matrita umana

Cand atentia ne directionam catre totalitatea idealurilor umane fara sa alegem este lesne de observat ca aceasta totalitate formeaza „o matrita” in care se toarna comportamentul cetatenilor planetei. Cum matrita este perfecta , ideala, ceea ce se toarna in ea rezulta pe dos, adica este negativul matritei.

Acum ma intreb: ce este omul, matrita sau produsul rezultat prin turnare?.Evidentele confirma faptul ca marea majoritate (democratica) se identifica cu produsul rezultat prin turnare in matrita idealurilor si doresc cu obstinenta sa devina matrita. Se considera imperfecti si aspira la perfectiune. Acesta situatie conduce in mod obligatoriu la nemultumire de sine si insuficienta propriei viziuni despre sine, la durerea nemultumirii, la risipirea energiei prin lupta inutila de a atinge prin devenire ceea ce nu esti. Acest tip de scindare din gandire este sursa oricarui conflict: gandirea se autoconsidera rupta in doua, eu si tu (la limita). Fragmentarea inconstienta a gandirii confirmata de actiunile ei, face ca ceea ce este un singur proces, o totalitate fascinanta si miraculoasa, sa fie considerat si tratat ca rupt in doua astfel, gandirea ca totalitate este abordata ca „o casa in conflict”. Este evident ca o casa in conflict este o casa in demolare. Ceea ce face ca sa ne complacem in acesta atitudine in gandire este nici mai mult nici mai putin decat o minciuna. Minciuna acesta acceptata demoleaza orice edificiu al gandirii, al cunoasterii, al perceptiei si al intentiei, iar acesta demolare o numim uzura „naturala”. Acesta mincuina statutata filosofic si stiintific confirmata de experienta ei suna cam asa: „ lupta contrariilor duce la evolutiei” Acum, daca bunul simt ne spune ca „evolutie” ca termen ar avea semnificatia de „ mai bun, mai frumos, mai ordonat” observam ca existenta cetateanului ca individ se deplaseaza spre „mai suparat, mai degradat, mai debusolat, mai nemultumit”. Societatea indivizilor aserviti conceptului este „mai razboinica, mai nemiloasa, mai cruda cu individul”. Se afirma ca am evoluat ca societate de la primitivismul lipsei de mijloace tehnologice la societatea avansata, evoluata tehnologic. Aceata „evolutie” a mijloacelor este perfecta, daca societatea ar fi a mijloacelor si nu a indivizilor. Indivizii aserviti mijloacelor sunt instrumentele lor si nu cum s-ar crede ca mijloacele sunt instrumentele indivizilor. Mijloacele o duc perfect, sunt intretinute si perfectionate continuu, indivizii o duc pe dos. Am revenit la matrita perfecta a instrumentelor si imperfecta rezultanta asupra indivizilor. Am putea spune ca tehnologia este produsul matritei umane (corespondenta calitativa) iar civilizatia conflictelor individuale produsul „pe dos” a ceea ce s-a turnat in matrita. Precum conceptia si rezultatul; ideea este confirmata de experimentarea ei, precum samanta de copacul cresut din ea.( „-da dom’le, era negina”). Astfel idealurile introduc mai multa nemultumire si moarte in existenta. Cu cat mai mult dorim sa le atingem si sa devenim acele idealuri cu atat suntem mai pe dos, mai nemultumiti de noi insine si situatia noastra. Nemultumitul este violent si intretine conflictul minciunii fragmentarii gandirii. Gandirea este o totalitate, un intreg pur si creativ, functionarea ei este miraculoasa si creativa cand conflictul interior (sau dialogul interior) inceteaza. ( Se spune ca un om care vorbeste singur este „nebun”, dar noi cu cine vorbim in capul nostru?) Atentia creativa este atentia neselectiva. Obisnuinta de a concentra atentia pe un element al perceptiei (cunoasterii, o idee) sau pe mai multe (atentia concentrata sau distributiva) este o actiune a acumularii, a lacomiei de „mai mult”. Nu exista „mai mult” decat o contiinta libera este si are. Minunatul edificiu al perceptiei este infinit precum creatorul sau este. Nu ne putem plictisi, nici obosi, nici consuma vreodata. Daca sunteti plictisiti si obositi descoperiti „oaza otravita din care beti apa”. Mai pragmatic este sa rabdati de sete si sa mergeti mai departe. Amintirea bunelor ganduri vor fi deajuns sa va transporte peste orice desert. In scrierile cifrate cand se refera la „ape”, spun de fapt „emotii”. Ca atare „emotiile otravite” le cunoasteti cu totii: teama, vina, invidie, razbunare, demonstratia dreptatii, dorinte, etc. Gandurile bune se nasc din sentimente bune si viitorul este viata sentimentelor. „Sentimentul de acum este suma evenimentelor de maine” Asentimentul cu tot ce exista este ratiunea si constiinta libertatii purtata pe aripile intelegerii (pure, lumina alba pura, putere neaservita la dispozitia celui ce este si inacesibila celui ce devine, sau doreste). Acum sa inversam putin elementele perceptiei. Sa nu mai abordam analiza perceptiei personal prin lacomia de a fi sau de a avea. Descoperim o alta „matrita”. Lumea este „o matrita” care concentreaza in ea tot ce este impotriva existentei individuale si a libertatii individului, o totalitate a constrangerilor, negativa in samanta sa (ideea generatoare, „datoria”). In acesta matrita se toarna ceva. Acest „ceva” este firesc „pe dos” decat lumea, matrita. Acum sa ne amintim ca in burta mamei fiinta ce capata forma noua pentru a veni in existenta planetara, parcurge mai multe etape in formarea sa. Ultima etapa este formarea sistemului nervos, sistem care face posibila perceptia individuala a senzatiilor, sau viata corpului senzorial. Pana in acel moment copilul nu avea senzatii, doar mama  sa care le impartasea cu copilul (aviz gravidelor cu ce senzatii se hranesc). Observam cum se „formeaza” o expresie completa a vietii universale sau a universului. Din infinitul nedefinit (nepremeditat) in etape suscesive se creeaza o forma individuala, altfel spus din universal spre individual („o directie”). Fiecare noua calitate intrupata ca forma intregese si mareste potentialul existentului anterior. Se taie legatura intre „ matrita mama” si produsul ei „copilul” in sensul eliberarii si libertatii existentiale a noii forme umane. In natura „inferioarelor animale” mai exita si „taierea” unui alt gen de cordon numita „intarcare”. Din acest punct de vedere in societatea animalelor libertatea fata de orice fel de datorii este faptica (Parintii animale nu asteapata rasplata cu un pahar de apa pe patul mortii de la puii lor, nici nu considera ca puii le sunt datori pentru ca i-a facut). Sa revenim din aceste comedii conceptuale demolatoare si sa relevam faptul ca forma noua umana nu este gata; dupa ce se naste sau separa de corpul mamei, intra intr-o alta burta, lumea. Lumea pe care sinceri nici unul dintre noi nu o percepe altfel decat constrangatoare si ingraditoarea opricarei libertati de miscare, actiune si expresie, lumea datoriilor. In lumea datoriilor nu poti actiona daca nu te faci datornic. In acesta matrita eminamente negativa se toarna ceva miraculos si incredibil de frumos, corpul constiintei, sau mai bine spus sistemul constiintei care intregeste forma noua umana aparuta in existenta planetara. In noua forma biologica se intrupeza constiinta universului, „unicul fiu nascut”din adevarata mama si adevaratul tata, nascuti din adevaratul duh, sau gand intreg, mama-tata. Acest proces este numit „a doua nastere” Iata ca ceea ce parea infiorator si fara iesire se dovedeste a fi minunat si miraculos, cand formarea inceteaza, fiul este complet. Constientizati corpul constiintei voastre, diferit de corpul amintirilor (memoria, trecutul conceptelor), care este doar „matrita” in care a fost turnat, sau "coaja oului" din care iesiti in lumina soarelui interior. Identificarea ideologica si conceptuala descriptiva inceteaza si voi unicii fii nascuti va nasteti in spiritul adevarului a ceea ce este. Minciuna cu „adevarul este relativ” inceteaza si ea, ramane adevarul a ceea ce este suntem. Corpul contiintei este complet.