Ce este cunoastrea psihologica? Cunoasterea despre mine, despre tine si ceilalti, despre lume si Dumnezeu.
Cunoasterea psihologica este falsa si inutila. De ce afirm ca este falsa? De ce daca este falsa determina actiuni si reactii si consecinte? Orice informatie daca porneste dintr-o confuzie sau o premiza gresita, este falsa, nu reflecta ceea ce este si atata timp cat o luam de buna actionam sau reactionam in raport cu asa ziza noastra cunoastere despre. Cand acest tip de cunoastere este generalizata, sau ne aflam intr-un grup de indivizi ce sacralizeaza inconstient acest tip de cunoastere suntem condamnati la a o percepe ca obiectiva si de necontestat "realitatea" ei din simplu motiv ca nu avem alte repere sau cunoastere decat aceea a experientei falsului sau minciunii, sau inchipuirilor noastre despre noi insine sau ale celorlalti.Acest tip de cunoastere psihologica este generata de ce ne-ar place sa fim si ce nu ne place ca suntem. Ne-ar place sa fim orice percepem frumos, puternic si invidiat ca forma si pozitie sociala, iar ceea ce percepem nu este "la noi" motiv pentru care dorim sa devenim aceea. Nu ne place sa fim ceea ce suntem, iar ceea ce suntem nu este altceva decat cunoasterea descriptiva in ceea ce ne priveste a mediului nostru social, sau altfel spus cum ne percep si descriu (barfesc) cei care ne cunosc. cand cei care ne cunosc ne lauda, sau obtinem o pozitie de privilegiu in raport cu ceilalti ne consideram devenirea implinita si dorim altceva sa devenim pana devenim o amintire pentru cunoscuti sau intram in monumentrul marelui necunoascut pentru cei care nu au avut niciodata o parere desre noi pentru ca pur si simplu nu am existat vreodata pentru ei altfel decat ca o abstractie de genul mase populare, flamanzii, sau idiotii din popor, carne de tun sau inconstientii care voteaza,etc. Spunea o amintire ca un nebun intotdeauna este singur si de teama singuratatii inebuneste si pe ceilalti ca sa formeze o colectiva sau o institutie de stat sau non-guvernamentala a nebuniei. Cunoastrea psihologica se naste din ignorea lui eu sunt, motiv pentru care este falsa Tocmai ca nu stim cine si cum suntem, ne inchipuim sau acceptam orice am putea fi cu speranta ca mai bine decat de loc este orice, ca decat de loc e bine si asa. Astfel din acesta evidenta lipsa de constiinta de sine se naste cunoasterea despre sine si lume si acesta nu are nici o legatura cu sinele, ca atare sinele ramane liber si neatarnat de prostia inexistentului care se autoafirma sau manipuleaza perceptia celorlalti ca sa fie macar in constiinta lor daca in a sa nu este. Este evident ca acesta asa ziza cunoastere este relativa si superficiala sau mai infricosator spus, efemera si exterioara vietii. Ca atare, cei ce se identifica pe sine prin acesta cunoastere care da o aparenta formala de diferit intre indivizi, isi identifica sinele ca efermer si in fara vietii ca atare muritor sau mort. Nimic mai fals decat acesta abordare a sinelui. Vedeti cum acesta atitudine fata de sinele propriu este puternic si profund ancorata in constiinta voastra si ca din aceasta "legare" actionati, ca prin acesta prisma priviti lumea si pe voi insiva? dati prisma la o parte si priviti direct! Cei mai inocenti vor intreba, "cum este sinele?", daca ceea ce stim este fals! Dati falsul descriptiv la o parte si sinele vietii se va releva la fel ca atator si atator oameni cunoascuti sau necunoascuti ca nume. Nu doriti sa copiati vreun model si nici sa luati locul altora in constiinta lumii, adica nu va inchipuiti altcineva a nu sunteti!- :) Faceti pasul de la copil- copiator la fiu-fiintator!- :) Numai fiii ajung in ceruri (sau libertatea constiintei lor), pentru ca sunt originali si nu confunda asta cu a fi altfel cu orice pret! Ceea ce este asemanator este asemanator si ceea ce este diferit asa este, nu le mai confundam intre ele si nici ceva nu mai este de modificat, sau de schimbat ceva, pentru ca schimbarea este continuitate sub alta forma, iar continuitatea este efortul facut pana acum, este rutina cunoasterii psihologice care nu poate si nici nu este necesar a fi schimbata. In lipsa acestei rutine dinamica creativa a vietii este transformarea. Transformam formele umane si sociale nascute din ignorarea a ceea ce suntem in substantilitatea pura din care au fost formate prin ignorarea a ceea ce facem si le reformam transformand substantialitatea pura a continatorului a tot ceea ce este dupa legea vietii si constiinta lui a fi, cu alte cuvinte actionam mereu din libertatea si puritatea a ceea ce suntem, mereu la si din inceput fara a mai lasa atentia sau energia proprie sa fie captata de amintirile feptelor trecute moment in care ne intorcem in mediocritatea atat de cunoascutei meschinarii. Viata regenereaza viata, da impulsuri noi din imensitatea posibilitatilor ei. Orice ordine facuta de noi sau orice structura de gandire, emotionala, sau biologica, sau materiala este relativa si efemera tocmai pentru a genera noi si noi creatii, spiritul uman este mereu nou si exista in afara timpului. Creatia inca nu este sfarsita si nu se va sfarsi vreodata pentru ca este fara inceput si sfarsit, in fiecare clipa decideti sau lasati viata sa decida si acest fapt este extrem de greu cand teama de inexistenta ne sufoca. Transform conditionarea in libertate pentru ca este posibilitatea fiecaruia. Transform disfunctiile corporale si fiziologice in energie pura in slujba celulelor vietii pentru ca pot, transform pseudo-informatiile din A.D.N. producatoare de disfunctii in energie la dispozitia informatiilor A.D.N. functionale si regeneratoare. Transforma batranetea in tinerete asa cum reusesc sa transformati tineretea in batranete, procesul este reversibil pentru ca pot sa-l transform asa. In nici o clipa nu este ceva hotarat sau condamnat si puteti reface dupa bunul plac situatia; transform orice infrangere in victorie atunci cand victoria este a transformarii, a noului si nu asupra altora ca pana acum. Putem ptransforma energia pura , totala care suntem in orice avem nevoie daca nu privim doar prin prisma nevoii si sa ajungem o nevoie. Viata nu are nevoie de noi si lipsa noastra nu o afecteaza in vreun fel pentru ca ne trasforma mereu in inceput si sfarsit a propriei sale experiente. Cunoasterea psihologica falsa ca depozit informational uzat moral si fizic a facut sa dam o foarte mare importanta experientei care este in fapt irelevanta. De ce dam atata importanta situatiilor care nu ne plac, de exemplu crimelor, violentelor si asasinatelor? Raspunsul este evident; tocmai pentru ca nu avem nici o importanta si ne dam singuri; Credem ca revoltandu-ne si lunad atitudine impotriva faptelor noastre ne delimitam de ele si ne identificam cu cel care nu face si nu este asa? Dar daca privim in finete si nu in grosolania obiectivata, observam ca nu este ceva facut in lume care sa nu facem la un anumit nivel fiecare, cel putin ca intentie, iar intentia este edificiul faptelor si a perceptiei asa zis obiective carei ii spunem "lume"!. Cu alte cuvinte acesta lume percepem asa cum este ea si faptele ei, acesta lume generam si regeneram cand minciuna este instrumentul nostru existential. Fara acesta recunoastere, nu exista cunoastere ci doar complacere. Complacerea in justificari si inchipuiri- eu sunt cel care, sau eu sunt cel care nu- face asta sau alta ne da impresia unei sigurante de gramada sau haita a celor ce nu vor sa recunoasca decat ceea ce cred ei (Inchipuire) ca ii reprezinta fara sa fie reprezentantul. Acesta experienta inceteaza astazi pentru ca are omul bun simt si orice experienta a bunul simt are sfarsit. Fara sfarsitul minciunilor nu ne putem vedea asa cum suntem si asa cum ne inchipuim ca sa avem de unde alege sau liber arbitru. Asta daca cineva mai are chef sa joace rolul unui arbitru corup sau drept, si daca viata l-a facut arbitru si nu om, adica daca este sau nu fiul vietii sau doar un instrument sau jucarie a ei. Fara umor se alege praful si de tragedie. Corpul constiintei om este prin proiectul originei sale capabil sa vindece prin atingere si prin intelergere sau iertare. Ochii constiintei om nu vede pacate si boli ci doar comedia acestor forme formate din prostie sau ignoranta si apoi din razbunare pe lume uitand ca de fapt se razbuna pe fiul sau nevinovat. Descoper cu uimire ca sunt conducatori ai lumii care prin razboi si otravire vor sa salveze lumea de aglomerarea ei! acesti conducatori nu cunoasc un alt instrument de conducere decat moartea sau disparitia celor care ii incurca in minunatele lor proiecte de salvare sau educare a lumii fara sa se educe pe ei insisi sau macar sa dea exemplu de salvare salvandu-se de prostie si ipocrizia meschinariilor. Indrazneala poarta in sine geniu putere si magie, iar a indrazni sa nu mai folosesti razbunarea asupra celorlalti semeni de dragul succesului propriu este uriasa putere care ne sta la indemana. Politica si politicienii sunt maestri calomniei si injuriilor la adresa alegatorilor care nu ii aleg. Cati naivi astepta de la ei ceva alegandu-i? Alegeti-va pe voi insiva si veti fi alesii! Bunul simt al masurii de aur modeleaza optim ambientul social si lumea individuala, unica si dinamica in intensitatea trairii pe care o numim iubire, viata si calea vietii. Calea se formeaza chir sub pasul tau atunci cand il faci, ea nu exista inainte de a pune piciorul mintei-constiinta si ca atare fara indrazneala de a pune piciorul in necunoscut nu ne miscam in viata, Cand necunoscutul sau nedenumitul este viata, atunci pasii nostrii sunt pe propria cale. Cand urmam amintirile sau cunoasterea acumulata, dorim putere si sa obtinem mai mult decat avem, adica sa cucerim ceea ce nu ne apartine si asta lacomie se chiama. Puterea si nemurirea ca obsesii sunt boli ale mintii si nu sunt obiective sau tinte ale vietii. Aceste tinte urmarirti? Daca da, reveniti pe drumul propriu! Intoarceti-va inainte!
Cunoasterea psihologica este falsa si inutila. De ce afirm ca este falsa? De ce daca este falsa determina actiuni si reactii si consecinte? Orice informatie daca porneste dintr-o confuzie sau o premiza gresita, este falsa, nu reflecta ceea ce este si atata timp cat o luam de buna actionam sau reactionam in raport cu asa ziza noastra cunoastere despre. Cand acest tip de cunoastere este generalizata, sau ne aflam intr-un grup de indivizi ce sacralizeaza inconstient acest tip de cunoastere suntem condamnati la a o percepe ca obiectiva si de necontestat "realitatea" ei din simplu motiv ca nu avem alte repere sau cunoastere decat aceea a experientei falsului sau minciunii, sau inchipuirilor noastre despre noi insine sau ale celorlalti.Acest tip de cunoastere psihologica este generata de ce ne-ar place sa fim si ce nu ne place ca suntem. Ne-ar place sa fim orice percepem frumos, puternic si invidiat ca forma si pozitie sociala, iar ceea ce percepem nu este "la noi" motiv pentru care dorim sa devenim aceea. Nu ne place sa fim ceea ce suntem, iar ceea ce suntem nu este altceva decat cunoasterea descriptiva in ceea ce ne priveste a mediului nostru social, sau altfel spus cum ne percep si descriu (barfesc) cei care ne cunosc. cand cei care ne cunosc ne lauda, sau obtinem o pozitie de privilegiu in raport cu ceilalti ne consideram devenirea implinita si dorim altceva sa devenim pana devenim o amintire pentru cunoscuti sau intram in monumentrul marelui necunoascut pentru cei care nu au avut niciodata o parere desre noi pentru ca pur si simplu nu am existat vreodata pentru ei altfel decat ca o abstractie de genul mase populare, flamanzii, sau idiotii din popor, carne de tun sau inconstientii care voteaza,etc. Spunea o amintire ca un nebun intotdeauna este singur si de teama singuratatii inebuneste si pe ceilalti ca sa formeze o colectiva sau o institutie de stat sau non-guvernamentala a nebuniei. Cunoastrea psihologica se naste din ignorea lui eu sunt, motiv pentru care este falsa Tocmai ca nu stim cine si cum suntem, ne inchipuim sau acceptam orice am putea fi cu speranta ca mai bine decat de loc este orice, ca decat de loc e bine si asa. Astfel din acesta evidenta lipsa de constiinta de sine se naste cunoasterea despre sine si lume si acesta nu are nici o legatura cu sinele, ca atare sinele ramane liber si neatarnat de prostia inexistentului care se autoafirma sau manipuleaza perceptia celorlalti ca sa fie macar in constiinta lor daca in a sa nu este. Este evident ca acesta asa ziza cunoastere este relativa si superficiala sau mai infricosator spus, efemera si exterioara vietii. Ca atare, cei ce se identifica pe sine prin acesta cunoastere care da o aparenta formala de diferit intre indivizi, isi identifica sinele ca efermer si in fara vietii ca atare muritor sau mort. Nimic mai fals decat acesta abordare a sinelui. Vedeti cum acesta atitudine fata de sinele propriu este puternic si profund ancorata in constiinta voastra si ca din aceasta "legare" actionati, ca prin acesta prisma priviti lumea si pe voi insiva? dati prisma la o parte si priviti direct! Cei mai inocenti vor intreba, "cum este sinele?", daca ceea ce stim este fals! Dati falsul descriptiv la o parte si sinele vietii se va releva la fel ca atator si atator oameni cunoascuti sau necunoascuti ca nume. Nu doriti sa copiati vreun model si nici sa luati locul altora in constiinta lumii, adica nu va inchipuiti altcineva a nu sunteti!- :) Faceti pasul de la copil- copiator la fiu-fiintator!- :) Numai fiii ajung in ceruri (sau libertatea constiintei lor), pentru ca sunt originali si nu confunda asta cu a fi altfel cu orice pret! Ceea ce este asemanator este asemanator si ceea ce este diferit asa este, nu le mai confundam intre ele si nici ceva nu mai este de modificat, sau de schimbat ceva, pentru ca schimbarea este continuitate sub alta forma, iar continuitatea este efortul facut pana acum, este rutina cunoasterii psihologice care nu poate si nici nu este necesar a fi schimbata. In lipsa acestei rutine dinamica creativa a vietii este transformarea. Transformam formele umane si sociale nascute din ignorarea a ceea ce suntem in substantilitatea pura din care au fost formate prin ignorarea a ceea ce facem si le reformam transformand substantialitatea pura a continatorului a tot ceea ce este dupa legea vietii si constiinta lui a fi, cu alte cuvinte actionam mereu din libertatea si puritatea a ceea ce suntem, mereu la si din inceput fara a mai lasa atentia sau energia proprie sa fie captata de amintirile feptelor trecute moment in care ne intorcem in mediocritatea atat de cunoascutei meschinarii. Viata regenereaza viata, da impulsuri noi din imensitatea posibilitatilor ei. Orice ordine facuta de noi sau orice structura de gandire, emotionala, sau biologica, sau materiala este relativa si efemera tocmai pentru a genera noi si noi creatii, spiritul uman este mereu nou si exista in afara timpului. Creatia inca nu este sfarsita si nu se va sfarsi vreodata pentru ca este fara inceput si sfarsit, in fiecare clipa decideti sau lasati viata sa decida si acest fapt este extrem de greu cand teama de inexistenta ne sufoca. Transform conditionarea in libertate pentru ca este posibilitatea fiecaruia. Transform disfunctiile corporale si fiziologice in energie pura in slujba celulelor vietii pentru ca pot, transform pseudo-informatiile din A.D.N. producatoare de disfunctii in energie la dispozitia informatiilor A.D.N. functionale si regeneratoare. Transforma batranetea in tinerete asa cum reusesc sa transformati tineretea in batranete, procesul este reversibil pentru ca pot sa-l transform asa. In nici o clipa nu este ceva hotarat sau condamnat si puteti reface dupa bunul plac situatia; transform orice infrangere in victorie atunci cand victoria este a transformarii, a noului si nu asupra altora ca pana acum. Putem ptransforma energia pura , totala care suntem in orice avem nevoie daca nu privim doar prin prisma nevoii si sa ajungem o nevoie. Viata nu are nevoie de noi si lipsa noastra nu o afecteaza in vreun fel pentru ca ne trasforma mereu in inceput si sfarsit a propriei sale experiente. Cunoasterea psihologica falsa ca depozit informational uzat moral si fizic a facut sa dam o foarte mare importanta experientei care este in fapt irelevanta. De ce dam atata importanta situatiilor care nu ne plac, de exemplu crimelor, violentelor si asasinatelor? Raspunsul este evident; tocmai pentru ca nu avem nici o importanta si ne dam singuri; Credem ca revoltandu-ne si lunad atitudine impotriva faptelor noastre ne delimitam de ele si ne identificam cu cel care nu face si nu este asa? Dar daca privim in finete si nu in grosolania obiectivata, observam ca nu este ceva facut in lume care sa nu facem la un anumit nivel fiecare, cel putin ca intentie, iar intentia este edificiul faptelor si a perceptiei asa zis obiective carei ii spunem "lume"!. Cu alte cuvinte acesta lume percepem asa cum este ea si faptele ei, acesta lume generam si regeneram cand minciuna este instrumentul nostru existential. Fara acesta recunoastere, nu exista cunoastere ci doar complacere. Complacerea in justificari si inchipuiri- eu sunt cel care, sau eu sunt cel care nu- face asta sau alta ne da impresia unei sigurante de gramada sau haita a celor ce nu vor sa recunoasca decat ceea ce cred ei (Inchipuire) ca ii reprezinta fara sa fie reprezentantul. Acesta experienta inceteaza astazi pentru ca are omul bun simt si orice experienta a bunul simt are sfarsit. Fara sfarsitul minciunilor nu ne putem vedea asa cum suntem si asa cum ne inchipuim ca sa avem de unde alege sau liber arbitru. Asta daca cineva mai are chef sa joace rolul unui arbitru corup sau drept, si daca viata l-a facut arbitru si nu om, adica daca este sau nu fiul vietii sau doar un instrument sau jucarie a ei. Fara umor se alege praful si de tragedie. Corpul constiintei om este prin proiectul originei sale capabil sa vindece prin atingere si prin intelergere sau iertare. Ochii constiintei om nu vede pacate si boli ci doar comedia acestor forme formate din prostie sau ignoranta si apoi din razbunare pe lume uitand ca de fapt se razbuna pe fiul sau nevinovat. Descoper cu uimire ca sunt conducatori ai lumii care prin razboi si otravire vor sa salveze lumea de aglomerarea ei! acesti conducatori nu cunoasc un alt instrument de conducere decat moartea sau disparitia celor care ii incurca in minunatele lor proiecte de salvare sau educare a lumii fara sa se educe pe ei insisi sau macar sa dea exemplu de salvare salvandu-se de prostie si ipocrizia meschinariilor. Indrazneala poarta in sine geniu putere si magie, iar a indrazni sa nu mai folosesti razbunarea asupra celorlalti semeni de dragul succesului propriu este uriasa putere care ne sta la indemana. Politica si politicienii sunt maestri calomniei si injuriilor la adresa alegatorilor care nu ii aleg. Cati naivi astepta de la ei ceva alegandu-i? Alegeti-va pe voi insiva si veti fi alesii! Bunul simt al masurii de aur modeleaza optim ambientul social si lumea individuala, unica si dinamica in intensitatea trairii pe care o numim iubire, viata si calea vietii. Calea se formeaza chir sub pasul tau atunci cand il faci, ea nu exista inainte de a pune piciorul mintei-constiinta si ca atare fara indrazneala de a pune piciorul in necunoscut nu ne miscam in viata, Cand necunoscutul sau nedenumitul este viata, atunci pasii nostrii sunt pe propria cale. Cand urmam amintirile sau cunoasterea acumulata, dorim putere si sa obtinem mai mult decat avem, adica sa cucerim ceea ce nu ne apartine si asta lacomie se chiama. Puterea si nemurirea ca obsesii sunt boli ale mintii si nu sunt obiective sau tinte ale vietii. Aceste tinte urmarirti? Daca da, reveniti pe drumul propriu! Intoarceti-va inainte!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu