inductia fatala

Este cunoscut termenul de "inducţie subliminală"; acest termen se referă la o "comandă data subconştientului" care ocoleşte conştientul, prin urmare atenţia conştientă, vigilenţa individului, acordul sau..

Evidenţa ne arată că ceea ce numim subconştient este cel care execută, iar ceea ce numim conştient este cel care comandă.(ex. conştientul intenţionează să se deplaseze mergând, iar subconştientul execută mersul cu precizie şi elegantă fără ca să mai acordăm atenţie mersului, pur şi simplu mergem). Inducţia subliminală se rezumă deci la o comandă a unei executări ocolind atenţia conştientă;  individul se trezeşte că execută o serie de acţiuni fără să le comande. Prin repetarea acelei serii de acţiuni ele ajung obişnuinţe iar individul "le consideră ca pe ale sale", iar istoria obişnuinţelor , "le consideră eu". Un exemplu de cât de folosit este acest sistem de conducere a maselor "populare" mi-a fost dat personal de un interviu luat unui specialist în management şi marketing care la întrebarea legată de folosirea subliminalului interzisă şi pedepsită la un moment dat şi despre care nu se mai vorbeşte nimic, a răspuns: "tot ce pot să vă spun este că fără, nu ar mai funcţiona comerţul". Consider un răspuns plauzibil din moment ce oamenii şi-au făcut şi multiplicat tot ce pot avea nevoie în condiţiile naturale a existenţei planetare. De ce ar mai pierde vremea cu înlocuirea formală de masă a acestora pe criterii de modă şi importantă dacă funcţional este rezolvat? Desigur că şi-ar concentra atenţia nu pe înlocuire ci pe cercetarea şi rezolvarea relaţiilor sociale rămase preistorice, acelaşi conflict al dominaţiei omului de către om, al acaparării resurselor de cât mai puţini, şi a stereotipului relaţional de stăpân-slugă, comandant-executant aşa cum este relaţia internă reflectată exterior denaturat în iresponsabilitate individuală şi false responsabilităţi impuse de model. În social comandant ar trebui să fie viziunea tuturor si nu un individ, iar executantul acestei viziuni, individul social.Viziunea comună a tuturor, deci universală, este sanatate , liberate neîngrădită, bogăţie nelimitată, Cred că nici un individ nu refuză starea perfectă de funcţionare mentală şi corporală, libertatea neîngrădită şi abundenţă cu prisosinţă a mijloacelor necesare. Dacă nici un individ nu refuză acestea în inima lui înseamnă că acesta este viziune sau scopul tuturor şi pentru fiecare individ acest scop trebuie să fie comanda de executat. Acestea sunt doar promise pentru a câştiga supra conducerea individului de persoane şmechere pentru a obţine mai repede doar ele cele de mai sus pe seama celorlalti. Şi au obţinut doar abundenta mijloacelor cu care apoi domină pe ceilalţi dar au pierdut tinereţea şi libertatea în fata mijloacelor; au ajuns să se reprezinte pe sine doar ca atribute şi mijloace, un sine mecanic şi rutinier pe care spiritul îl abandonează astăzi.Cred că prin aceste consideraţii am reuşit să relev o situaţie foarte complicată în realitatea ei şi pentru asta am avut nevoie de simplificările copacului ca fruct. Minciuna are intotdeauna consecinte neplacute asupra celor care o practica si se desconspira ca minciuna sau anticrist. Decizia este a individului şi inducţia subliminală îi fură asta. Individul este comandat de cineva din afara sa în momentul în care crede că este propria comandă. Cand devine conştient de asta este prea târziu pentru că a executat deja comanda iar revolta şi războiul cu situaţia se dovedeşte a nu fi soluţia; acesta soluţie este o recţie la situaţie şi o întăreşte. Revenirea la responsabilitate individuală a individului faţă de sine şi nu faţă de modele, regului şi exigenţe induse ar putea fi soluţia şi vom cunoaşte că aşa este atunci  când vom practica cu asiduitate şi vigilenţă responsabilitatea individuală, adică părăsirea statutului de victimă sau vinovat.Acesta presupune recunoaşterea inducţiilor subliminale şi ştergerea lor. De când mă ştiu caut să înţeleg marasmul pe care-l lăsăm moştenire copiilor noştri, marasmul pe care-l slujim în speranţa unui mai bine care nu vine niciodată. Acest "mai bine" este promis de religii şi politicieni în egală măsură cu mijloace aparent diferite (fie reprimări, fie acumulări), toate violente şi împotriva bunului simţ al individului uman, Consecinţele dezastruoase ale folosirii acestor mijloace care scuză neputinţa atingerii scopului, le trăim cu toţii în masă si tot consecintele le desconspira ca mijloace mincinoase. Perioadele de vacanţă în care pare a fi atins măcar secvenţial scopurile, seamănă cu pauzele din iad care au păcălit alegătorii de suplicii (pauza s-a terminat, capul la fund :). Am căutat să înţeleg că să pot acţiona în consecinţă. Cel mai greu a fost să înţeleg că nu este nimic de înţeles într-o minciună, este o minciună; dar mi s-a relevat minciuna de bază. Astăzi vorbim de democraţie, de puterea poporului, dar ce este acest popor? Dacă privesc imaginea oficială a poporului, acesta este format dintr-o masă de cheflii, cerşetori şi pretenţioşi faţă de cineva; o masă, multime, cantitate, care aşteaptă soluţii, rezolvările propriilor probleme ,etc. Mă întreb, poate o astfel de masă să decidă; să aibă putere decizională? Evident că cel care aşteaptă şi cere nu are putere că dacă ar avea şi-ar face singur ce aşteaptă şi ce cere. Atunci cum ne putem lăsa comandaţi de popor? Este evident că poporul nu a comandat niciodată nimic sau comandă nimicul că nimic ajungem toti. Acest popor indiferent care ar fi el doar suportă decizii, nu ia şi nici nu poate lua decizii. Aceeaşi situaţie observăm în parlamente, majoritatea decide prin vot ce? Ce au hotărât deja un grup infim de indivizi, de regulă grupul se restrânge la unul care este exponentul minorităţii decizionale şi care dacă este şi este suficient de abil hotărăşte singur. Deci inducţia subliminală executată fără rabat este "majoritatea decide". Am să relev de ce spun că este o inducţie subliminală acesta. La nivel conştient este evident că funcţionează prin reprimarea oricărei opoziţii la acceptarea acestui fals. Falsul este apărat prin cenzura consensului,, eşti exclus dacă îndrăzneşti să conteşti măcar acest sistem, exclus şi contestat politic ca tiran, (spaima justificată de trecut, tiran ascuns în prezent prin acest sistem), iar social eşti marginalizat de poporul căruia nu-i convine să i se releve neputinţa şi falsitatea ideatică, utopia în care trăieşte. Dar adevărata funcţionare a acestei inducţii este subconştientă, se răsfrânge asupra deciziilor pe care individul uman le ia pentru sine. Vă dau exemplul trairii individuale a acestei inducţii şi puteţi explora dacă funcţionează şi în cazul fiecăruia. După ce am fost educat în susţinerea şi practicarea anumitor valori de raţiune în activitate şi etică socială umană în relaţionările mele şi am intrat în "câmpul muncii" am constatat că tot ce am învăţat şi practicam era complet pe dos decât ce se practică în aşa numitul câmp al muncii şi relaţii sociale în postura de matur. M-am întrebat: "eu sunt normal şi toţi ceilalţi sunt nebuni? Sau toţi ceilalţi sunt normali şi eu sunt nebun? Decizia pe care o credeam a mea a fost identică cu inducţia subliminală a deciziei: " nu se poate ca eu singur să fiu normal şi toţi ceilalţi nebuni, se pare că eu sunt nebun dacă văd diferit situaţia şi ceilalţi sunt cei normali" (inducţia subliminală majoritatea, cantitatea nu calitatea, decide) Vă recunosc că deşi acest dialog era interior şi necunoscut de nimeni altcineva până acum când vi-l mărturisesc, hotărârea luată a avut un imens impact asupra comportamentului şi atitudinii mele, am devenit încet, încet vulgar în limbaj, orgolios în atitudine şi meschin în relaţii. Ceea ce este şi mai surprinzător este faptul că am început şi să fiu răsplătit pentru prestaţia mea inteligentă în acest model prin urcarea în scara ierarhică. Am devenit conştient de asta după mult timp, atunci când nu mai reuşeam să mă recunosc în propriile fapte şi atitudini, reuşisem să nu mai fiu eu cel care mă ştiam din copilărie şi asta mă îngreţoşa şi dispera, "ma realizasem in schimbul respectului de sine". Nu puteam reveni la fel de uşor la mine după ce mă părăsisem. Rutina aceea mă controla şi domina, eu nu mai eram stăpân pe mine însumi, nu mai raţionam înaintea unei circumstanţe, acţionam ca un automat conform model. Acest exemplu se referă la relaţionare socială, dar spre marea mea surprindere a funcţionat şi la nivele foarte intime ale fiinţei mele, cele care nu aveau în vedere socialul ci relaţia mea cu mine însumi cu propria mea conştiinţă de sine indiferent care este aceasta. După îndelungi căutări ale şmecheriilor minciunilor înoculate copiilor, am ajuns într-o stare de claritate şi dinamică ne premeditata pe care deşi complet irelevant aş putea-o numi libertate, compasiune, fericire (sau la ea am considerat că se făcea referinţă prin cuvintele respective), iar din acesta stare am privit oamenii iar evidenta suferinţei pe care o traiau convinşi că asta este existenţa lor era aşa de puternică încât m-am întrebat din nou: "care este realitatea mea aceasta stare, sau starea majorităţii? Şi din nou inducţia subliminală a majorităţii,a cantitatii, a maselor ca reper a funcţionat automat, am crezut că decid eu ca adevărul aparţine majorităţii şi de atunci suferinţa ei este şi existenţa mea ca individ. Nu are nici o importantă idealurile şi intenţiile minunate care au făcut ca acestă inducţie să fie justificată şi acceptată; idealurile introduc mai multă durere, suferinţă, conflict şi moarte în viaţă? Spiritul este subiectiv iar reperele obiectivate de inducţiile subliminale generalizate la nivel de mulţimi nu sunt repere reale pentru dinamica vieţii, pentru mişcarea ei în direcţia împlinirii, a completitudinii şi frumuseţii ei şi în fapte nu numai în intenţii. Timpul este generat de inducţii subliminale, distanţa dintre dorinţă şi împlinirea ei prin condiţionarea dorinţei. Dramatic este că inducţiile temporalităţii psihologice le considerăm propriile intenţii sau intenţie. Un fals nu poate genera decât alt fals şi astfel ajungem la înşelarea intenţiei, la înlocuirea ei cu inducţiile subliminale care au ocolit propria libertate de a intenţiona în acord cu noi înşine. Înşelarea intenţiei prin a o considera altceva decât este, sau prin ai da o formă care nu este din libertate dată ci prin inducţii subliminale, este drama pe care o trăim astăzi deoarece, intenţia modelează edificiul percepţiei conform libertăţii individuale său conform minciunii generalizate. Edificiul percepţiei înseamnă ceea ce simţim şi mai ales cum ne simţim, cum arătăm, cum reacţionăm, cum ne comportăm în propria existenţă şi ce facem în propria societate şi natură. Inocenţa naturală a copilului a fost pângărită. Inocenţa este creativă, smerenie şi compasiune, inteligenţă şi raţiune, respect şi dragoste pentru tot ce este adevăr şi acţionează întotdeauna în acord cu plenitudinea şi frumuseţea indescriptibilă a universului local sau galactic. Amintiţi-vă că în copilăria nepervertită încă de exigenţe stupide, acţionaţi în orice situaţie extrem de pragmatic şi eficient într-un deplin acord, atunci când acordul nu vi se impunea. Amintiţi-vă calitatea excepţională a percepţiilor voastre, sensibilitatea simţurilor şi acurateţea oricăror senzaţii care nu vă speriau de loc. Subliminalele inducţii ale falselor exigenţe au făcut ca la maturitate acuitatea şi acurateţea percepţiilor noastre să fie aşa de degradate încât nu mai simţim decât  situaţii grosolane, sau gânduri, elementarii, ceea ce în copilărie lipsea. Copilul nu judecă, nu "gândeşte" (frământă amintirile ca să găsească cum trebuie să acţioneze, nu premediteayză), acţionează în acord cu situaţia şi simultan cu ea. Nu are timp şi nu trăieşte în timp, este nemuritor prin asta. Răspundeţi sincer vouă înşivă, a murit copilul din voi ?; sau este cea mai grea povară pe care o purtaţi? Sfârşitul timpului este aproape şi nu se referă asta la sfârşitul lumii, sau omului,, ci la renaşterea sa într-o nouă expresie, cea umană individuală şi socială. Natura va confirma deciziile libertăţii omului prin transformări corporale la toate nivele , spiritual, substanţial, informatic si social la un nivel de neimaginat astazi. În finalul acestor consideraţii exterioare din interiorul lor vă supun atenţiei câteva exemple de inducţii subliminale a majorităţii ca reper al adevărului:  toată lumea moare deci şi eu trebuie să mor; toată lumea se îmbolnăveşte deci şi eu trebuie să mă îmbolnăvesc la un moment dat; toată lumea se degradează corporal direct proporţional cu nr, de rotaţii ale pământului în jurul soarelui deci este normal să mă degradez corporal şi eu; toata lumea face cumparaturi ; etc. etc, şi toate astea se induc prin imaginile vizualizate considerate obiective şi fatalitate. Verificaţi şi întrebaţi-vă dacă toate aceste majorităţi nu decid subconştient automat în locul dvs; dacă nu funcţionează ca o cenzură a consensului şi care nici să gândim altfel nu permite în propria conştiinţă fără să ne întrebăm dacă am înnebunit; cu atât mai puţin să exprimăm alte gânduri pe temele de mai sus în comunicările noastre fără ca să fim catalogaţi drept nebuni sau utopici şi plecaţi cu pluta. Existenţa cenzurată de consensul majorităţii este posibilă? Evident că nu putem trăi posedaţi psihologic de acest consens; dorinţa neîmplinită a libertăţii se pare că este justificată. Comitetul central al consensului si Securitatea cenzurii consensului este mass media; am scapat de securisti si-am dat peste ziaristi!