere si distingere din marea gloata. Tot ca sa Ne evidentiem individual sau colectiv producem razboaie, cucerim ce nu ne apartine ca sa aratam ca suntem diferiti, mai tari si mai bogati ca cei deposedati.
Postări
Ignoram sinele.. incercand sa-l definim prin identificare si asociere. Incercam sa definim ne-definitul.
RăspundețiȘtergereDin moment ce suntem unici si neasemanatori (neclonati)de ce luptam sa ne distingem unii de altii, sa ne evidentiem ca mai ceva decat ceilalti? Nu inseamna asta ca ignoram chiar fiinta noastra? Nu insemna asta ca doar conceptiile, dogmele sunt la fel si ne confundam cu ele ajungand a crede despre noi ca suntem la fel dupa care ne luptam sa ne distingem? Chiar acesta lupta generata de aceeasi obsesie a necesitatii psihologice de a ne diferentia si autopromova importanta fata de cat mai multi, daca se poate fata de toti ceilalti, nu ne transforma intr-o gramada de care fac acelasi lucru, sau cu aceeasi actiune? Nu este clar ca in acest mod nu ne putem diferentia? Ceea ce ne poate diferentia este calitatea individuala unicitatea existentiala, dar acesta calitate nu se evidentiaza comparandu-ne unii cu ceilalti ca sa vedem cum sa nu fim la fel, sau prin ce sa ne diferentiem de ceilalti. Recunoasterea unicitatii de expresie existenta deja si orin recunoasterea calitatii unice a fiecaruia, numita frecventa de geniu a fiecarei persoane poate ca atunci vom inceta comparatia si concurenta care de altfel ne globalizeaza nu individualizeaza. A-ti percepe individualitatea si a o exprima este necesitate nu nevoie psihologica, face parte din curgerea expresiva a existentei ca proces fundamental de nastere si crestere, dezvoltare si implinire a firestilor aspiratii umane! Acest proces prin reperele curgerii sale, din universal in individual si inapoi in universal, sau spiritul uman universal se individualizaza in unici expresii individuale intrgi in sine, complete, sau se intrupeaza, dupa care expresia unica prin exprimare se intoarce in universal imbogatindu-l prin experienta exprimarii acelei unice calitati. Daca noi nu facem decat sa copiem modele si sa concuram si comparam intre noi, apoi sa ne denigram unii pe ceilalti ca sa ne aratam superioritatea putem realiza individualizarea universalului? Evident ca nu! Ori exprimam prin fapte individuale universalul ca sa-l intrupam ori ne comparam la nesfarsit. Sunt doua actiuni complet diferite desi asemanatoare si nu putem face doua lucruri deodata decat prost pe amandoua. Cand descoperi propria unicitate ea se va exprima in formele unice ale universalului, poti concura daca te-ai obisnuit cu asta doar cu tine insuti.
RăspundețiȘtergereca expresii ale spiritului uman unic suntem complet diferiti si aparent asemnanatori; dar mijloacele de exprimare sunt aceleasi desi par diferite. Nerecunoscandu-ne unicitatea expresiva, ne lutam sa ne diferentiem diferentiind mijloacele, (am alta masina ca tine, mintea mea e mai inteligenta ca a ta, eu inteleg mai multe, eu sunt mai frumos musculos ca tine,etc). diferentiintd mijloacele nu insemna ca ne difentiem de ceilalti pentru ca reperul diferentierii este mijlocul nu persoana; cu atat mai mult cu cat aceeasi meteahna de a ne diferentia prin ce avem sau posedam o au toti. Eu vad clar ca acesta problema psihologica a diferentierii este falsa si ne facem sa pierdem timpul pe piste false si in lupte inutile. Din acest motiv am numit obsesie nevoia. Este o boala a mintii de a se incapatana sa actioneze intr-o directie desi vede ca nu are rezulltate decat cel mult efemere si nesatisfacatoare si nu renunta, o actiune irationala atat de generalizata social incat a ajuns sa fie considerata normala si civilizata, iar consecintele degradarilor valorilor universale si a spiritului uman au ajuns a fi considerate civilizatie. Consider ca este urgent sa ne trezim din aceste confuzii sa incetam eforturile inutile si aservirea falselor responsabilitati si modele. Vrem sa copiem un model "de succes" adica sa-l clonam, sa ne transformam din individualitati unice ca expresie in clone ale acelasi model? Nu ne-am intrebat niciodata ce l-a facut pe Isus Isus sau per Einstein Enstein? isus daca acepta modelul evreiesc mai era astazi isus sau un anomim respectat doar in vremea lui?
RăspundețiȘtergereCredem ca s-au terminat calitatile universale ale spiritului uman si nu mai este nimic nou de exprimat, de explorat si decoperit, de creat? Credem ca nu mai putem avea expresii universale si unice in orice domeniu al existentei? Credem ca nu mai exista si alte sisteme sociale decat ale sclaviei si dominatiei si nefericirii ca cel comunist sau capitalist? Credem ca am epuizat misterele universului si ale fiintei umane, cristul universului? Este o imensitate care ne asteapta sa-i exploram potentialul si miracolele. Cand spun asta nu ma refer la proiectiile viitorului ale aceluisi sistem sau la filmele s.f; Ma refer la necunoscut, nu la proiectiile viitoare ale trecutlui. Nu cred ca avem nevoie de cataclisme ca s-o facem de nevoie ci doar de indrazneala.CURAJ
RăspundețiȘtergereasa este !
RăspundețiȘtergeremi se pare extraordinar faptul ca cel mai mare dusman al meu, necunoscutul, misterul, s-a transformat in prietenul meu, sursa inspiratiei. Noul meu "model", daca as putea sa-i spun asa :))
RăspundețiȘtergereIar modelul este viata ce asteapta noi exprimari.
Curaj!
RăspundețiȘtergere