am reflectat ceea ce este fals

Am reflectat ceea ce este fals, adevarul falsului, falsul vazut ca fals.

Un exemplu de ruina este falsul regalitatii vazut ca adevar conducator in societate. Ce fel de conducator este regalitatea oriunde ar fi ea cand este doar rezultatul unei succesiuni de crime? Mostenirea prin crima a regalitatii o descalifica. Daca vedem datele faptelor istorice si nu interpretarile lor, vom observa ca orice conducator sau  structura conducatoare in societate este mostenitoarea unui lant de asasinate si nici o tara nu face exceptie, nici structurile asa zis religioase.  Si pentru ca este bine sa uitam in ograda proprie conducerea societatii romanesti de astazi este mostenitoarea asasinatului de la Targoviste, ortodoxismul mosteneste asasinatul de pe Golgota; asta pentru ca sa dau numai exemple semnificative si arhicunoscute. Sunt istorii ale regalitatilor europene care insumeaza un lung sir de asasinate in familiile respective si tot prin asasinate si-au extins dominatia asupra altor popoare. America democratica isi are mostenirea asasinatelor conducatorilor atat de cunoascuti. Dar aici nu vreau sa fac istorie sau dezbateri pe teme istorice, orice doritor de fapte istorice le poate cauta si gasi asa cum sunt ele, un lung sir de asasinate  pentru obtinerea statutului de conducator sau regalitate. Este strigator la bunul simt cum aceasta evidenta a statutului de conducator democratic sau regal obtinut prin asasinat sau mostenirea asasinatelor pentru putere este atat de ignorata astazi. Este evident ca istoria si conducatorii ei ar fi fost altfel si altii daca asasinatul initial sau recent nu s-ar fi produs si ca orice conducator actual este urmasul acelui asasinat, mosteneste odata cu scaunul de lider si istoria lui. In stiinta se spune ca nici un fulg de nea nu este la fel pentru ca forma sa care ajunge in fata cercetatorului este expresia istoriei fulgului din momentul formarii ca structura cristalina perfecta si identica si a sirului de evenimente si medii pe care le-a parcurs pana in momentul observarii sale. Cu alte cuvinte orice forma este expresia intregii istorii parcurse de la formarea sa initiala si pana in momentul prezent al explorarii sale. Astfel si tronul sau scaunul prezidential psihologic si formal comportamental este inglobarea intregii sale istorii. Nu se poate evita responsabilitatea faptelor generate din acel scaun trecute sau prezente. Ceea ce pun in discutie este un fals si anume falsitatea statutului de conducator pe care si-l aroga regalitatile sau "democratiile" parlamentare sau prezidentiale actuale. Formele politice sau schimbat dar naravurile sunt aceleasi si anume naravul de a castiga prin crima,  prin asasinate politice de imagine, economice a statelor si fizice a persoanelor a caror statut se dorea cucerit. Este revoltator cum punerea in scena a acestor asasinate politice,economice si fizice sunt prezentate pe post de victorii ale democratiei si libertatii ca si cum aceste valori eterne se pot obtine prin crima. Desigur crima este prezentata ca si consecinta a dreptatii care s-a facut, dar orice cetatean constata ulterior ca nu s-a facut nici o dreptate. Scopul este mijlocul iar acesta perpetuare fara diferente ca structura a asasinatelor este consecinta confundarii scopului cu idealul la care se ajunge prin mijloacele necintite ale crimei. Scopul este mijlocul si in acest caz crima este scopul si asa se perpetueaza crima si se justifica ideatic. Desigur ca initiatii acestuit sistem ocult cunosc modalitatea prin care un conducator a ajuns in pozitia respectiva si nu fac decat sa o dea in vileag populatiei respective iar acest fapt le asigura sustinerea populara pentru crima programata. Deci, cum poate fi sustinut si hranit ca conducator de destine ale popoarelor un sistem criminal care fara crima nu poate continua sa existe? Sigur ca pesoanele care profita au o imagine (statut politc), o avere (statut economic) si fermecatoare si fastuoasa prezenta, dar asta nu le mai poate ascunde "secretele" mijlocului prin care au obtinut toate acestea. Falsul este acela ca nu este conducator sau in masura sa ia decizii in ceea ce priveste soarta popoarelor si cetatenilor  un mostenitor al crimei. Acesta este asasin al concurentilor sau concurenti asasini ai celui la putere in nici un caz conducator. veti spune ca au existat si exista si conducatori care nu folosesc crima ca mijloc si va provoc sa descoperiti ca acestia sunt cei asasinati foarte repede (politic sau fizic) de la instaurarea lor in functie pentru ca vor sa schimbe sistemul. Toti "liderii" sunt constransi sa asasineze ca sa nu fie asasinati politic sau fizic. Conducerea fiintei, a cetateanului si a popoarelor nu se poate realiza prin reprezentare ci doar direct din constiinta a ceea ce este. Fara transparenta a ceea ce este si adevarului a ceea ce este, nu poate exista decizie care sa duca la progres intelectual, psihologic si economic. Dovada acestui fapt este criza politica, economica si a sanatatii populatiei planetare care este consecinta faptica a tuturor deciziilor luate de pana acum. Bumurile economice sunt false si doar expresia comparatiei dintre doua stari diferite dar in fapt aceeasi. Ex: China cunoaste bum economic prin comparartie cu deceniile de stagnare ideologica si economica in care a fost tinuta pana acum, iar America regres dupa deceniile de falsa bogatie instrumentata pana acum pe seama celorlalti ca victorioasa in razboi. Acest sistem de producere de falsuri care sa argumenteze ideologia crimei si rapacitatea cuceririlor (a lua ce nu-ti apartine) isi exprima astazi "cantecul de lebada" Acest lung scenariu  al falsului ideologic si dogmatic produce suferinta si suferinta va inceta cu cat mai multi cetateni ai planetei in constiinta lor vad adevarul a ceea ce este asa cum este fara sa mai justifice cu lupta pentru "cum ar trebui sa fie". Cum ar trebui sa fie este la fel cu "cum n-ar trebui sa fie" si este ceea ce este. A schimba o fata cu alta nu schimba si faptul din spatele celor doua fete, iar cum evident este ca fiinta umana are doar o fata cea care este, frumoasa si plina de vitatlitate in tinerete si uzata si devitatlizata dupa experienta sociala a falsului. Ceea ce este fals demoleaza fata omului cand este sustinut cu energia mintii individuale unice si minunate, cu energia propriei gandiri. Noi nu gandim, doar reflectam gandurile emanate de strabunii nostri, de cei pe care-i indragim, sau simpatizam, sau uram. Creierul nu gandeste doar reflecta iar acesta reflectare a falsului istoric si infomational fata de sine insusi , adica cunoasterea psihologica, este distructiva. Gandesc deci exist este paradigma falsului si ca atare il intretine si dezvolta pana la complicatii inimaginabile. Inima sau centru fiintei umane "gandeste" in simtaminte, iar simtamintele umane sunt ale imensitatii sau libertatii, ale compasiunii sau intelepciunii, ale iubirii sau ratiunii. Orice altceva nu sunt simtaminte ci reactii senzoriale sau emotionale pe care le confudam cu sufletul.Mai spunem ca sufletul este nemuritor si astfel continuitatea suferintelor psihologice traim, fara a ajunge sa cunoastem adevarul sufletului uman asa cum este el. Nu poti descrie sufletul si nici fiinta umana dar o poti trai, poti trai viata asa cum este ea nepervertita de falsurile informationale descriptive si interpretative. In imensitate nu ai unde fugi, nici unde sa te inalti, nici unde sa decazi, tot in imensitate te afli! Efortul devenirii inceteaza si face loc responsabilitatii ca dar si har pe care ti-l dai singur, darul fericirii creative, avem datoria fericirii si nici o alta datorie, incetati nefericirea pe care o slujiti "gandind-o"!