29 decembrie 2011

groapa

Exista o expresie a constiintei care spune: daca omul ar ocoli gropile psihologice asa cum le ocoleste pe cele din natura, nu ar mai cunoaste sau trai suferinta"

De ce ocolim gropile din natura si pe cele psihologice nu le ocolim? evident ca de gopile din natura suntem constienti fiind prezente in perceptia noastra. Evident ca de "gropile psihologice" nici macar nu am auzit si nici in perceptia noastra nu sunt, iar daca sunt cumva, credem ca sunt altceva si acesta credinta ni le ascunde. Cum orice groapa daca nu comparam tot o groapa este,  evident ca si gropile psihologice daca nu comparam tot o gropa este. Haideti sa exploram acesta unica groapa psihologica pe care nu o ocolim si tot cadem in ea. Normal ca daca suntem in groapa psihologica din p.d.v. psihologic nu ne putem simti altfel decat nefericiti, suferinzi, blocati (neputinciosi). Daca din p.d.v. psihologic stam in groapa si nu ne speriem, de ce perspectiva statului in groapa cu mainile pe piept ne sperie asa de tare? Asa cum vad eu lucrurile astea, timpul este un interval de gratie dintre situatia psihologica subiectiva (stam in gropa) si manifestarea ei obiectiva (stam in groapa cu miinile pe piept). Oare de ce exista aceasta ruptura sau interval intre comportamentul psihologic si cel fizic sau obiectiv? Privid prin prisma inteligentei creative nu pot afirma decat ca este modalitatea prin care inteligenta  isi trezeste la viata creatia. Nu este functional sa fii ignorant  in constiinta ta si sa fii obiectiv si concret doar cand acel comportament in constiinta se obiectiveaza, pentru ca este tarziu a mai corecta ceva. Nu este vorba de pedeapsa (nu corecteaza), ci de autocorectia inerenta viului si fiintei sale. Dinamica este extraosrdinara cand aceasta autocorectie este raspunsul nostru dat oricaror situatii cu care ne confruntam. Timpul practic se surteaza iar spatiul de miscare (terenul de joaca) se extinde. desigur ca acesta scurtare si extindere poate tinde spre inimaginabil. Ma intreb daca Einstein nu cumva a emis acea teorie a maleabilitatii invers proportionale a timpului si spatiului tocmai obiectivand trairea acestei maleabilitati in constiinta si perceptia sa subiectiva. Cred ca da iar inteligenta matematica a gasit si formula expresiva a acestei evidente subiective. Sa revenim la oile noastre, gropapa psihologica in care am cazut si nu mai putem sa o parasim, acesta situatie fiind valabila numai pentru cei ce se simt nefericiti si neputinciosi in fata existentei. Suntem in domeniul subiectiv. Aceast fapt este bine de clarificat pentru ca daca cineva este nefericit si este intrebat de altcineva de ce, altcineva nu gaseste nici un argument plauzibil pe post de motiv, in timp ce cel in cauza, gaseste toate motivele existente. Iata de ce este pragmatic sa nu intrebam de ce si sa dam crezare celui in cauza pentru ca altfel nu se simte recunoascut si inteles si se va opune oricarei maini intinse pentru al scoate din groapa respectiva. Rutina de a considera aprioric ca nebuni sau depresivi pe cei in cauza doar pentru ca noi nu suntem in stare sa vedem si intelege motivele lui de nefericire nu este decat o rautate de care vom avea parte si noi la situatia  respectiva. Orgoliul fericirii proprii il face pe fericit  candidat sigur la urmatoarea groapa din calea sa. O mica paranteza: nu aleg subiectele, ele sunt alese de exploratorii blogului; daca as explora ceea ce mie imi place sunt sigur ca nu ar interesa pe nimeni. Ca sa explorez "groapa" am intrat in ea, nu pot explora serios ceva din afara sau din tribune; sunt groapa si in groapa asa ca sa nu interpretati ca ma dau mare din afara! desigur ca mai sunt si cu mine! Tendtinta obisnuitei mele este sa explic excesiv din dragoste fata de cei interesati si mai ales s-o iau de la inceput ceea ce face ca cei curiosi sa-si piarda rabdarea si sa se intrebe- ce dracu are legatura ce spune asta cu subiectul!-inchidem paranteza. orice este o realitate subiectiva in constiinta om are o reflectare in obiectiv sau ceea ce este perceput. daca exista acesta groapa psihologica ea trebuie sa-si gaseasca o expresie obiectiva in mediul perceput. Ca sa gasim acesta reflectare obiectiva a gropii subiective sa exploram caracteristicile sau calitatile acesteia. prima caracteristica evidenta este ca ne blocheaza intr-o stare statica; daca suntem nemultumiti nu putem sa fim altfel la comanda noastra sau a altcuiva; daca suntem tematori nu putem fi altfel la comanda sau dupa bunul plac. Este ca si cum un sistem de forte invizibil nu ne lasa sa plecam din acea stare, sa schimbam starea, fie emotionala sau corporala, adica daca starea corpului e degradarea nu putem la comanda si imediat sa o schimbam si nici daca starea corpului este armonica nu putem la comanda sa o degradam; exista o inertie psihologica ca si o inertie fizica. Iaca ne amintim, inertie a fost denumita proprietate corpurilor de a -si pastra starea de repaos sau miscare relativa in care se afla la un moment dat. "Cum ne simtim" pentru subiectiv este "cum suntem" asa cum pentru obiectiv "cum aratam" este "asa cum suntem" Este o autoperceptie a starii emotionale si formei fizice a acestei stari. Inertia cestei autoperceptii este extrem de mare , practic avem sentimentul in fata ei de neputinta. Autoperceptia ne leaga de ea si nu ne mai putem misca emotional si formal.Suntem tinuti in acel loc perceput asa cum planeta este tinuta in locul sau pe o traiectorie dinamica in jurul soarelui si soarele este tinut in locul sau pe aceeasi traiectorie. Aceste traiectorii sunt obiective, in perceptia noastra dar fortele care  tin planeta si soarele pe traiectorie sunt invizibile, subiective pentru ca ni le explicam si le interpretam dupa capacitatea nostra de intelegere a lor desi nu le percepem si construim instrumente care sa  aduca in perceptia noastra realitatea lor intuita la inceput. Astfel putem asimila prin corespondenta cu modelul gravitational stiintific in care o planeta sau stea (corp ceresc)  se gaseste intr-o retea de forte care formeaza un fel de "groapa" in care sta corpul ceresc si care nu se plimba de capul lui si haotic in aceasta retea de forte invizibile dar pe care le putem intui prin manifestarile sau faptele lor obiective, ca "gropile psihologice" sunt si ele formate intr-un sistem de forte invizibile  subiective in care daca am cazut nu ne mai lasa sa plecam de acolo au tendinta de a ne retine, ne capteaza. Putem sau nu recunoaste ca daca am cazut in gropa subiectiva nemultumire, gravitam continuu in jurul centrului sau motivului acestei nemultumiri incercand sa o rezolvam sau sa iesim din acesta groapa fara sa izbutim, doar ne invartim sau zbatem in ea. nemultumire este doar o forma subiectiva a gropii de aceea este folositor sa vedem sursa gropii sau cel putin groapa dezgolita de interpretarile justificative sau de acceptari. Percepem cu mintea prin corespondenta obiectiv-subiectiv ca un sistem de forte invizibile pastreza universul asa cum este intr-o expresie dinamica formal si totusi aceeasi ca esenta, ordinea. In acelasi mod  corespondenta subiectiv-obiectiv ne releva coportamentul fixat, rutinier, ca expresie a fortelor subiective invizibile care formeaza un fel de gropa care ne mentine in aceeasi pozitie emotionala si corporala relativa. Aceste forte care ne domina chiar daca nu le percepem decat cu senzorii de mare sensibilitate ai minii, numiti intuitie, daca exista, noi le cunoastem si daca le cunoastem le sustinem, le dam energie (facem ceea ce cunoastem). Daca asa procedam de ce ne plangem de consecintele acetui comportament energetic, sau a modului in care ne folosim energia? raspunsul este doar unul singur care pacifica situatia: Suntem constienti ca nu este natural sau adevarata noastra natura, motiv pentru care ne opunem, ne luptam sa-l abandonam pentru a reveni la ceva ce in memoria noastra  adinca este amintirea iubirii, prima amintire a ceva ce am parasit. Nu pot descrie ce am parasit pentru ca este imens iar mintea nu poate fi decat mica. Ispita este amagirea care determina parasirea iubirii si amintirea iubirii este sursa celei mai cumplite suferinte. amortirea suferintei nu rezolva rana acestui abandon de sine. Sa revenim la groapa unde ne aflam. Cum ne simtim fara iubire? Insuficienti, incompleti, menultumiti, rai si violenti, meschini si mediocri.Iubirea este o amintire si trairea este o suferinta. Suferinta a devenit realitatea noastra si durerea realitatea noastra obiectiva. Oricat ne-am amagi ca nu este asa, oricat ne-am autosugestiona ca iubim, ceva din forul nostru launtri ne spune ca nu putem mintii sau insela.Cum ne simtim cand incercam sa inselam sau cand mintim? Nedemni si vinovati! Sentimentul de nedemnitate este profund inradacinat in emotionalul nostru si ne controleaza comportamentul fie ca suntem barbati sau femei. La barbati se manifesta ca neincredere in sine si la femei ca lipsa de apreciere de sine, de aceea unui barbatii cersesc incredere si femeile apreciere. Pentru asta barbatii se straduie sa-si demonstreze puterea (sexuala sau sociala) si femeile frumusetea (sufleteasca sau fizica); ca sa obtina ceea ce au pierdut incredere si apreciere. Existenta sociala si activitatile structurilor ei politice si economice este o reflectare fidela a acestor eforturi. Vinovatia ca efect al parasirii iubirii ne "spune"ca am tradat si ca tradarea este satutul nostru spiritual, tradatorii sinelui propriu a carei consecinta este moartea  Acesta vinovatie este sursa temerii, a fricilor de tot felul si a luptei  fara izbanda cu moartea... A ascunde vinovatia insemna a o face si mai vizibila sau obiectiva, iar sistemul juridic social oricat ar pedepsi nu poate vindeca vinovatia si manifestarile ei antisociale, nici medicina manifestarile ei anticorporale. Psihologia si-a facut un titlu de glorie din acesta cunoastere si mai ales a acumulat putere prin manipularea ei. Vinovatia si nedemnitatea ca forte subiective si-au cladir o stiinta proprie prin care sa se autojustifice si intareasca dominatia asupra fiintei nevinovate nou nascute sau nenascute inca. Ceea ce ar putea demola acest edificiu psihologic si social trebuie starpit de mic, din fasa sau chiar de dinainte de a se naste in lume ; la fel ca in bancul cu samovarul si locomotiva, dupa ce te-a lovit locomotiva distrugi samovarul doar pentru ca pufaie ca sa nu ajunga locomotiva. Groapa la care ma refeream si pe care o iau de urechi si o prezint juratilor care sunteti pentru judecata si decizie, este modelta de fortele nedemnitatii si vinovatiei. Intrebarea mea este: daca aceste forte nu sunt decat ceva care nu are radacina in fiinta ci doar in lispa fiintei daca nu cumva sunt si ele o lipsa sau un balon (part) care explodeaza de prea multa importanta de sine. Daca aceste forte dupa manifestari sunt impotriva fiintei de ce le mai acordam atentie sau energie? De ce ne identificam cu proprii dusmani emotionali invizibili? Boicotul lor este eficient, identificam manifestarile lor, nu ale noastre de acesta natura si le boicatam. nu le mai copiem. Privind iubirea si frumusetea incomensurabila a ei desi subiectiva si invizibila dam atentie la ceea ce suntem. Nu mai vreau probleme de nici o culoare, nu mai vreau responsabilitati inutile, nu mai vreau sa am dreptate nici sa corectez ce este pur si simplu, fiinta umana. Dau tuturor dreptate tocmai pentru ca stiu ca nu au, apreciez pe cei ce nu se apreciaza si dau incredre celor ce nu au; asta nu insemna ca o si primesc ca sa ma bazez pe ei pentru vreo reciprocitate. Nu mai vreau reciprocitate si coroborare, nici sa salvez constiinta care nu este in pericol decat in imaginatiea lipsei sau a nimicului imaginar. Ceea ce nu se vede nu insemna ca nu exista si ceea ce nu percep nu insemna ca nu sunt. Cei ce sunt nu au obsesia notorietatii publice, nici aparitiei pe sticala sau in oglinda eului cuiva. Nu sunteti daca sunteti , nu ati fost daca sunteti si nici nu veti fi daca sunteti, vinovati si cu atat mai putin nedemni asa cum calomnia strugurilor prea inalti incerca sa va convinga. Groapa psihologica este ca o cuta in cearsaf care va deranjeaza somnul dulce in crisalinda viselor, nu aveti nimic de reparat sau corectat doar treziti-va pentru o clipa si intindeti cearsaful! Apoi culcati-va daca doriti inapoi si visati frumos cat va place. Nu conteaza daca visele sunt reale sau nu , dar daca tot ati dat ata putere obiectivarilor voastre negative si potrivnice voua, nu vad de ce nu ati echilibra cu puterea data subiectivului vostru, viselor sale fermecatoare si simultane cu el insusi. Zbenguiti-va precum copii si nu mai ascultati de nimeni in afara inimilor voastre daca sunteti sensibili sa le auziti mesajul  Pentru doritori va atentionez ca inima voastra este tacuta.Fiti vigilenti ca ce zboara prin minte nu vine de la inima voastra, inima traieste iar amintirile sunt galagioase si moarte. Mortii cu mortii si viii cu viii, aveti atentie sa nu le incurcati. Starea de veghe este mai bine numita starea de vigilenta sau atentie pentru ca nimeni nu mai vegheaza si nici vigilent sau atent nu este la propria viata. Priviti din vale varful si sunteti acolo si exprimati-va de acolo aici! spatiul si timpul sunt subiective si maleabile, distantele nu au importanta si nici epocile nu sunt asa cum v-au fost prezentate. In fata ecranelor se perinda aceeasi poveste de mii de ani dar asta nu insemna ca este trecutul a ceea ce nici nu vati nascut inca.In constiinta nostra ceva nou se naste, iar acesta este anuntata de transformarile chiar si de structuri atomice si nucleare in nivele fine ale a.d.n.-ului si a celulelor. Rabdarea insemna sa astepti linistit sa se nasca noutatea propriei expresii. Toate la timpul lor cand timpul este hotarat. Povestile groazei ca si ale sperantei si-au consumat timpul deci nu mai au spatiu de manifestare in constiinta noastra  nici in reflecsia in lume. Urgent este sa intindeti cearceaful psihologic :)

19 comentarii:

  1. Interesanta prezentare, dar ca mai toate prezentarile altora nu are o solutie. Aceeasi poveste, ca totul vine din interior, asculta-ti inima, mintea e dusmanul, primeste lucrurile asa cum vin/sunt, zambeste, stramba-te, schimonoseste-te…etc, etc.
    Sa o luam de la inceput si cu un exemplu care pricinuieste sau a pricinuit durere, suferinta tuturor. Am sa ma folosesc in acest exemplu pt ca exemplul sa fie cat mai sugestiv.
    Sunt intr-o “groapa” psihologica, stiu asta pt ca simt durere, tristete, sufar, sunt blocat. Toata lumea vede si bine intentionata ma intreaba ce ai, ce-I cu tine, de ce esti asa rece, de ce apatic…
    Nu pot sa le dau nici lor si nici mie un raspuns clar pur si simplu m-a cuprins o stare de neliniste, de teama, de suparare. Cred doar ca toate vin cauza faptului ca simt ca voi pierde ceva/pe cineva in scurt timp.
    Am gasit sursa, si la ce ma ajuta???...ce fac cu ea?? Prin ce mecanism schimb gandurile? Prin ce mecanism fac sa nu ma mai gandesc sau sa ies din blocaj?? Daca vorbesc cu sursa la ce ma ajuta??
    Toate povestile ca, frustrarile, tristetea, supararile, nu fac parte din fiinta noastra mi se par cam aiuristice…daca nu fac parte din noi atunci cum si de ce le traim??
    Sincer m-am cam saturat de povesti in care mi se explica cum totul vine din interior, in interior este rezolvarea, asculta-ti inima, sunt blocat si daca sunt blocat nu pot sa ajung la butonul de deblocare. Cine vine sa-l apese, cum trebuie apasat, cand trebuie apasat, de cate ori???? Exista butonul de deblocare??

    un OM

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru comentariul sinceritatii. De ce nu sunt solutii? Simplu, din respect pentru tine!Exista o solutie la altcineva care sa fie valabila pentru tine? Evidenta spune ca nu, au fost experimentate toate solutiile prezentate si suntem tot acolo unde suntem din p.d.v.emotional si mental. O solutie are un rezultat dar rezultatul este conditionat de practicarea solutiei care insemna rutina, rutina ,plictiseala, abandonarea rutinei si disparitia rezultatului si revenirea in problema a carei solutie am crezut ca am gasit-o. Orice metoda prsupune o rutina, un ritualsi orice ritual contine morbiditate. Adica daca ma confrunt cu o problema strigenta de viata si de moarte, pana practic rutina solutiei respective am murit de mult, solutiile implica timp si acest fapt face ca sa nu fie eficiente in simultaneitatea stringenta a actiunii ca rspuns. Doar intuitia sau vocea inimii este simultana ca raspuns problemei cu care ne confruntam si este actiunea care rezolva. cand vorbesc de vocea inimii nu o lua la propriu , vreu sa spun de fapt ca acea indicatie, informatie, impuls de actiune intr-o circumstanta data am senzatia fizica ca vine dinspre locul numit inima si nu dinspre frunte sau creier. Acel tip de impuls de actiune si informatie desi nu avem argumente sa-l credem ca solutia efectiva a circumstantei deoarece este diferit de cum suntem obisnuiti sa actionam intr-o circumstanta data, daca il urmam(desi de cele mai multe ori pare irational) de abia dupa aceea recunoastem ca a fost actiunea cea mai potrivita si cu eficienta max, pe care noi insine o puteam face.deci prin vocea inimii ma refeream la senzatia de unde vine din corp acel impuls si nu ma refeream la nimic paranormal sau care nu are fiecare. Solutia nu se cauta se descopera in impulsul si locul de unde vine el in corp de aceea se vorbeste de "interior". Sunt impulsuri care nu vin din corp ci din exterioerulcorpului si le percepem in creier.Mintea nu este dusmanul, ci chiar corpul, o functiune informationala si functionala a corpului si nu exista ceva numit minte fara corp, asa cum nu exista functie fara organ si organ fara functie decat daca este mort. Corpul este organul mintii si mintea functiunea corpului si unul sunt ca totalitate functionala. Este bine sa facem distinctia intre minte si imformatie. Informatia este functia lucrurilor, obiectelor; iar obiectele organul informatiei, condensarea ei. Obiectele nu au minte(ratiune, ordine) ci doar fiintele.

    RăspundețiȘtergere
  3. cand spui ca ai gasit sursa si nu s-a intamplat nimic, gresesti; nu ai gasit-o inca. Mai este si atasamentul si dependenta psihiologica fata de cel drag si dorinta de impiedica, de a controla si domina situatia ca ea sa decurga dupa cum vrei tu si nu asa cum percepi ca se va intampla. Neputinta de a domina personal situatia genereaza mare suferinta, dar evidenta ca lucrurile si situatiile nu evolueza dupa cum vrem noi ci dupa cum vor ele. Cu alte cuvinte noi putem impune vointa noastra numai asupra noastra nu si a celorlalti; cand incercam sa o face ne facem rau noua insine si cei carora le suntem dragi vor suferi pentru situatia noasta rea.daca o fiinta este intr-o situatie rea este pentru ca isi foloseste gresit vointa proprie incercand sa domine pe ceilalti.Chiar daca pe moment am avea rezultate ele sunt relative si de scurta durata si cu consecinte neplacute atat asupra noastra cat si a celor dragi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Prietene, cum vine treaba cu atasamentul psihologic? Am hotarat cu ceva vreme in urma ca nu mai vreau sa fac parte dintr-o "situatie". Ei bine acum vreau inapoi. De ce? Ce anume provoaca indecizia, dorinta de reintoarcere? De unde stiu ca vine din inima sau e rationala? Daca e sa ma intrebe cineva as spune sincer ca e din inima, daca as sta sa ma gandesc, as ajunge la concluzia ca lucrurile ce nu mi-au placut inainte ar putea sa nu-mi placa iar si din nou voi dori sa ies din "situatie", si uite cum ma invart bezmetic , fara tinta intr-un cerc din care nu vad cum sa ies. Am inteles ca nu exista solutia matematica pe care probabil incerc sa o gasesc...sa las lucrurile sa se intample ar fi o treaba, dar mintea imi spune ca s-ar putea ca evolutia sa fie in defavoarea mea, si uite ca am intrat in alt cerc si la fel de bezmetic nu reusesc sa gasesc iesirea.
    Spui ca nu am gasit sursa problemei, atunci cum fac sa o gasesc?...ma ajuta sa o gasesc?...daca da cum?...daca nu care e solutia?...si am intrat iar in spatiul descris de cercurile fara iesire.......

    Un OM

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu ca aceste consideratii de mai sus nu au nici o importanta pentru tine si ca doar capacitatea ta de a auzi printre randuri si ceea ce nu a-a rostit este cea care iti foloseste la propriu. Durerea neputintei de a te ajuta resimt, chiar daca inteleg ca nu pot face in locul tau ceea ce numai tu poti. Si totusi ai observat ca atunci cand privesti atent ceva dialogul interior inceteaza? Ai observat ca la socuri emotionale intense sau la mirare sounem ca "ne-a stat mintea in loc"? Mintea in loc nu sta niciodata dar dialogul interior s-a oprit. Acea stare de "minte-n loc" nu se caraterizeaza printr-o perceptie intensa si ca a aparut dintr-o data un spatiu pur intre noi si ceea ce percepem? Nu ai observat ca atunci cand ne adancim in ganduri sau judecata a ceea ce percepem, vederea auzul si celelalte sinturi se restrang ca domeniu si intensitate?Se pare ca atentia si perceptia sunt invers proportionale cu gandirea personala sau dialogul interior? ori una ori alta? ce alegi in mod obisnuit? prietene am constiinta inutilitatii metodelor si tehnicilor pe care de altfel le-am experimentat pe toate si tot in acesta stare mentala si emotionala ne aflam ca cetateni. Am experinta faptului ca numai atentia noastra la noi acasa, adica indreptata fara sa selecteze asupra proceselor si fenomenelor care se desfasoara chiar in constiinta nostra aduce claritate si din acesta claritate vedem exact asa cum sunt toate, fara sa mai vrem sa le modificam sau controlam, sa devenim altceva decat ceea ce suntem si avem capacitatea de a hotara simultan cu problema raspunsul ei. Doar ceea ce esti tu insuti este butonul pe care-l cauti si cine aspune altceva, sau ca iti lipseste ceva, este mincinos interesat. Nu iti lipsete ceva care sa-ti dea altcioneva, tot ce este necesar si functional in existenta ai deja ,doar am fost invatati sa folosim gresit puetrea; cand observam cum facem asta, evident ca vom transforma orice gropa in munte si orice infrangere in victorie. Indemnul meu sincer este de rabdare, indrazneala si smerenie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Conversatia este un fel de balet care sa creeze un context perceptiei inteligente; singura care conteaza si nu poate fi decat individuala, a ta! pe curand pritene om1

    RăspundețiȘtergere
  7. prieten drag iti multumesc. si daca tot am ajuns la arta (balet), inspiratia ma duce cu gandul spre poezie. asadar, am incetat sa mai caut, si am sa-mi indrum simturile spre ea (poezie).

    RăspundețiȘtergere
  8. Tacere

    Iubirii de moarte nu-I pasa
    Caci vesnica in noi ea este
    In viata prin moarte ne-ndreapta
    Iubirea in noi cand creste
    Iubirea mireasa a vietii ne este
    Iar gandul mormantul iubirii…

    Un OM

    RăspundețiȘtergere
  9. Fuga

    Alesul sunt eu, Aleasa esti tu,
    Din zari se striga urale
    Potrivnic gandul imi este
    Sa inteleg chemarea
    Refuz sa aud, refuz sa ma-ncred
    Perfida si jalnica mi-e starea
    Strapuns de momentul inert de ratiune
    Ma sperii si fug ca un las in neant
    Ma chemi, ma strigi, cu glasul pierdut
    Ma-ncred in ratiune, si-ncerc sa te uit
    Siroaie de lacrimi-mi intuneca zarea
    Perfida si jalnica mi-e starea

    RăspundețiȘtergere
  10. Acum - 31.12.2011

    Mi-aduc aminte…de toate
    In clipa de acum
    Traiesc in trecut
    Nu-mi pasa de acum
    Acum e amintire
    Si imi aduc aminte,
    Ca maine trebuie sa…
    Si-nchipui viitorul,
    In clipa de acum.
    Si vine viitorul
    In clipa de acum
    Realitatea-I alta
    In clipa de acum
    Mi-aduc aminte…
    Dar unde e prezentul
    Si clipa de acum
    Trecuta-i, viitoare
    E ingropat acum…

    RăspundețiȘtergere
  11. Cuvinte – 31.12.2011

    Privesc in gol desertul
    Imens e golul viu
    A intelege simtul
    Nu pot!!!
    Incerc sa scriu.
    Cuvinte intelese
    Le astern pe coala alba
    A le simti ma rog
    Sa pot de-acum usor,
    Dar mintea nu ma lasa
    Ma ispiteste iarasi
    Cu nesfarsite ganduri
    Cu tropote de fiara.
    Ma uit la cer sa faca
    Un gol din mintea mea
    E lupta ta baiete
    Nu pot a-te-ajuta.
    Smerit la coala alba
    Si la cuvint ma-ntorc
    Astern pe coala alba
    Cuvinte intelese…

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc ca ai impartasit cu mine aceste versuri!multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu te intoarce te asteapta trecutul! trecutul este plictisitor pentru ca stim cum este si nu se schimba niciodata!Nu te amagi ca il poti schimba!Poezia este mereu noua, mereu prospata!( chiar daca ideile sunt vechi decad cu universul):)!

    RăspundețiȘtergere
  14. Framantari – 31.12.2011

    Ma-ncearca iar un zbucium
    Nu voi sa ma gandesc
    Ma lupt, ma zbat, incerc
    Nu pot sa-l ocolesc
    E lupta inegala
    De ani ma tot ranesc.
    Iar ranile deschise
    In ani se oblojesc.
    Ma duce gandul iarasi
    La renuntat fireste
    Dar renuntarea asta
    In moarte se plateste.

    RăspundețiȘtergere
  15. Raspuns – 31.12.2011

    Adio lume draga
    Nu pot trai cu voi
    m-ati desfatat cu vise
    sperante si nevoi
    Nevoie am de mine
    sa-nvat sa sparg din piatra
    ce-I pusa temelie
    pe-a leului mandrie.
    Nevoie am de mine
    A inimii ratiune
    Sa-nvat sa o ascult.
    Al mintii viclesug
    Sa nu il mai ascut.
    Din inima iubire
    Si adevar sa nasca
    Din minte lucruri multe
    Prin maini de asta data.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ruga

    Tu chip de inger
    Da-n-ai cum sa-ntelegi
    Te caut cu ardoare
    In vise si povesti.
    Te caut cum si tu
    De mult in alte vremuri
    Ma cautai straina
    De ganduri nebunesti.
    Nebuna-nchipuire
    Cu straie poleite
    Si amagiri tenebre
    Ma chinuiau atunci.
    Tu chip de inger
    Iti inteleg visarea
    Nevrednicul din mine
    Incepe-a se ierta
    Fii buna, deci si-ti ada
    Visarea lang-a mea



    Contemplare

    E vie amintirea
    Straina mi-e chemarea
    Urzit in ite noi
    Alt vis se contureaza
    Raman aici atent
    Si viu, contemplu zarea
    Astept aici pitit
    Astept inca schimbarea.
    Din drum sa stai as zice
    Dar stiu ca n-are rost
    M-ai asteptat o vreme
    Eu orb si prost am fost.
    Legati inspre vecie
    Creatia graieste,
    C-un zambet imi strapunge
    Orgoliul fad si vested
    E vie amintirea
    De ani ma rascoleste

    RăspundețiȘtergere
  17. Indemn – 01.01.2012

    Grai Om bun cu mine:
    Nu-ntoarce vremea, timpul
    Trecutul te asteapta!!!
    Plictisitor si rece
    In lacrimi te ineaca.
    Dar intelesul parca
    In ceata tot dispare
    Cuvintele rostite
    Ma ametesc mai tare.
    Cu strigat de durere,
    Cu inima mahnita
    Incerc sa inteleg
    Ca-I calea pietruita
    De lucruri nerostite
    Prin fapta si actiunea
    Din inima pornite.
    Usor e intelesul
    Simtirea-I tot mai grea
    M-ascund printre cuvinte
    In incercarea mea
    De-a-nvinge teama, frica
    Si de a EXISTA

    RăspundețiȘtergere
  18. Intotdeauna am fost mirat cum poetii reusesc sa exprime inexprimabilul, sa dea glas tacut stelelor de neatins, adancului de aspiratii si frumuseti ale umanitatii.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Credinte – 02.01.2012

    Eu judec universul
    El voia mea imi face
    Ganduri trecute, crezuri,
    Prea aspru mi le-ntoarce.
    Nu pot, nu stiu, nu-s bun,
    M-am criticat profund
    Si iata azi rasplata...
    Cu gandul ma confund.
    De crezi asa in tine
    Cum poti sa ceri a vrea
    Iubirea sa renasca in toata fiinta ta?
    Opus e gandul asta
    Cu tot ceea ce esti
    Iubeste-te pe tine
    Si-apoi sa daruiesti.
    Respecta-te pe tine
    Miracol ce tu esti
    Credinta schimba-ti iute
    Cum dai asa primesti.

    RăspundețiȘtergere