Sunteti in acord cu mine ca „locul in care ne aflam” formeaza o circumstanta existentiala completa, o plenitudine, o totalitate?
Din acest loc am ajuns la un asentiment (concluzie). Pana acum s-au repetat situatii diferite cu aceeasi consecinta: nemultumirea. Orice am facut sau nu am facut, desi la un moment dat ne dadea speranta unui „mai bine”, in final tot la nemultumire si insuficienta ca stare ajungeam; nevoia de „mai mult sau mai bine” nu inceta, incompletitudinea propriei existente si fiinte nu ne parasea. Din acest asentiment recunoastem ca sursa tuturor acestor repetitii este conflictul dintre „miza personala” si „miza afirmata”,sau altfel spus dintre miza ascunsa si cea declarata. Cele mai multe persoane nu sunt constiente de mizele lor ascunse, tacute, le considera „rusinoase” si declara doar ce „da bine” in ochii celorlalti. Au fost atat de ascunse ca le-au uitat si ei. Daca faci greseala sa le relevi in fata lor nu vei primi decat contestatii si negatii urmate de afirmarea celor mai inalte idealuri pe post de miza personala. Desigur exista si situatii cand mizele personale ascunse in spatele intentiilor inaltatoare ale „binelui comun” este un instrument manipulat constient si asta il face pe individ politician, invingator veros in sfera manipularii si calomniei. Evidenta se releva de la sine: contradictia genereaza repetitie (situatii diferite, circumstante diferite, aceleasi consecinte, frustare). Timpul ca insiruire de evenimente si circumstante este copilul frustarii. Tot ce se naste din frustare, frustare rodeste. Persoanejele frustrarii nu pot desi vor sa rezolve sau dinamizeze societatea umana. Doar oamenii pot, dar un om frustrat inca nu este om. Ce este un frustrat? Un undivid care actioneaza din nevoie (obiectiva), lacomie (ascunsa), obsesie (inconstienta), hainele frustrarii, mediocritatea. Intreaga structura de gandire a unui astfel de individ este o constructie din minciuni, o mare din nesiguranta (neincredere si suspiciune), un razboi total (violenta atacului pentru aparare) impotriva propriei fiinte. Atentia neselectiva (nelacoma, nemancatoare, neacumulatoare J) poate releva acesta circumstanta, locul in care se afla al fiecarei seminte de constiinta. Daca negati acesta circumstanta intrebati-va de ce o faceti, iubiti cumva amagirea sau speranta? Cred ca mult mai pragmatic pentru fiecare indiferent de nivelul sau de perceptie si constiinta este sa vada contradictia dintre miza personala si cea declarata prietenilor, familiei, sefilor, colectivitatilor „spirituale” care formeaza propria circumstanta existentiala, propria providenta sau prezenta. Exista conflict in prezenta ta? Exista contradictie, exista rutina si degradare, exista nesiguranta si disperare. Situatiile nu se schimba pentru cei ce onoreaza circumstantele create de ceilalti ci doar pentru cei ce indraznesc sa-si creeze propriile circumstante prin onorarea propriilor cuvinte in fapte. Vointa nu este ceea ce vrei, atentia nu este la ceea ce esti atent, gandirea nu este ceea ce gandesti! Cum folosim aceste forte universale, atentia (energia), vointa (decizia) si gandirea (faptele) este responsabilitate individuala. Contradictia inceteaza cand nu mai astepti ceva de la ceilalti ci doar de la propriile fapte. Consecintele propriilor fapte sunt elementele de autocorectie. Orice violenta exterioara este o consecinta a propriilor fapte, un element autocorectiv la care nu este firesc sa reactionam tot cu violenta, sau cu acceptare, cu complacere. Daca circumstantele existentei sunt violente si va complaceti raspunzand la fel „ca toata lumea”, atunci pregatiti-va pentru dezastrul unei existente efemere si fara substanta. In acest caz „profetiile cataclismelor”( din punctul meu de vedere: crima viitorului care inca nu exista) nu ar trebui sa va mai sperie. Fara umor se alege praful de tragedie spunea un prieten, ca atare de ce ne-am teme ca pierdem o existenta efemera si fara substanta? Ce se ascunde in spatele acestei temeri? M-am obisnuit si plictisit de strategiile „vine gripa am antigripalul la reducere”, ca oricine imi prezinta "solutii" la cataclisme s-au de supravietuire, se releva ca producatorii lor, asemenea producatorilor de virusi care comercializeaza antidotul lor.
Din acest loc am ajuns la un asentiment (concluzie). Pana acum s-au repetat situatii diferite cu aceeasi consecinta: nemultumirea. Orice am facut sau nu am facut, desi la un moment dat ne dadea speranta unui „mai bine”, in final tot la nemultumire si insuficienta ca stare ajungeam; nevoia de „mai mult sau mai bine” nu inceta, incompletitudinea propriei existente si fiinte nu ne parasea. Din acest asentiment recunoastem ca sursa tuturor acestor repetitii este conflictul dintre „miza personala” si „miza afirmata”,sau altfel spus dintre miza ascunsa si cea declarata. Cele mai multe persoane nu sunt constiente de mizele lor ascunse, tacute, le considera „rusinoase” si declara doar ce „da bine” in ochii celorlalti. Au fost atat de ascunse ca le-au uitat si ei. Daca faci greseala sa le relevi in fata lor nu vei primi decat contestatii si negatii urmate de afirmarea celor mai inalte idealuri pe post de miza personala. Desigur exista si situatii cand mizele personale ascunse in spatele intentiilor inaltatoare ale „binelui comun” este un instrument manipulat constient si asta il face pe individ politician, invingator veros in sfera manipularii si calomniei. Evidenta se releva de la sine: contradictia genereaza repetitie (situatii diferite, circumstante diferite, aceleasi consecinte, frustare). Timpul ca insiruire de evenimente si circumstante este copilul frustarii. Tot ce se naste din frustare, frustare rodeste. Persoanejele frustrarii nu pot desi vor sa rezolve sau dinamizeze societatea umana. Doar oamenii pot, dar un om frustrat inca nu este om. Ce este un frustrat? Un undivid care actioneaza din nevoie (obiectiva), lacomie (ascunsa), obsesie (inconstienta), hainele frustrarii, mediocritatea. Intreaga structura de gandire a unui astfel de individ este o constructie din minciuni, o mare din nesiguranta (neincredere si suspiciune), un razboi total (violenta atacului pentru aparare) impotriva propriei fiinte. Atentia neselectiva (nelacoma, nemancatoare, neacumulatoare J) poate releva acesta circumstanta, locul in care se afla al fiecarei seminte de constiinta. Daca negati acesta circumstanta intrebati-va de ce o faceti, iubiti cumva amagirea sau speranta? Cred ca mult mai pragmatic pentru fiecare indiferent de nivelul sau de perceptie si constiinta este sa vada contradictia dintre miza personala si cea declarata prietenilor, familiei, sefilor, colectivitatilor „spirituale” care formeaza propria circumstanta existentiala, propria providenta sau prezenta. Exista conflict in prezenta ta? Exista contradictie, exista rutina si degradare, exista nesiguranta si disperare. Situatiile nu se schimba pentru cei ce onoreaza circumstantele create de ceilalti ci doar pentru cei ce indraznesc sa-si creeze propriile circumstante prin onorarea propriilor cuvinte in fapte. Vointa nu este ceea ce vrei, atentia nu este la ceea ce esti atent, gandirea nu este ceea ce gandesti! Cum folosim aceste forte universale, atentia (energia), vointa (decizia) si gandirea (faptele) este responsabilitate individuala. Contradictia inceteaza cand nu mai astepti ceva de la ceilalti ci doar de la propriile fapte. Consecintele propriilor fapte sunt elementele de autocorectie. Orice violenta exterioara este o consecinta a propriilor fapte, un element autocorectiv la care nu este firesc sa reactionam tot cu violenta, sau cu acceptare, cu complacere. Daca circumstantele existentei sunt violente si va complaceti raspunzand la fel „ca toata lumea”, atunci pregatiti-va pentru dezastrul unei existente efemere si fara substanta. In acest caz „profetiile cataclismelor”( din punctul meu de vedere: crima viitorului care inca nu exista) nu ar trebui sa va mai sperie. Fara umor se alege praful de tragedie spunea un prieten, ca atare de ce ne-am teme ca pierdem o existenta efemera si fara substanta? Ce se ascunde in spatele acestei temeri? M-am obisnuit si plictisit de strategiile „vine gripa am antigripalul la reducere”, ca oricine imi prezinta "solutii" la cataclisme s-au de supravietuire, se releva ca producatorii lor, asemenea producatorilor de virusi care comercializeaza antidotul lor.
Postări
Intr-o zi am revelat ca atunci cand spuneam "lasa ca o sa vezi tu ca asa va fi" defapt "blestemam". Daca spun lasa ca o sa vada ceilalti, adormitii, prostii, ne-spiritualii, etc, cand are sa vina cataclismul sau sfarsitul cutarescu de asemenea blestem. Imi este evident ca in momentul acestor ganduri, asta imi doresc, ca ceilalti sa SUFERE. Cand desconspir gandul, ma intreb, oare chiar asta imi doresc? EU, cel ce se crede OM, nutresc asemenea ganduri ? sa sufere atatia oameni ? Eu sunt cel ce condamn, tiranul, crminalul ! Uau !Oare eu nu ma regasesc in nici un "pacat" de-al lor ? Atunci, din aceste evidente, mi se releva propriile frustrari. Problema nu este la ei, ci la mine. Prima oara am citit la tine Vio, "smecherul recunoaste smecherul" si asa este ! Cand relev acestea, toleranta ia locul judecatii. Defapt sunt tolerant cu mine, cu faptele mele re-cunoscute la celalalt. Eu devin tolerant cu propria prostie.
RăspundețiȘtergereIn ultima vreme am relevat propriile strategii de manipulare. Ca sa pot manipula trebuie sa creez o problema. Iar eu devin solutia ! Recunoscand smecherul din mine (manipulatorul), acum recunosc piesa de teatru ce se joaca pe scena lumii din care nu ma exclud.
Ma bucur si iti multumesc prietene pentru intrebari, pentru provocari, pentru ca m-ai invitat in explorare.
Nu stiu cum se face ca de cate ori sunt in punctul tristetii primesc cate un comentariu de la voi care ma repune pe picioare. Multumesc tuturor!Fara recunoastere nu este cunoastere, doar confuzie si smecheriile postulatelor mercantile ale mediocritatii!
RăspundețiȘtergere