omul are totul de la inceput

Evidenta ne arata ca nevoia este credinta in lipsa. Aceasta credinta este o abstractie care genereaza obsesia acumularii, lacomia. Orice structura a gandirii care se naste din aceasta obsesie este violenta, conflictuala in insasi radacina sa.

 Conflictul este generat de constiinta a ceea ce este si falsitatea conceptului. Lupta cu falsul inseamna intarirea lui prin acordarea de importanta si realitate obiectiva, este obiectivarea a ceea ce este fals. Falsul, odata obiectivat, este considerat fatalitate. Cercul vicios al experientei minciunii ascunde sursa ei. Calatoria in constiinta se desfasoara fara constiinta ei, de regula in mod natural, in timpul somnului. Cunoasterea modeleaza perceptia si o transforma intr-un zid, intr-o inchisoare, din care este foarte greu sa evadezi din moment ce nici macar constienta locului in care te afli nu o ai, implicit nici constienta libertatii de actiune si a actiunilor in acel loc. Tiranul si rebelul au aceeasi credinta obsesiva, aceea ca a trai inseamna a actiona, insa constienta faptului ca actiunile lor sunt reactiuni reciproce le lipseste. Incearca sa distruga structurile de dominatie si control elaborate, unul altuia. Rebelii iau locul tiranilor si tiranii al rebelilor (rotatia cadrelor). Eu nu sunt un ganditor, eu sunt tacut si prin natura a ceea ce sunt percep emanatiile gandirii si sursa lor, tiranul cu doua fete, rebel-tiran si tiran-rebel. Acest personaj este autorul oricaror structuri de atac si aparare, fie conceptuale, fie emotionale, fie militare. El se apara de viata, de evidente, in primul rand de evidenta falsitatii sale, de insuficienta propriei persoane, de golul din constiinta sa. Se teme sa nu fie vazut asa cum este, o umbra a ceva ce a fost candva, om. ("te rog pe tine umbra sa redevii fiinta"). Omul are totul de la inceput motiv pentru care nu tanjeste dupa ce este nefolositor, raufacator, sau mincinos. Daruieste, nu imparte, nici nu da cu camata. Viata se daruieste nu se primeste. Cersatorii nu o pot atinge. Daruirea nu este dorinta, nu se realizeaza prin dorinta. Se vorbeste mult de „transcendenta”, si aceasta vorbarie o ascunde copiilor lumii. Evidenta ne arata adevarul transcendentei: fapta. Faptele transced dorinte, concepte ,vise, etc, transced zidurile perceptiei. Faptele transced totul. Iata de ce se spune „faptele apostolilor (descultilor)” si nu „vorbele apostplilor”. Se copiaza faptele nu vorbele, motiv pentru care sunt responsabile in fata omului. Inca odata, se constata ca nu este nimic ascuns, ca secretele, tainele, sfinte sau nu, sunt doar vraji pentru crearea unei false importante de sine, a unei false autoritati, a unui fals statut de superioritate care sa justifice crima asupra constiintei. Este o idiotie sa afirmi ca omori un animal ca sa traiesti, supravietuiesti, etc. Crima nu duce la viata. Dar ce crima este aceea asupra constiintei umanitatatii sub justificarea profitului si intereselor unor grupuri sau gasti de autoinchipuiti „superiori” pentru a-si justifica crima? Vestea buna este ca umanitatea nu s-a nascut inca, este in holospatiul de probe ale cosmarurilor importantei de sine, de rodaj. Vom iesi cand vom sti unde suntem, ne vom naste. iesirea este individuala, nu depinde unul de celalalt nici de gloata durerii.  Venim de undeva si ne intoarcem de unde am venit. Din infinit in infinit vin si plec, stand pe loc, acasa, in prezenta mea. Prezenta mea este casa mea, este spatiul de iubire natural in care totul este. "Precum in cer asa si pe pamant". In natura nu se repara ci se face si reface totul din nou, incepand de la Om, fapta mintii universale care transcede totul.